PDL poartă ghinionul României

Nu, nu m-am apucat să fac campanie negativă înainte de europarlamentare. E mult mai simplu: chiar ei au zis-o.

Radu Berceanu, ministrul transporturilor, a avut loc să se desfășoare în voie astăzi, la dezbaterea „Guvernul privat”, organizată de Business Standard. I-a prins bine, deoarece, după cum spunea el însuși, este nevorbit în ceea ce privește investițiile de infrastructură.

Încercând să atragă atenția asupra perioadelor dificile cărora a trebuit să le facă față și căutând să explice de ce s-a făcut atât de puțin în ultimii ani, Berceanu a dat, fără greș, cu bâta-n baltă. Redau mai jos afirmațiile ministrului transporturilor Radu al II-lea:

„Noi, Partidul Democrat Liberal, de fiecare dată când venim la guvernare, ori e gripă aviară, ori e gripă porcină, ori sunt trei rânduri de inundații. Nu am avut noroc să prindem o perioadă obișnuită, normală”.

Nu v-ați pus niciodată problema, domnule Berceanu, că am putea privi lucrurile și altfel? Poate că PD(L) poartă ghinion și aduce molimi și calamități în țară? Ca să ne ferim de astea, ce-ar fi să scăpăm de piaza rea și să nu vă mai votăm?

Carrefour face o gafă de imagine

E interesant de urmărit cum reacționează conducerea companiilor mari, de cele mai multe ori multinaționale, când cineva mai micuț, dar tot șef, face o gafă... mă rog, din punctul lor de vedere.

De exemplu, cazul Carrefour de astăzi.

Directorul Carrefour Arad, Nicolae Drîmbu, a declarat, la o conferință de presă și, cel mai probabil, fără să se consulte cu superiorii săi, că vânzările în rețeaua Carrefour au scăzut cu o cincime din cauza crizei.

Citez declarația lui: „Din nefericire, noi am simţit criza de la începutul anului. În primă instanţă, s-a manifestat la nivel psihologic, după care la nivel real. În reţeaua noastră de magazine pot să spun că s-a înregistrat o scădere a vânzărilor de 15-20% la departamentele nealimentare şi de 5-10% la cele alimentare”.

Buuun. La câteva ore după apariția știrii pe agenții, timp în care conducerea de la București a Carrefour România și-a stors creierii încercând să găsească cea mai potrivită abordare, a apărut un comunicat de presă.

Grupul Carrefour susține că cifrele directorului său nu sunt reale. Făcând această declarație, dă semnalul că în interiorul grupului nu se comunică și, în același timp, că au ceva de ascuns.

Urmează din nou o afirmație care nu poate decât să dăuneze imaginii lanțului de hypermarketuri. „Cifrele citate nu reprezintă realitatea grupului Carrefour în România. Datele reale nu se pot comenta, acestea fiind pentru moment, confidenţiale”. Dacă tot contrazici pe cineva, de ce nu aduci dovezi? Sau poate că acele dovezi sunt exact cele care ar susține ce a declarat directorul din Arad? Sau, de ce nu, cifrele arată chiar mai rău decât se vede de la Arad?...

Halal strategie de PR.

UPDATE. A doua zi, Carrefour revine asupra informațiilor și susţine că declaraţiile directorului hypermarketului din Arad privind o scădere a vânzărilor de până la 20% se referă doar la magazinul respectiv.
Citat din comunicatul Carrefour: „Cifrele citate de la directorul Carrefour Arad se referă doar la hypermarketul Carrefour Arad, pe o perioadă scurtă şi nu reprezintă tendinţa generală a întregului grup Carrefour în România”.

Casele pentru tineri - o mare țeapă

Statul român, contrar teoriei, acționează de cele mai multe ori împotriva individului. Iar propunerile menite să-i ajute pe cetățeni sau pe firme o fac numai în aparență. În fapt, după bunele intenții se ascund interese care într-adevăr ajută, însă nu pe cei mulți și săraci, ci pe cei puțini care au deja. Pe principiul drumul spre iad este pavat cu intenții bune.

Informațiile disponibile referitoare la programul prin care tinerii își pot cumpăra locuințe prin credite ipotecare garantate de stat în limita a 60.000 de euro) acțiune derulată prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM) sunt puține și lasă loc de multe interpretări.

Voi enumera ce mi se pare dubios în toată povestea asta (cu mențiunea că nu știu mai multe decât știți și voi despre proiectul guvernamental și sunt în așteptare de noi detalii)

1. Ce se întâmplă în cazul în care persoana care a contractat creditul garantat de stat nu mai are capacitatea să-l plătească? Înțeleg că statul, dacă și-a asumat responsabilitatea, va achita datoria către bancă, dar ce va face în continuare cu acel client? Îl va executa silit? Îi va pune propriri pe conturi și îi va da amenzi și penalități astfel încât nici nepoții lui să nu scape de datorie? S-ar putea ca omul, în cazul ideal în care statul nu este părtinitor, să prefere să fie certat cu o bancă decât cu însuși Statul.

2. Va exista o entitate care să verifice în ce măsură este insolvabilă persoana care declară că nu mai are capacitatea de a rambursa creditul, ajungând astfel să beneficieze de garanția statului român? Dacă nu, înseamnă că oricine va putea să renunțe să mai dea ratele, după câteva luni de la contractarea creditului și nu va avea de suportat nicio consecință negativă. Cu o pilă la bancă, casa este vândută unui apropiat al persoanei în cauză cu 20.000 de euro, iar statul suportă diferența de 40.000 euro. Sau, casa este scoasă la licitație și o cumpără un alt apropiat al băncii, de data asta din piața imobiliară... Altfel spus, noi românii vom plăti din buzunarul nostru, prin taxe și impozite, pentru chilipirurile unora.

3. Ce schimbări aduce măsura pentru cetățeanul care contractează creditul ipotecar? Din moment ce banca nu l-a considerat în măsură să ia un credit pentru casă până acum, înseamnă că nu are capacitatea de a-l rambursa. Cu ce l-ar putea ajuta garanția guvernului să ia creditul? Mi-e greu să cred că, în România, vor oferi credite cu dobânzi mai mici decât cele de pe piață.

În acest context,

4. Mai rămân în picioare condițiile de creditare impuse de BNR și pe care le au în vedere băncile în prezent, când evaluează dosarele? Dacă da, măsura este inutilă (omul își putea lua oricum credit, fără garanția statului), iar dacă nu, înseamnă că este o iresponsabilitate să dai credite unor oameni care nu le pot rambursa și astfel pregătim terenul pentru o criză subprime.

5. De ce a apărut proiectul Credite garantate de stat pentru casele tinerilor exact acum? Nu știu să fi fost pe ordinea de zi un asemenea proiect. El a apărut din pământ din iarbă verde exact după a doua rundă de discuții cu băncile străine, de data asta la Bruxelles, săptămâna asta, după cea de la Viena. Nu credeți că băncile-mamă au condiționat menținerea banilor în România de aceste garanții de stat?

În concluzie, au de câștigat băncile și jmecherii din imobiliare bine văzuți și integrați în actuala guvernare. Statul e liantul dintre ei. Aici statul joacă de partea lor și împotriva cetățeanului: crește prețurile caselor și asigură creditele pentru bănci. Pe români îi îndatorează și mai mult. Oricine face un simplu calcul, constată că în această perioadă nu merită să-ți faci un credit, deoarece dobânzile sunt prea mari și vor scădea mult în următorii ani.

Speculatorii optimiști poartă ochelari de cal

Avalanșă de știri pozitive din America, din Europa. Americanii își etalează cu patos rezultatele financiare „peste așteptări” ale companiilor importante, în încercarea disperată de a induce un sentiment pozitiv în piață.
Nu vreau să spun că rezultatele financiare ale unor societăți sunt cosmetizate, deși și acest lucru s-a practicat de multe ori de-a lungul timpului. Nu vreau să spun că evaluările agențiilor de rating sunt puse serios la îndoială de când cu chixurile pe care le-au înregistrat cu ocazia acordării unor calificative extraordinare unor instituții financiare care au crăpat în curând. Și nu vreau să spun nici că analiștii care sunt de fapt artizanii acestui sentiment pozitiv sunt și ei oameni și - de ce nu? - reprezintă anumite interese.

Ceea ce vreau să spun este că economia reală nu arată deloc bine. Numărul de autorizaţii acordate şi proiectele de construcţie începute în SUA au scăzut neaşteptat în aprilie, la minimul record. În luna aprilie a început construcţia a 458.000 de locuinţe, în scădere cu 12,8% faţă de luna martie şi record minim de la monitorizarea acestora începând cu 1959, potrivit datelor Departamentului Comerţului, citat de Mediafax.

Morala: Nu mă interesează declarațiile speculative că economia lumii a început să-și revină, că scăderile nu mai sunt atât de mari. Mă interesează ce se petrece în viața reală, iar tabloul care se creionează este destul de sumbru. Și cu asta am spus totul.