Cum ne schimbă criza imaginea despre viitor

Criza ne-a schimbat percepția despre termenele la care ne referim pentru viitor. Această idee care mi s-a părut interesantă a adus-o în discuție la conferința de presă de astăzi Anca Bidian, directorul general al Kiwi Finance, care este o companie care se ocupă cu intermedierea creditelor dintre populație și bănci.
Ea spunea că, din cauza incertitudinilor din piață, când vorbesc despre „un termen lung”, oamenii se referă la perioade de șase luni sau cel mult un an. Iar noțiunea de „termen scurt” se proiectează, în acest context, doar pentru următoarele săptămâni.

Va scăpa Boc de următorul atac cu ouă?

Căutam astăzi un titlu pentru trimiterea de prima pagină a textului cu Boc și ouăle care l-au tot urmărit azi. „Ouăle fac poc în capul lui Boc”, „Boc, căutat de ouă” și alte variante care ori nu corespundeau realității, deși sunau bine, ori nu puteau să intre în ziar...

Dacă era după cetățenii Timișoarei, aceste ouă pe care le vedeți în fotografie ar fi trebuit să ajungă în capul, sau pe orice altă parte a corpului premierului Emil Boc, nu să treacă pe lângă mașină și să se spargă nefericit de pragul Palatului Administrativ. Dar cum cetățeanul nu este un foarte bun lunetist, misiunea rămâne să fie preluată de alți doritori să beneficieze de ideea omului. Vorba lui Silviu Sergiu, șeful șefului meu, când a propus o variantă de etichetă pentru articol: „AZI ÎN TIMIȘOARA, MÂINE ÎN TOATĂ ȚARA”.

Ce mi se pare cel mai deplasat în toată povestea asta cu ouăle aruncate în premier nu este gestul timișoreanului, ci reacția lui Boc. Nu știu cine l-a consiliat, sau dacă a fost reacția lui sinceră și necontrolată (deși îmi vine foarte greu să cred), însă declarația lui este paralelă cu PR-ul și marketingul politic.

„Nu ştiu, nu am văzut ce s-a întâmplat, dar, în vremuri de criză, un prim-ministru trebuie să fie pregătit şi să se aştepte la orice”, a spus Boc la insistențele presei curioase să obțină o reacție la acest incident.

1. Negarea nu își avea rostul. Dacă într-adevăr nu observase zborul ouălor, ar fi fost informat de cei din jurul lui și oricum ar fi aflat despre ce s-a întâmplat. Deci, știa! și mințea! și noi știm că știa și mințea

2. Se pare că Boc încearcă să pară că nu este afectat de incident, să nu manifeste agresivitate, însă atitudinea lui este într-atât de artificială, încât aș fi preferat una mai umană, mai sinceră, mai naturală, chiar dacă mai agresivă.

3. Ce înseamnă „în vremuri de criză un prim-ministru trebuie să fie pregătit şi să se aştepte la orice”? Poate că aruncarea cu ouă clocite și roșii stricate în premieri a devenit un sport național prin țările lumii și presa nu a aflat încă? Oricum, spunând acest lucru, Boc se arată conciliant cu cei care i-ar face rău, punând supărarea poporului pe seama crizei. Cu toate că încearcă să pară un martir (premier cu o misiune dificilă într-o perioadă de criză pentru care el nu poartă nicio vină), nu face decât să deschidă poarta și altor atacuri, de orice fel.

Așa că, nu aveți decât să vă puneți imaginația la contribuție, premierul Emil Boc este pregătit să înfrunte orice! Dar grăbiți-vă, că nu se știe cât durează criza, și se termină perioada de amnistie...

Alfabetul crizei: recesiune în formă de X

Toți specialiștii și cunoscătorii vorbesc, în această perioadă, cifrat. Ca niște coduri secrete, își șușotesc unii altora, sau chiar spun public, cu jumătate de gură, tot felul de premoniții alfabetice, cum ar fi U, V, L sau W.

Ce înseamnă de fapt aceste litere, pentru profani, pentru oamenii de rând?

* Scenariul V: scădere rapidă, urmată de o revenire la fel de rapidă

* Scenariul U: scădere prelungită, după care urmează o revenire înceată

* Scenariul L: scădere bruscă, urmată de o stagnare prelungită

* Scenariul W: cădere, revenire, urmată de o altă cădere și o altă revenire

Am citit astăzi titlul care mi-a plăcut cel mai mult pe subiectul alfabetului crizei. Este vorba de „De recesiune în X ați auzit?”, scris de Cristi Dogaru, pe Banii Noștri. M-a încântat ideea cu recesiunea în X, dar nu în sensul în care este abordarea lui Cristi Dogaru, adică X în sensul că s-a pus crucea pe economia japoneză.

Eu aș spune că vom avea recesiune în formă de X în sensul că este necunoscută. Nu se știe nici cum va evolua criza în state care se comportă mai „după carte” ca noi, astfel că în România, litera care definește modul în care vom ieși din recesiune rămâne o mare necunoscută, un mare X.

Pogea repetă greșeala lui Vosganian

Scriam, la un moment dat, în una dintre postările mai vechi, despre politica fiscală prociclică și anticiclică. Gheorghe Pogea, actualul ministru de finanțe, a acuzat fostul guvern de politică fiscală prociclică. Adică, de faptul că, în timp ce economia duduia, el a redus fiscalitatea.

O politică fiscală anticiclică este considerată, în teoria economică, cea corectă, datorită faptului că:
1. În vremuri bune, când vin mulți bani la buget, creșterea fiscalității nu este un motiv în măsură să stăvilească înființarea de noi companii și dezvoltarea lor. Din contră, când circulă mulți bani în piață, este un bun prilej pentru a pune bani deoparte (că autoritățile române, oricare ar fi acestea la un anumit moment sau altul, nu au cultura economisirii este o altă problemă), din care se pot face multe lucruri: de la economisire pentru zile mai negre până la proiecte cu valoare adăugată mare.
2. Acest lucru îți permite ca, atunci când economia e în scădere, să ajuți firmele scăzând fiscalitatea, pentru a le da o gură de aer.

Dar, ce s-a întâmplat în România ultimilor ani? Fostul Guvern a profitat de creșterea economică și a întins coarda, în scopuri electorale, reducând fiscalitatea. Acest lucru nu părea foarte grav, deoarece bani erau, și încă destul de mulți. Și poate că ar fi trecut neobservat dacă nu ne lovea și pe noi criza financiară mondială.
În 2009, deși majoritatea statelor au redus taxele și impozitele, pentru a ajuta cât de cât firmele și așa lovite dur de scăderea cererii, România a majorat fiscalitatea. Altfel spus, nu a făcut altceva decât să adopte aceeași politică fiscală prociclică. Iar rezultatul riscă să fie dezastruos: firmele care aduc bani la buget să nu reușească să iasă din criză, o criză pe care nu ele au provocat-o și nu au gestionat-o prost. Din păcate, statul nu poate intra în colaps, executat silit și vândut pe active... I-ar prinde bine o lecție, sau cel puțin o sperietură bună.