Mai țineți minte bancul cu Isărescu la frizer? Iată varianta reală

Cândva la începuturile crizei în România, adică pe la sfârșitul anului 2008, a apărut un banc:

Isărescu, la frizer. Țac țac țac

Frizerul: Domnule guvernator, cum mai merge economia?

Isărescu: Mmmm... Bine

Țac țac țac. După câteva minute:

Frizerul: Domnule guvernator, cum mai merge economia?

Isărescu: Mmmm.... Bine

Țac țac țac. Peste câteva minute, frizerul iar deschide gura:

Frizerul: Domnule guvernator...

Isărescu i-o taie: Auzi, da' ce mă tot întrebi?

Frizerul: Păi când vă întreb, vi se ridică părul și îl tai mai bine...

Vineri, la momentul de relaxare de după „Mugur Isărescu și invitații săi”, guvernatorul chiar s-a relaxat și le-a povestit celor prezenți varianta reală a bancului de mai sus. Menționez că nu am fost și eu și că am aflat „pe surse”.

Cică zice Isărescu:

Și eu care credeam că Gilette a scos lamele care nu te mai taie... Mă bărbieream eu liniștit dimineața, când aud o știre că nu știu ce s-a întâmplat cu leul. M-am speriat.... m-am tăiat cu lama... ia uite, se vede (arătând spre bărbie, unde avea, într-adevăr, un semn).

Lumea nu e în criză

Nu, lumea nu e în criză. Poate doar lumea noastră mică, Europa. Sau și mai mică, România (această lume va mai fi ceva timp în criză).

Unul din argumente este că lumea cumpără la greu electronice și electrocasnice.

Iată o știre de astăzi:

Profitul operaţional al Whirlpool, cel mai mare producător de electrocasnice din lume, a crescut în primul semestru cu puţin peste 90%, la 572 de milioane de dolari, în timp ce vânzările au avansat de la 7,7 miliarde dolari în primele şase luni ale anului trecut la 8,8 miliarde dolari.

Lecții de criză, by Lazea

Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, a prezentat la o conferință organizată de ZF acum ceva timp câteva lecții care trebuie învățate din actuala criză. Sunt niște lecții de bun-simț pe care vreau să le prezint, pentru ca să rămânem măcar cu niște învățăminte din perioada asta grea pentru toată lumea.

Lecții pentru politicieni

1. Să nu dai niciodată ceea ce vei fi nevoit să iei înapoi

Asta înseamnă că asemenea cheltuieli precum pensiile și salariile trebuie finanțate din venituri permanente și nu din unele excepționale, cum ar fi împrumuturile sau privatizările. „Politicul trebuie să aibă puterea să zică: Nu pot să dau ceva pentru care nu am siguranța că pot da și mâine, și poimâine”, spune Lazea.

2. Să asculte sfatul specialiștilor atât în vremuri bune, cât și în vremuri grele

Reprezentantul BNR spune că economiștii „sunt ascultați doar când e criză sau în timpul acordurilor cu FMI”. Când economia duduia, nu mai avea nimeni nevoie de sfaturile experților. „Acum iar a venit vremea economiștilor. Cât va dura?” se întreabă el.

Lecții pentru companii

1. Perioada de easy money a apus pentru totdeauna

Din acest motiv, modelul în care cererea internă este satisfăcută cu importuri trebuie înlocuit cu cel de producție pentru piața internă. Următorul pas ar fi să producem pe scară largă pentru export.

2. Dacă vreți un stat minimal pe partea de venituri, veți avea un stat minimal și pe partea de cheltuieli

Lazea spune că fiscalitatea în România este destul de mică față de alte state și că o mare parte din economie este neagră și gri, iar agricultura e nefiscalizată. Totuși, „fiscalitatea scăzută e arma săracului, a țărilor care nu au ce altceva să ofere”.

Lecții pentru cetățeni

1. Feriți-vă de cadourile pe care politicienii le fac în perioade electorale

Călătorii gratuite CFR, tichete de masă, tichete de creșă - ori de câte ori veți vedea oameni bucurându-se din motive de acest gen, peste doi, trei, cinci ani cineva va trebui să le plătească.

2. Puneți deoparte bani albi pentru zile negre

Contribuția la bugetul de pensii nu vă va asigura o pensie decentă. În 2004-2008, cetățenii ar fi trebuit să economisească, nu să se supraîndatoreze.

Unde dai un anunț și unde crapă consumul

Era într-o zi de joi, 6 mai, când președintele țării noastre a făcut nenorocitul anunț că salariile bugetarilor vor fi tăiate cu un sfert, iar pensionarii vor avea venituri cu 15% mai mici. Panică, nebunie pe toate posturile de televiziune, în presă...

Efectul direct și imediat a fost că, în săptămâna următoare, vânzările de bere au scăzut cu 40%! Asta a fost constatarea postfactum a lui Mihai Ghyka, CEO Bergenbier.

El a mai spus, la conferința organizată astăzi de „Ziarul Financiar”, că anul trecut consumul a scăzut în România cu 15%. O reducere dureroase, dar care nu mai pare la fel de mare când comparăm cu ce s-a întâmplat cu Ucraina, unde consumul a scăzut cu 30%.

De ce a venit Strauss-Kahn în România?

Nu ne-a lăudat, nici nu ne-a înjurat. A vorbit despre băncile salvate de guverne, un pic despre șomaj și despre luptele acerbe pe care trebuie să le ducă UE pentru a nu trece în Liga a II-a a economiilor lumii după încheierea crizei actuale.

Atunci de ce a venit șeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, la București?

Nu suntem singurii din zonă vizitați de înaltul oficial. Totuși, Polonia parcă are cu ce se lăuda, în timp ce noi...

Și, de parcă noi am fi îndeplinit toate condițiile din acordul cu FMI, Strauss-Kahn nu a criticat deloc guvernul de la București. Ba mai mult, el a vorbit despre „noul FMI”, care vine cu soluții adaptate la specificul fiecărui stat căruia îi împrumută bani.

Deci, care este adevăratul scop al vizitei?

Interesantă reacția lui Varujan Vosganian. El observă că este pentru prima oară când, în discursul său, un oficial FMI nu adresează complimente sau încurajări Guvernului Boc. „Guvernul României a făcut exact pe dos (se referă la recomandările FMI - n.r.) și nu înțelegem îngăduința cu care FMI tratează de un an Guvernul României, cu consecințele pe care le vedem”.

***

Cu o altă declarație pe care a făcut-o Strauss-Kahn, mi-a adus vie în fața ochilor teoria conspirației. „Trebuie să lucrăm împreună pentru a găsi soluții globale la probleme globale”, deoarece globalizarea este adevărata realitate și nu avem unde fugi de ea - acesta a fost un alt mesaj transmis de directorul FMI. Acesta mă duce cu gândul la teoria conform căreia instituțiile financiare internaționale au scopul de a controla și subjuga statele lumii.

Neîncredere în angajații la stat

- Aveți bonuri de masă? mă întreabă doamna de la una din casele de marcat de la Carrefour Unirea.
- Nu - zic și o întreb la rândul meu - Mai aveți clienți care plătesc cu bonuri de masă în perioada asta?...
- Cum să nu? răspunde ea aproape indignată. Probabil că lucrați la stat...
- Nu, nu lucrez la stat.
- Pai și noi, angajații Carrefour primim bonuri de masă, adaugă femeia.

Așa am constatat că angajații în sectorul de stat au ajuns să fie mai prost cotați din punct de vedere al încrederii decât cei din privat.

Tăvălugul crizei peste presa bucureșteană

Presa centrală arată tot mai diferit, pe zi ce trece. Unii acuză faptul că erau prea multe titluri. Dar au fost, au avut bani să reziste, iar acum, din cauza crizei și după alegeri, își trag obloanele.
La doar două săptămâni de la închiderea Cotidianului și a Business Standard, astăzi aflăm că și la Ziua și Gardianul se întâmplă același lucru.
Dincolo de interesele mogulilor, ale oamenilor politici sau ale businessmanilor, există ziariști angajați, oameni care din salariul de la ziar își plăteau chiria, întreținerea, mâncarea - într-un cuvânt, trăiau din acei bani.
Aș vrea să îi pot ajuta, dar nu am cu ce: la noi posturile sunt înghețate după concedierile din primăvara anului trecut. Și, în plus, la cum se derulează lucrurile, nu știm nici noi ce ne așteaptă mâine. Mă simt tristă și neputincioasă în fața a ceea ce se întâmplă...

O economie trasă de carul cu boi

Oare ce creștere economică va putea susține România postcriză?

Înainte de criză, creșterea PIB se baza în mare parte pe consum (alimentat de credite) și pe construcții (care au construit, pe lângă blocuri și case, o piramidă de prețuri umflate). Creșterea consumului și a construcțiilor a fost posibilă doar cu bani din afară. De fapt, nu cu bani, ci cu mulți bani, foarte mulți bani.

Fluxurile de capital străin, care curgeau prin filialele băncilor-mamă, s-au oprit. Criza a închis robinetul și pentru case mai mari, nemaivorbind de România. Sume mari s-au evaporat, deoarece existau fie numai pe hârtie, fie undeva în viitor. Au rămas mai puțini bani în lume, iar din acest motiv sunt mult mai prețioși. Cum ne afectează pe noi? Prin faptul că nu vor mai intra la fel de mult bănet ca înainte. Adică, băncile nu vor mai da credite la greu, cum s-a întâmplat în ultimii ani. (Un studiu recent al Băncii Mondiale, Turmoil at Twenty, plasează România în lista țărilor din Europa Centrală și de Est cu o creștere excesivă a creditului în ultimii ani, care comportă un risc crescut, alături de Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania și Estonia)

Cătălin Păuna, senior economist al misiunii Băncii Mondiale în România, ne spunea astăzi, într-o discuție după conferință, că motoarele creșterii economice se vor schimba în următorii ani. „Resursele din exterior nu vor mai fi acolo. Accentul va trebui să cadă pe motoarele interne”. El vorbea despre o creștere potențială pe care am putea-o susține de 3-4%.

Totuși, mă întreb care ar putea fi sursele de creștere economică fie și de 3-4%? Agricultura cu carul cu boi? Industria în care nu se investește? Sau poate impozitele colectate prost?

Noua normalitate adusă de criză

Pentru unii, criza înseamnă afaceri mai proaste, pentru alţii înseamnă sfârşitul, iar pentru a treia categorie este o oportunitate. Sunt relativ puţini cei care reuşesc să se detaşeze de clişeul potrivit căruia o criză este prin definiţie dăunătoare şi nu e nimic altceva de făcut decât să o aştepţi să treacă. Cei care însă reuşesc să o facă primesc automat nişte "ochelari" speciali, prin care se profilează oportunităţile aduse de această criză.

Întrebarea este cum să faci acest salt care să te facă să vezi mai departe de clişee? Răspunsul mi l-a dat Adrian Volintiru, unul din acţionarii unei firme nou lansate de cercetare de marketing, LABoratory & Co. El consideră că realitatea cu care ne-am obişnuit până acum a dispărut pentru totdeauna, că am intrat într-o nouă eră. Cine vrea să reuşească trebuie să se adapteze la noua normalitate.

"Modelele de business se redesenează, se redimensionează, sunt demolate anumite concepte, cutume considerate intangibile. Sunt necesare noi modele de business pentru adaptarea la noua normalitate. Trebuie transmis un mesaj clar către clienţi şi să te duci în întâmpinarea lui, pentru maximizarea profitului lui", a declarat el.

Practic, ce vor firmele în această perioadă? Costuri mai mici?

Iată-le:

Miercuri, s-a lansat în România LABoratory & Co, o companie care face cercetări de piaţă atât după metode tradiţionale, cât şi biometrice, ultimele fiind folosite până de curând doar în scopuri medicale. Pe scurt, ei folosesc tehnologii pentru a determina reacţia autentică a persoanelor consumatoare (privind o reclamă pe print sau TV) la diferiţi stimuli. Nu este cerută doar părerea omului despre ce gândeşte, ci este verificată variaţia de unde cerebrale, reacţia muşchilor feţei şi transpiraţia degetelor.

Cu această metodă nouă, mult mai exactă, se poate determina cu exactitate care sunt secvenţele dintr-un spot publicitar la care se poate renunţa uşor, care sunt cele care trebuie păstrate, astfel încât spotul să aibă cel mai mare efect. Acţionarii firmei, Adrian Volintiru şi Dan Nicolescu, spun că noile metode reduc costul cu difuzarea reclamei cu până la jumătate.

Dăianu: „Ne așteaptă trei ani de foc”

În opinia publică și-a făcut loc opinia conform căreia România își va reveni din criză la cinci-șase luni după ce vor ieși din criză țările vechi membre UE, cum sunt Franța și Germania.
Știți de ea, nu-i așa? Până și președintele Traian Băsescu a aderat la această opinie, spunând, miercuri că atunci „când aceste ţări (n.r. - SUA, Germania și Franța) vor relua creşterea aconomică, la șase luni o să ne reluăm şi noi creşterea economică, ca urmare a redeschiderii pieţelor lor pentru mărfurile româneşti”.

Fostul europarlamentar Daniel Dăianu spune însă că această opinie este total greșită. În timp ce discutam, ieri, despre influența crizei politice asupra economiei reale, Dăianu mi-a spus că „ieșirea din criză a României nu este legată de o ciclicitate”. Adică, „dacă aceste țări își vor reveni, această revenire va fi anemică, insuficient de puternică pentru a trage din urmă și economiile din sud-estul Europei”.

Cel puțin pe noi, românii, ne așteaptă „încă doi-trei ani de foc, foarte complicați”, pentru că trebuie să corectăm situația finanțelor publice. Avem deficite mari, ca de altfel mulți dintre vecinii noștri.

Așa că cine se așteaptă că, la șase luni după ieșirea din criză a Germaniei și Franței, vom da și noi foaia către creșterea economică va avea o mare dezamăgire.

De altfel, din ce am discutat cu mediul de afaceri (aici înțelegând auto, Bursă, construcții, textile, turism, alcool, tutun și patronate), anul viitor va fi mai greu decât anul acesta.

Criza abia a început.

Jurnal la un an de criză

Acum, la un an de criză, regret că nu am alimentat o rubrică „Jurnal de criză”. Aș fi avut ce spune în fiecare zi. Dar, din păcate, ideea mi-a venit abia acum, mai precis astăzi, când am primit un email. Dar să luăm lucrurile în ordine cronologică.

Confirmasem mai demult participarea la un simpozion cu inventatori. Mă gândisem atunci că nu voi sta toată ziua pe tot parcursul lucrărilor și că va fi o ocazie bună să aflu cine știe ce subiecte noi și interesante.
Astăzi m-a sunat un domn din partea organizatorilor, să mă întrebe încă o dată dacă voi veni sau nu la eveniment. A precizat că i s-a cerut un număr de persoane pentru a pune la punct ultimele detalii legate de bufetul de după conferință. I-am confirmat că voi veni, însă că nu intenționez să stau mult. La cum mă știu uitucă, l-am mai rugat să-mi trimită un email cu toate informațiile: unde, când are loc etc.
Și spre seară primesc emailul, în care mi se spune că specialiștii din alte localități au cerut ca masa rotundă să aibă loc... on-line! Iată mesajul:

„Ca urmare a solicitarilor specialistilor din alte localitati s-a hotarat ca masa rotunda "Protectia marcilor in Romania" din 24-25 septembrie2009 sa aiba loc on-line pentru eliminarea costurilor de transport si cazare.
In acest sens va vom trimite textul conferintelor pregatite de lectori cu rugamintea de a ne trimite observatiile si intrebarile dvs, urmand ca noi sa va trimitem raspunsul in termen de 5 zile”.

E criză dom'le în România...

Departe, departe ieșirea din criză

În timp ce unii analiști se grăbesc să sărbătorească ieșirea din criză, se pare că situația „de pe teren” este cu totul și cu totul alta. În loc să mă uit în gura analiștilor, care nu m-au convins să le iau în considerare studiile și previziunile, prefer să urmăresc economia reală.
Principalele asociații ale angajatorilor din Italia și Germania au avertizat autoritățile UE că există riscul declanșării unei crize a creditului.
„În Germania şi Italia au apărut semne îngrijorătoare ale apariţiei unei crize a creditului, care ar putea avea consecinţe dramatice asupra investiţiilor şi pieţei muncii. Uniunea Europeană trebuie să relaxeze urgent regulile referitoare la capitalul băncilor şi să modifice metodologia de calcul a riscului, pentru a facilita accesul companiilor la finanţare şi revenirea rapidă a economiei”, se arată într-o scrisoare adresată de asociaţia Confindustria (Italia) şi BDI (Germania) preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi preşedintelui Consiliului European, Fredrik Reinfeldt, potrivit Reuters, citat de Mediafax.
Mai mult, asociaţia exportatorilor a avertizat, în iulie, că Germania se va confrunta cu o deteriorare a condiţiilor de creditare în 2010, când impactul crizei asupra companiilor va atinge nivelul maxim.
Pentru unii, criza abia începe. Iar noi ne uităm la ce spun analiștii și sărbătorim deja ieșirea din criză?...

Moment istoric: punctul de jos al crizei

Analiștii tot spun că economia României își va reveni în ultimul trimestru, după ce, în trimestrul al treilea, vom traversa punctul de jos al crizei. Trimestrul III? Adică lunile iulie, august și septembrie? Adică... acum?
Deci, să înțeleg că acum suntem în punctul de jos al crizei?

Mașini ieftine! Oferta firmelor de leasing

Am identificat o oportunitate pentru cumpărat mașină. Cică, scrie Business Standard, firmele de leasing își scot la vânzare autoturismele primite înapoi de la cei care nu și-au putut plăti ratele la prețuri cu până la 50% mai mici. Și preferă să le vândă, atât în țară, cât și în străinătate, în pachete de minim patru mașini.

Am identificat deja doi potențiali cumpărători ca să facem un grup de patru și să negociem cu firmele de leasing pentru „un pachet”. Cine se mai bagă?

Cum ne schimbă criza imaginea despre viitor

Criza ne-a schimbat percepția despre termenele la care ne referim pentru viitor. Această idee care mi s-a părut interesantă a adus-o în discuție la conferința de presă de astăzi Anca Bidian, directorul general al Kiwi Finance, care este o companie care se ocupă cu intermedierea creditelor dintre populație și bănci.
Ea spunea că, din cauza incertitudinilor din piață, când vorbesc despre „un termen lung”, oamenii se referă la perioade de șase luni sau cel mult un an. Iar noțiunea de „termen scurt” se proiectează, în acest context, doar pentru următoarele săptămâni.

Alfabetul crizei: recesiune în formă de X

Toți specialiștii și cunoscătorii vorbesc, în această perioadă, cifrat. Ca niște coduri secrete, își șușotesc unii altora, sau chiar spun public, cu jumătate de gură, tot felul de premoniții alfabetice, cum ar fi U, V, L sau W.

Ce înseamnă de fapt aceste litere, pentru profani, pentru oamenii de rând?

* Scenariul V: scădere rapidă, urmată de o revenire la fel de rapidă

* Scenariul U: scădere prelungită, după care urmează o revenire înceată

* Scenariul L: scădere bruscă, urmată de o stagnare prelungită

* Scenariul W: cădere, revenire, urmată de o altă cădere și o altă revenire

Am citit astăzi titlul care mi-a plăcut cel mai mult pe subiectul alfabetului crizei. Este vorba de „De recesiune în X ați auzit?”, scris de Cristi Dogaru, pe Banii Noștri. M-a încântat ideea cu recesiunea în X, dar nu în sensul în care este abordarea lui Cristi Dogaru, adică X în sensul că s-a pus crucea pe economia japoneză.

Eu aș spune că vom avea recesiune în formă de X în sensul că este necunoscută. Nu se știe nici cum va evolua criza în state care se comportă mai „după carte” ca noi, astfel că în România, litera care definește modul în care vom ieși din recesiune rămâne o mare necunoscută, un mare X.

Recesiune de peste 6%, în 2009

Fostul ministru de finanțe, Varujan Vosganian, a declarat, astăzi, că estimarea Guvernului de -4% pentru scăderea economică din 2009 „pare ușor hazardată”. De ce? Deoarece, spune VV, după reducerea de 6,2% în primul trimestru din acest an, scăderea PIB ar putea ajunge la 8-10% în al doilea și al treilea trimestru ale acestui an, ca urmare a scăderii comenzilor din industrie.
Așa argumentează actualul președinte al Comisiei Economice, de Industrii și Servicii din Senat scenariul adâncirii în recesiune: „În trimestrele doi şi trei ne-am putea confrunta cu o scădere şi mai severă a economiei datorată scăderii comenzilor din industrie. Contractele din trecut s-au încheiat, iar companiile se regăsesc în situaţia în care nu mai pot reînnoi aceste contracte”.

Dincolo de atitudinea critică față de estimările Guvernului, specifică unui partid din opoziție, înclin să-i dau totuși dreptate.

Iată și argumentele mele, care se adaugă celui expus de liberalul VV referitor la comenzile din industrie. Vom avea un an agricol prost, în orice caz mai prost decât anul trecut, astfel că agricultura va contribui la minusul economiei.

Construcțiile au fost pe plus în primul trimestru mai mult din inerție, adică datorită lucrărilor care trebuiau terminate și a plăților restante efectuate. Slabe șanse ca această situație să se repete în următoarele trimestre. Iar odată intrat în recul, sectorul construcțiilor își va reveni mai greu. Marii investitori în proiecte imobiliare sunt străini, iar aceștia au venit în ultimii ani ca să facă bani, nu ca să-i piardă. Acum însă, piața imobiliară este blocată, iar investitorii așteaptă răbdători să se deblocheze cât de cât și să-și ia tălpășița. Iar cu prețurile în scădere și cu ratingul downgradat, nu mai prezentăm un mare interes pentru ei.

Comerțul va scădea în continuare, acest lucru se vede și din datele pe importuri care sunt în cădere liberă. Consumul de produse și servicii nu va mai fi la fel ca înainte de criză. Cel puțin nu în următorii ani, deoarece românii au conștientizat că perioadele astea de bunăstare nu durează veșnic și că trebuie să se gândească la ziua de mâine și să-și pună un ban deoparte. Asta, bineînțeles, dacă îl mai au, dacă nu au devenit șomeri din cauza crizei.

Speculatorii optimiști poartă ochelari de cal

Avalanșă de știri pozitive din America, din Europa. Americanii își etalează cu patos rezultatele financiare „peste așteptări” ale companiilor importante, în încercarea disperată de a induce un sentiment pozitiv în piață.
Nu vreau să spun că rezultatele financiare ale unor societăți sunt cosmetizate, deși și acest lucru s-a practicat de multe ori de-a lungul timpului. Nu vreau să spun că evaluările agențiilor de rating sunt puse serios la îndoială de când cu chixurile pe care le-au înregistrat cu ocazia acordării unor calificative extraordinare unor instituții financiare care au crăpat în curând. Și nu vreau să spun nici că analiștii care sunt de fapt artizanii acestui sentiment pozitiv sunt și ei oameni și - de ce nu? - reprezintă anumite interese.

Ceea ce vreau să spun este că economia reală nu arată deloc bine. Numărul de autorizaţii acordate şi proiectele de construcţie începute în SUA au scăzut neaşteptat în aprilie, la minimul record. În luna aprilie a început construcţia a 458.000 de locuinţe, în scădere cu 12,8% faţă de luna martie şi record minim de la monitorizarea acestora începând cu 1959, potrivit datelor Departamentului Comerţului, citat de Mediafax.

Morala: Nu mă interesează declarațiile speculative că economia lumii a început să-și revină, că scăderile nu mai sunt atât de mari. Mă interesează ce se petrece în viața reală, iar tabloul care se creionează este destul de sumbru. Și cu asta am spus totul.

Când a început criza în România? Fiscul știe!

Criza a pornit ca una financiară, apoi a trecut într-una economică, treptat, treptat, treptat. Specialiștii, analiștii, economiștii încă nu au ajuns la un răspuns satisfăcător la întrebarea când a început criza. Cel mult poate fi vorba despre o perioadă, câteva luni.
Autoritățile române și de data asta sunt mai inteligente decât economiștii și decretează: Criza în România a început pe 30 septembrie 2008.
ANAF a propus și Guvernul a aprobat ca firmele care aveau înlesniri la plata datoriilor către stat și care nu au mai respectat, după 30 septembrie 2008, calendarul de plată din cauza crizei, dar anterior au achitat la timp obligațiile, vor putea din nou să le plătească eșalonat.
Mai mult, după cum s-a exprimat, astăzi, la conferința de presă, Sorin Blejnar, președintele ANAF: „30 septembrie 2008, considerat (de către cine??? - n.r.) moment de referință pentru declanșarea crizei economice”.
Astfel, ceea ce nu știe nimeni știe Fiscul cu exactitate: cu an și dată, poate chiar și cu oră (deși încă nu au făcut public acest lucru). Ce specialiști trebuie că au în dotare!...

Blejnar și România - încolonați cu fața spre bugetul țării

Statul are interesul să aducă bani la buget. Cu atât mai mult, în această perioadă de criză economică. Și cu atât mai mult în România, unde veniturile au scăzut brusc, după ani de zile de creșteri. Autoritățile fiscale se întrec în soluții care mai de care mai ciudate, năucitoare, iar unele chiar aberante.

De exemplu, ultima găselniță cu plata TVA la achiziționarea dintr-un alt stat membru UE a unei mașini noi de două ori: o dată în străinătate și altă dată la Fiscul românesc, după care se poate înmatricula mașina. Pentru a recupera TVA mai trebuie făcut un drum în afară. Deci, pentru o perioadă, cetățeanul va fi plătit TVA de două ori.

Ideea pare abuzivă și la o primă privire, dar și la a doua, și la a treia e la fel de abuzivă.

Însă este și ceva funny în toată povestea asta. Noroc cu Sorin Blejnar, șeful ANAF, că altfel chiar că aș fi ieșit mai tristă de la conferința de astăzi.

Ce credeți că a găsit să răspundă Blejnar la reproșurile ziariștilor cum că ce înseamnă să plătești încă o dată TVA, adică înainte să o recuperezi din străinătate?

„O să acționeze ca (...atenție! - n.r.) un bun contribuabil care trebuie să fie cu fața la bugetul țării și care își plătește taxele”. Uite, na, cum se găsi Blejnar acum, în toiul toiului crizei, să ne învețe, cu un stil și un patos de propagandă specific comunistă, să ne pese de bugetul de stat, când noi nici măcar bugetul nostru nu îl mai putem gestiona cum trebuie!

Așa cum stă Blejnar cu fața la noi în această fotografie, așa să stăm și noi cu fața la bugetul de stat. Și să-mi fiți buni contribuabili începând de azi, ne-am înțeles?