Boc, la înălţimea de premier

Azi. 23 decembrie 2008. Prima şedinţă de Guvern a Cabinetului Boc. Început la 14:00, conform anunţului. Presa luat imagini. Boc îngăimat câteva cuvinte către ziarişti.
De partea cealaltă a baricadei - şedinţa propriu-zisă.
De partea noastră a baricadei - aşteptare, discuţii, lecturi de ziare, cărţi, reviste, biluţe pe calculatoarele centrului de presă. Rezolvat toate trei sudoku din ediţia de azi a EVZ (ce inspirată am fost că luasem în graba plecării din redacţie şi un ziar de azi).
Se scurg trei ore...
Timp în care biroul de presă al Guvernului pregăteşte din punct de vedere tehnic primul briefing al noului premier. Tudor urcă la pupitru, ţine o foaie albă pentru ca operatorii să-şi regleze camerele de filmat. "Doi-zece, doi-zece", spune el apoi la pupitrul din partea stângă. Da, între domnul prim-ministru Boc şi domnul prim-ministru Tăriceanu este totuşi o diferenţă măsurabilă în centimetri. Motiv pentru care Tudor lasă puţin în jos cele două microfoane de la acel pupitru. Se mai uită o dată, analizând de la înălţimea lui care ar fi perspectiva actualului premier, şi le apleacă mai mult...
"De ce lăsaţi atât de jos microfoanele?", au comentat vreo doi ziarişti, zâmbind pe sub mustaţă.
Şi chiar dacă Marius Zamfir de la TVR a mai simţit nevoia să facă o probă de microfon cu câteva minute înainte să "iasă" Boc (însemnând, implicit, să le ridice, în mod maliţios, cu câţiva centimetri), briefing-ul multaşteptat a decurs în condiţii normale, noul şef de Cabinet nedând niciun semn că ar fi fost în vreun fel deranjat de nivelul la care erau plasate microfoanele...

Noi, ca japonezii. În curând...

În curând ne vom asemăna cu japonezii. Deşi probabil râvnim la anumite calităţi ale poporului japonez, cum ar fi hărnicie, punctualitate, dăruire în muncă, mă voi referi aici la un alt aspect. La unul care decurge din centralizare, dezvoltare economică, dezvoltare urbană - toate acestea transformate, în final, în aglomerare.
Cele mai aglomerate ore în transportul urban sunt 7-9 dimineaţa şi 4-7 după-masă. Acum vreo două zile, în staţia de metrou Piaţa Victoriei, am văzut ceva care m-a pus pe gânduri. Pe culoarul dintre cele două magistrale se aflau doi jandarmi cu braţele întinse, care aveau rolul de a despărţi puhoiul de oameni care venea dinspre magistrala IMGB-Pipera de cel care venea dinspre Republica-Dristor 2. Unul dintre ei chiar îi explica unei persoane pentru ce erau puşi ei acolo.
Nu m-aş mira ca mâine, când mergem spre serviciu, să vină un nene special plătit ca să ne împingă cu mâinile şi picoarele în metrou, ca să se poată închide bine uşile.
După metoda japoneză.

Criza, provocată de corupţie. Nu ştiaţi?

Întrebare: Ce a provocat criza de pe pieţele externe?

Răspuns: Corupţia. Stai, nu te grăbi să râzi. Nu de alta, dar o să râzi mai mult la final când o să afli cine a spus-o.

"O să mai spun un lucru, pe care îl spunem pe ocolite. Nu avem curaj să îl spunem deschis. O mare parte din această criză financiară este generată de corupţie. Au venit băieţi deştepţi cu studii la Harvard, Oxford şi au inventat cum să-ţi creşti acţiunile fără să ai bani, cum să dai credite fără să ai bani. Nivelul de expunere la care s-a ajuns prin aceste instrumente toxice de finanţare este de unul până la 30. Deci o bancă care are un milion dă credite de 30 de milioane”, a declarat... ghici... da, preşedintele Băsescu!
Altfel spus, criza financiară mondială a fost generată de corupţie şi de sistemul ticăloşit!!! :))))))

P.S. Aţi remarcat "băieţii deştepţi" în ecuaţie, da? ;) Obsesii electorale...

"Această situaţie" ţine loc de criză

Cum trebuie să procedeze autorităţile responsabile în contextul riscurilor pe care le implică ceea ce ne-am obşnuit să numim criza? Nu voi încerca să dau un răspuns acum la întrebarea dacă avem sau nu avem criză în România, din cauză că nu am timp acum. Vreau să punctez însă un detaliu.
Am trimis recent câteva întrebări secretarului de stat din MEF Eugen Teodorovici. Care, în răspunsurile pe care mi le-a trimis evită să utilizeze cuvântul "criză" referitor la România. O simplă analiză a textului răspunsului arată că Eugen Teodorovici a folosit în primele trei cazuri cuvintele "această situaţie" (cu varianta "situaţia actuală"), după care foloseşte "criza financiară internaţională", unde da, nu mai ai ce să-i faci că ce se vede se vede. După care, referitor la România, spune "criza financiară nu s-a materializat". Expresia apare în context negativ.
În consecinţă, răspunsul se bazează pe o strategie de PR. Strategie de PR pentru a promova nu imaginea unei companii, nu imaginea unei vedete, nu imaginea unui minister sau a unei instituţii de stat. Ci o strategie de PR pentru a proteja economia de efectele crizei externe, de riscul unui moment de panică.