FMI recunoaște: Impozitele au fost crescute mai mult decât se intenționase la venirea crizei

Criză, criză, dar de ce să întindem coarda prea tare cu taxe și impozite prea mari sau prea multe? E o întrebare retorică, pe care și-o pun doar cei care nu sunt la guvernare și care gândesc pe termen lung. Problema este, după cum vedem, nu numai la noi, unde, de la venirea crizei, peste zece taxe și impozite au fost introduse sau majorate, ci și la case mai mari.
O recunoaște chiar cineva din conducerea FMI. Martine Guerguil (foto), director adjunct al Departamentului de Fiscalitate al FMI, a declarat, pe 6 decembrie, la un seminar organizat la Seul, de către FMI și Institutul Korean al Finanțelor Publice (KIPF), că, în majoritatea statelor avansate, consolidarea fiscală care a avut loc de la declanșarea crizei financiare globale a constat în creșterea impozitelor într-o măsură mai mare decât se intenționase inițial. Din nefericire, aceste creșteri de taxe nu au reușit întotdeauna să reducă potențialul impact negativ asupra creșterii economice: de exemplu, taxele pe salarii, atât de dăunătoare creșterii numărului de locuri de muncă, au fost crescute mai frecvent decât impozitele pe proprietate, care tind să fie mai prietenoase cu creșterea economică. Și statele au ca scop să aducă în continuare venituri și mai mari din taxe, a mai spus oficialul FMI, potrivit unui comunicat publicat pe site-ul instituției financiare internaționale.

Blejnar, pe picior de plecare?

Toată nebunia din vămi duce cu siguranţă undeva. Nu ştiu dacă vom afla acum, sau mai târziu, sau dacă vom afla vreodată. Însă cu siguranţă mulţi funcţionari importanţi ai structurilor statului sunt implicaţi în acest lanţ vicios fie că au susţinut, fie că au mandatat, fie că au trecut cu vederea, fie că au tăcut, fie că s-au făcut că nu observă şi lista poate continua.

Şi chiar dacă nu au ştiut şi nu au făcut nimic, faptul că pe tarlaua lor se descoperă şi se demască public grozăvii de o asemenea anvergură nu miroase a bine. Mai mult, se pare că şi el e conştient că se poate termina destul de rău.

Oare în aceste condiţii, şeful ANAF, Sorin Blejnar, se simte inconfortabil? Credeţi că are bagajele făcute?

Am două argumente care nu sunt puternice, sunt doar grăitoare.

1. Marţi, a venit la conferinţa organizată de Fisc pe tema declaraţiei unice, cu toate că nu era anunţat în invitaţie. Pur şi simplu i-a abătut să vină, de unde până atunci nu venea nici când era anunţat şi trecut în invitaţiile transmise către ziarişti. Această atitudine mi se pare că vrea să spună "Asta-i situaţia, nu mai am cum s-o schimb, mai bine s-o înfrunt. Fie ce-o fi. Merg cu capul înainte şi vedem ce iese".

2. A făcut Sorin Blejnar o afirmaţie dubioasă, în timp ce vorbea despre declaraţia unică. După câteva valuri de laude (că sunt 5 declaraţii în una singură, că se depune simplu, că aşa se face informatizarea sistemului etc.), fii atent ce spune: "Declaraţia unică este provocarea majoră a mandatului meu de preşedinte al ANAF". E ca şi cum ştie că nu va mai ocupa mult acest fotoliu şi începe deja să-şi facă public bilanţul ca să atragă atenţia celor de deasupra lui că a făcut ceva bun.

E Sorin Blejnar pe picior de plecare?..

Doriţi să plătiţi taxele online? Reveniţi în ianuarie 2011!

Şi noi în ce lună suntem, tati?

Greu cu plata online a taxelor şi impozitelor... Ceva ceva s-a pus pe roate, dar, ca de obicei, merge greu...

Ziua când demisia ministrului finanţelor a fost cerută de propriii angajaţi

Da, a venit şi ziua asta. Am fost acolo. Am văzut bâlci acolo unde mă aşteptam să văd o maximă decenţă. Am văzut oamenii supăraţi, indignaţi, revoltaţi, înţepeniţi pe holurile Ministerului de Finanţe ore în şir. Iar când aveau motive, chiar urlând isterizaţi. Scandau "Banii! Banii!", "Salarii decente! Salarii decente!", "Hoţii! Hoţii!"

Mai precis, am văzut o mulţime compusă în proporţie de cel puţin 85% de femei (nu credeam că sunt atât de multe femei şi atât de puţini bărbaţi în Ministerul Finanţelor) şi un exemplu în plus pentru felul în care funcţionează psihologia mulţimilor, pentru modul în care oameni cu facultăţi şi masterate se transformă într-o turmă amorfă, mobilizată, e adevărat, de lupta pentru salariu şi pentru mâncare.

Şefii lor au dreptate: este normal ca bugetarii să primească un singur salariu. În cazul concret al angajaţilor MFP, ANAF şi ai structurilor subordonate, salariul de bază trebuie să crească până la nivelul pe care îl aveau cu tot cu stimulente, minus 25%. Asta ar fi formula corectă.

Mai e un aspect: când economia duduia şi stimulentele curgeau gârlă, nu-i aşa că nu comenta nimeni? Mai mult, pentru că aveau salarii mici pe cartea de muncă, angajaţii de la Finanţe dădeau cel mai bine în faţa Guvernului şi a naţiunii: bugetarii cu cel mai mic salariu. Dacă te uitai însă la cât primeau cu tot cu sporuri, clasamentul se inversa.

Bun. Însă ce mai contează dacă şefii au dreptate când subor-donaţii nu mai au încredere în ei? Se revoltă, le contestă autoritatea, urlă toţi "Huoooo" când iese Sorin Blejnar de la masa dialogului eşuat, apoi zic "e abureală ce a spus Blejnar". Tot ei strigă "Banii sau demisia!" atunci când vine mult mult mult toată-ziua-aşteptatul ministru Ialomiţianu.

Aşa că ce partide de opoziţie? Ce alţi bugetari nemulţumiţi? Sau contribuabili cocoşaţi de taxe şi impozite?

Nici vorbă de aşa ceva. Astăzi, 13 octombrie 2010, demisia ministrului de finanţe a fost cerută de propriii lui angajaţi. E simptomatic, nu credeţi?

Explicaţii foto (făcute de mine):
Foto 1: Între 300 şi 400 de angajaţi ai Ministerului Finanţelor Publice au protestat astăzi pe holul instituţiei
Foto 2: O angajată a ministerului le arată ziariştilor fluturaşul de salariu cu 400 şi ceva lei pe lună
Foto 3: Sorin Blejnar, şeful ANAF, obosit şi transpirat, le explică salariaţilor cum stă treaba, urcat pe un scăunel să vadă şi să fie văzut mai bine

Declaraţii online către un Fisc nefuncţional

Să presupunem că sunt o firmă mijlocie şi vreau să nu aglomerez funcţionarii de la ghişeele Fiscului. Pentru asta, mi-am luat certificat digital şi îmi depun declaraţiile online.

Asta că sunt eu drăguţă, pentru că, începând cu luna octombrie, toate firmele mari şi mijlocii vor fi obligate să-şi depună declaraţiile online.

Online? Adică unde?

Pe site-ul Fiscului http://www.anaf.ro/.

Pe ăsta care nu merge?

Păi eu dacă tot am dat câteva zeci de euroi pe un certificat digital ca să pot depune declaraţiile de acasă la 12 noaptea, măcar faceţi, fraţilor, site-ul ăla funcţional!

Notă: Print screen-ul este de duminică, 26 septembrie, ora 21:30. Deşi mă roagă să revin în câteva minute, nici la 21:50 situaţia nu s-a remediat.

Ce face Vlădescu

Există o zicală care spune că dacă ceva s-a întâmplat o singură dată, este foarte posibil să nu se mai întâmple niciodată. În schimb, dacă s-a întâmplat de două ori, cu siguranţă se va întâmpla şi a treia oară.

Întrebare: Ce face acum Sebastian Vlădescu?

Răspuns: Se pregăteşte pentru al treilea mandat de ministru al finanţelor.

:D

Cotă progresivă. Unde greșește Vlădescu

Cum poate să susțină un ministru care se declară tehnocrat și independent din punct de vedere politic că avem nevoie de o cotă de impozitare progresivă pe venitul global, pentru ca să crească încasările la bugetul de stat?

După cun spuneam și într-un articol din EVZ de sămbătă, încasările din impozitul pe venit și salarii au crescut după introducerea cotei unice. Și nu mă refer doar ca sumă netă, ci ca pondere în PIB, care este de fapt singurul indicator la care ne putem raporta pentru a face o comparație. Așadar, dacă în 2004 impozitul pe venit și salarii aducea la buget o sumă echivalentă cu 2,9% din PIB, în 2009 din această sursă suma s-a ridicat la 3,8% din PIB. Altfel spus, cu o treime mai mare.

Introducerea cotei unice a scos din economia neagră și gri veniturile mari, mascate, ale persoanelor fizice. Dacă s-ar introduce acum o impozitare progresivă, aceste venituri vor lua calea înapoi spre economia neagră și gri, unde scapă de taxare sau mai scutesc din bănuți.

Dar se pare că specialiștii Ministerului Finanțelor, pe care îi tot laudă Vlădescu, au făcut un calcul bazat pe cât s-ar aduna la buget dacă la veniturile existente astăzi s-ar aplica o impozitare progresivă. Ceea ce nu iau în considerare experții sunt consecințele modificării fiscale: salarii mai puține și mai mici de impozitat.

Astfel, Guvernul nu se dezminte nici de data asta, când se presupune că vrea să construiască un sistem fiscal bun. Ia decizii pompieristice, deoarece este o soluție doar pe termen scurt, până se vor găsi metodele cele mai potrivite de a fenta statul la plata impozitelor.

Fiscul se laudă că a pus biciul pe firme

Da, s-a ajuns şi la aşa ceva. Evident, implicit. Din exces de zel, bănuiesc.

ANAF a trimis presei un comunicat în care se laudă că "a realizat venituri bugetare reprezentând 100,5% din programul MFP", în luna iunie.

Datorită eforturilor lucrătorilor Fiscului, spun reprezentanţii instituţiei (dar ştim şi noi cum arată acele eforturi), în iunie au venit la vistieria statului cu peste 18% mai mulţi bani din TVA faţă de iunie anul trecut, cu 3,48% mai mulţi bani din impozitul pe salarii, niţeluş mai mult pentru fondul de sănătate şi, culmea, cu 6,41% mai mult la fondul de şomaj. La bugetul de pensii situaţia arată mult mai prost: o scădere de 11,4%. Veniturile totale la buget colectate de ANAF în luna iunie au fost de 7,38 miliarde lei, cu aproape un sfert mai mari decât veniturile înregistrate în luna similară din 2009, când au fost colectaţi 5,9 miliarde lei.

Capitolul cu cea mai spectaculoasă creştere este... nu e greu de ghicit: "rest venituri", unde intră banii adunaţi din amenzi, executări şi alte treburi neplăcute. La acest capitol, încasările au fost de peste un miliard de lei, cu 37,34% peste cât le cerea bugetul şi de peste trei ori mai mult (+204,5%) faţă de luna iunie a anului trecut.

Dacă aţi fost atenţi, în ultima lună firmele au reclamat înteţirea controalelor şi a abuzurilor care le însoţesc invariabil.

Iar referitor la relevanţa datelor, trebuie menţionat că, dacă sunt puse în context, nu mai sunt nici pe departe la fel de impresionante. Ca să avem o imagine reală, trebuie să le integrăm celor cinci luni precedente. Iar pe primele cinci luni ale anului, situaţia arată cam aşa: încasările din TVA - în scădere cu 7,8%, cele din impozitul pe salarii şi venit - mai mici cu 6,4%.

Cum a eșuat Guvernul în încercarea de a-și arăta mușchii în UE

Guvernul a încercat să-și arate mușchii. A reușit în fața noastră, însă nu a mers în fața Comisiei Europene.

Ordonanța de Urgență pentru combaterea evaziunii fiscale a fost publicată, ieri, în Monitorul Oficial într-o altă formă decât cea în care a ieșit de la Guvern.

După aproape o lună de deliberări, timp în care sute de mii de firme au stat pe jar (mă refer la societățile care fac comerț cu statele membre și care ar fi trebuit să se înregistreze în 10 zile în Registrul operatorilor intracomunitari, despre care am scris aici), s-a renunțat la prevederile care contraveneau legislației europene. Astfel, au fost scoase aplicarea TVA pentru achiziții intracomunitare și reintroducerea accizelor pe produsele considerate de lux.

Asta deși, acum aproape o lună, chiar prin nota de fundamentare a ordonanței, Ministerul Finanțelor își asuma încălcarea legislației europene și declanșarea procedurii de infringement.

Ministrul Sebastian Vlădescu a declarat că ordonanța se va aplica o peroadă, astfel încât să nu se ajungă chiar până la amendarea României.

Mercenarul Vlădescu

Vlădescu. Sebastian Vlădescu.

Nu se regăseşte pe nicio listă de posibile remanieri.

Nu face parte din vreun partid politic.

Are destui bani încât să fie cel mai bogat ministru de finanţe şi unul din cei mai bogaţi reprezentanţi ai Cabinetului Boc.

În consecinţă, nu depinde de ei.

Deci, le poate râde în faţă, deşi nu o face. Dar e bine de ştiut.

Îşi spune părerea, insistă asupra ei, are drepturi.

Cine altcineva ar fi venit să anunţe creşteri de taxe şi impozite (de fapt asta înseamnă, în ultimă instanţă, lărgirea bazei de impozitare) şi să gestoneze un buget pe un minus uriaş decât un mercenar. Bine remunerat, evident, şi nu mă refer doar la salariul de ministru.

Cum mi-am depus declarația de venit

Ca un bun contribuabil ce vreau să fiu, vineri mi-am depus la Fisc declarația de venit pentru anul 2009. Am fost plăcut surprinsă că, la Administrația Financiară Sector 2 de care aparțin, nu am găsit cozile enorme de anul trecut.

În mod miraculos, funcționarele de la ghișee erau foarte eficiente în a le explica oamenilor ce și unde să completeze, apoi să ștampileze formularele. În felul acesta, coada nu era mai mare de patru-cinci persoane și nu stăteai mai mult de un minut-două să depui declarația.

Am aflat că și la Administrația Financiară Sector 4 lucurile mergeau strună: erau multe ghișee care primeau declarații, iar cozile scurte mergeau foarte repede.

Deci se poate!

Oare au avut indicații de mai sus să dea dovadă de eficiență anul ăsta? Sunt curioasă ce s-a întâmplat în administrațiile financiare din țară.

Apropo de asta, mi-a spus un cititor dintr-un sătuc din Banat că femeile de la administrația lor financiară au dat din umeri când le-a cerut formularul 200, cică nu auziseră de așa ceva...

Site-ul Fiscului: pana de dimineaţă

Ora de graţie 9 jumate dimineaţa. Un contribuabil intră pe site-ul ANAF să vadă cum să-şi completeze o declaraţie, că tot mai sunt câteva zile până la termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de venit.

Şi... surpriză: site-ul nu funcţionează. Contribuabilui i se spune să revină peste câteva minute.

Însă nici peste zece minute situaţia nu s-a rezolvat.

Dacă nu s-ar fi grăbit să plece şi ar fi avut răbdare să dea Refresh de suficiente ori, ar fi aflat că a mai durat încă vreo cinci minute până să a început să meargă site-ul.

Reacția Finanțelor confirmă spusele lui Crin: dispare cota unică

Nedumerire mare, după declarația lui Crin Antonescu.

Președintele liberalilor a spus astăzi că Guvernul intenționează să desființeze cota unică de impozitare de 16% și să introducă un impozit lunar de 25% pentru veniturile care depășesc 4.000 de lei. Și, a mai declarat Antonescu, citând un document de lucru al Ministerului Finanțelor, Guvernul Boc vrea să dubleze taxele și impozitele locale.

M-a surprins plăcut Ministerul Finanțelor cu o reacție oficială rapidă, chiar neașteptat de rapidă. Însă când am deschis emailul, am constatat că nu este deloc cea potrivită într-o asemenea împrejurare:

PRECIZARE
Referitoare la declaraţiile preşedintelui PNL, dl. Crin Antonescu, difuzate pe postul Realitatea TV
Referitor la declaraţia preşedintelui PNL, dl. Crin Antonescu, privind intenţia Guvernului de a „desfiinţa” cota unică de impozitare, precum şi referitor la ştirile despre existenţa unui document oficial care prevede majorarea altor taxe, postate pe diverse bloguri, Ministerul Finanţelor Publice face următoarea precizare:

„Singurul document oficial referitor la măsurile pe care le va lua Guvernul în perioada următoare va fi scrisoarea de intenţie pe care Ministerul Finanţelor Publice o va remite Fondului Monetar Internaţional, după încheierea discuţiilor tehnice cu reprezentanţii misiunii de evaluare.

Toate anunţurile şi declaraţiile din acest moment sunt doar speculaţii politice.”

În primul rând, precizarea Biroului de Presă al MFP nu conține cel mai important mesaj pe care trebuia să îl transmită: că declarațiile lui Crin Antonescu nu reflectă realitatea, că un asemenea document nu există. În cel mai rău caz, puteau să spună că afirmațiile lui Crin s-a referit la un document cu nșpe proiecții.

În al doilea rând, lipsește mesajul pe care l-au transmis cu atâta asiduitate în ultimele luni. Acesta ar fi trebuit să se regăsească sub forma că „repetăm, așa cum oficialii Guvernului au spus-o în repetate rânduri, actualul Executiv nu intenționează să majoreze principalele taxe și impozite în acest an”.

În concluzie, înțeleg că un asemenea proiect există și că este foarte probabil să fie pus în aplicare imediat după ce pleacă delegația FMI. Adică odată cu publicarea scrisorii de intenție pe care Finanțele o vor remite FMI și care va conține toate măsurile Guvernului.

Intenționat sau nu, asta ne-au lăsat ei să înțelegem evitând să pună degetul pe rană și ascunzându-se după degetul FMI.

Cum ne pregătește Guvernul de creșterea TVA

Consultanții fiscali au adus din nou în discuție (a câta oară?), ieri, probabilitatea și oportunitatea majorării TVA.

Ce au spus? (ieri)

La un seminar organizat de ZF, Ramona Jurubiță, partener Servicii fiscale la KPMG, a spus că majorarea TVA e iminentă de la începutul anului 2011. Recomandarea ei a fost că dacă tot crește TVA, măcar să scadă concomitent contribuțiile sociale după o schemă de tipul două puncte de contribuții sociale pentru un punct de TVA.
Apoi a venit Emilian Duca, partener Tax department la BDO, și a spus că întrebarea nu este dacă se vor modifica principale taxe, ci când se vor modifica? Mai mult, discursul lui era favorabil unei majorări cât mai rapide a impozitelor, deoarece, potrivit lui Duca, „orice întârziere ne va costa mai mult ulterior”.

De ce au spus?

Printre ziariști circulă o presupunere. Unii au încercat să o confirme ca să o scrie în ziar, însă efortul lor nu a dat rezultate. A pornit de la frecvența dubioasă cu care specialiștii în consultanță fiscală ies cu mesaje privind majorarea TVA.
Știm că reprezentanții marilor companii de audit și consultanță sunt mereu în contact cu cei de la Ministerul Finanțelor și participă la diverse discuții tehnice. De fapt, bănuiala noastră este că, în urma unei convenții neoficiale, Guvernul se folosește de acești emițători de informații de la firmele de consultanță fiscală pentru a obișnui populația cu ideea că TVA va crește.
Auzi azi, auzi mâine, auzi săptămâna viitoare și când, peste o lună, iese Boc și spune „Frați români, trebuie să majorăm TVA-ul că nu mai avem bani de pensii și salarii”, ce faci? Nu-i așa că nu te mai surprinde deloc?...

Vlădescu spune când va fi eliminat impozitul minim

Întrebare ziarist: Când va fi eliminat impozitul minim?

Răspuns Vlădescu: Atunci când va fi gata impozitul forfetar.

Nu e genial? Și perfect vlădescian, încadrat în spiritul românesc...

Interviu cu Andrei Gheorghe

Liniște adâncă în Pipera. Adâncă, adâncă. După două ore în care am parcurs, pe ninsoare, nu mai mult de 5 km, am ajuns la casa lui Andrei Gheorghe. Pe la 20.30, sau cu o oră și jumătate întârziere față de ora programată.
Ne-a invitat în casă, unde am fost întâmpinați de doi dulăi - dintre care unul este mai mare decât mine - însă ambii foarte jucăuși și ascultători. Pentru a putea discuta în liniște, cățeii au fost nevoiți să petreacă peste jumătate de oră afară. Însă cel mai mult mi-a plăcut pisicul (foto), care, spune Andrei, le ține piept celor doi uriași.

Totul din casă este modern, curat, nou și nu se simte niciun miros de animal. Totodată, e un spațiu în care lucrurile nu sunt bătute în cuie. Impresia este de open-minded, exact aceeași pe care o ai când discuți cu Andrei Gheorghe.
La bucătărie, ne-a servit cu whisky și suc de portocale. Iar la toaletă zăceau câteva numere din Financial Times.
Una peste alte, a fost un interviu deosebit, într-un spațiu plăcut.

Aflați din EVZ de ce s-a despărțit Andrei Gheorghe de Ministerul de Finanțe și de ministrul Sebastian Vlădescu, căruia iată cum încearcă să-i imite mimica :P.

(Foto: Răzvan Vălcăneanțu, cu mulțumiri).

Un ministru mare cât inima lui Bittman

După ce a încercat, fără succes, să vorbească la telefon cu Andrei Gheorghe, unul din consilierii ministrului finanțelor, cei de la B1 TV (întâmplarea face parte din procesul de pregătire a ediției de mâine a emisiunii „Evenimentele zilei”) l-au sunat - na, și ei ca oamenii - pe celălalt consilier, Dan Bittman. Practic, vor să invite la emisiune un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice care să prezinte poziția lui Vlădescu și să explice ce s-a întâmplat în aceste zile.
Dar... surpriză. Artistul le-a răspuns la telefon, însă răspunsul a fost prompt, menit să-i lase cu ochii-n soare: „Nu pot. Mâine am concert”. Punct. Nu, nici vorbă despre obligațiile de a gestiona o situație de criză la Finanțe, pentru un salariu din bani publici...

De fapt, dacă mă gândesc bine, trebuia să își fi dat seama și singuri că mâine este Dragobetele. Și cineva trebuie să-și facă plinul cântând „Mare cât inima mea. Mare cât inima mea. Mare cât inima mea...”

Guvernul-canibal

Toată discuţia asta lansată de Ministerul Muncii prin proiectul legii pensiilor că administratorii şi acţionarii vor trebui să plătească CAS din dividendele obţinute de la companie nu face decât să ne arate o dată în plus că nu există nicio coordonare în politici publice (care politici publice?, veţi întreba, pe bună dreptate) între ministere. Mai mult, că miniştrii se decredibilizează unii pe alţii.

Poate că din punctul de vedere al funcţionarilor Ministerului Muncii, care lasă logica economică pe planul al doilea, nu era nicio problemă ca să iei o cotizaţie la bugetul de pensii din bănuţii unei firme, care rămân după plata veniturilor salariale şi a impozitelor. Însă, după cum spunea astăzi Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţonal al IMM-urilor, dividendele sunt venituri din capital, nu din muncă - contribuţii sociale se plătesc din veniturile obţinute prin munca resurselor umane.

Evident, Ministerul Muncii este too sexy for my country ca să-şi aplece urechea la ce spun întreprinzătorii sau presa.
Numai bine, lovitura de graţie le-a dat-o chiar un coleg de guvern. Şi nu oricine, ci însuşi cel care ţine în mâini frâiele finanţelor publice.

Redau integral declaraţia lui Sebastian Vlădescu, pentru că este prea tare:

"CAS pe dividende nu există şi nu vor exista şi cred că discuţia trebuie încheiată aici, pentru că ieşim din zona logicii, inclusiv economice. Aşa ceva nu poate să existe. Niciodată, Ministerul Finanţelor Publice nu va aproba un astfel de act normativ şi nu va intra în discuţia Guvernului."

Şi atunci, de ce se mai miră unii că presa le sare în cap mereu sau că populaţia nu are încredere în Guvern şi nu îl susţine? Guvernul României, autorităţile române în general, nu au credibilitate în faţa poporului. Mă întreb cum ar putea cineva să ofere un credit de încredere unui Guvern în care nu ştie stânga ce face dreapta. Ba mai mult: stânga iese pe piaţă cu un proiect, iar dreapta iese în faţă şi îl plesneşte. Corect ar fi fost ca toate neclarităţile, disensiunile din proiectul de lege să fi fost discutate înainte ca proiecul să fie lansat în dezbatere publică. Dar până la acest stadiu de dezvoltare a gândirii politice mai avem de îndurat mulţi ani de lipsă de credibilitate...

Cristian Haiduc nu face diferența dintre forfetar și impozit pe venit

Vă vine să credeți că oamenii care se ocupă de domeniul IMM din ministere și autorități nu fac diferența dintre impozit forfetar și impozit pe venit?

Da, acest lucru se întâmplă.
La conferința despre care am scris în postul trecut, era un ziarist supărat foc pe impozitul forfetar (se referea la minim, care, după cum bine știm, a intrat în vocabular ca forfetar). El tot insista ca cineva din Guvern să iasă public să spună că acest impozit a fost o mare prostie. După ce secretarul de stat Maria Pârcălăbescu a spus ceva despre cât bine a făcut impozitul minim și că o taxă de 500 de euro pe an nu poate omorî firmele, intervine cu un comentariu Cristian Haiduc (foto). Pentru cine nu îl cunoaște, este președintele Agenției pentru Implementarea Programelor și Proiectelor pentru IMM.

A început prin a spune că este de părere că au existat firme care s-au închis din cauza impozitului minim. Apoi cică „ministrul finanțelor Sebastian Vlădescu a renunțat la impozitul forfetar de 3% pentru microîntreprinderi” (WHAT???) (Murmur puternic în sală)

El continuă: Păi ce facem? „Dacă dorim forfetar, dorim, iar dacă nu dorim, nu dorim deloc!”

No comment.

P.S.

1.Impozit forfetar - care este dinainte stabilit la o sumă globală și invariabilă

2. Impozit de 3% pe venitul microîntreprinderilor - din venitul firmei (care este variabil de la firmă la firmă și de la trimestru la trimestru) se plătește un impozit de 3%

Pogea e încă ministru pe site-ul Finanțelor

Trei săptămâni este mult sau puțin? Da... totul e în funcție de ce ai de făcut. Angajaților Ministerului de Finanțe nu le-au fost suficiente trei săptămâni pentru a actualiza lista istorică a miniștrilor.

Astfel, la rubrica Pagini de istorie, Gheorghe Pogea încă figurează ca fiind ministru de finanțe, începând din decembrie 2008 și până în prezent. Iar Sebastian Vlădescu este trecut pe listă, însă doar pentru mandatul trecut, nu și pentru actualul.