Ți-a plăcut sau nu concertul Madonnei? Aud întrebarea asta de cum am dat ochii cu colegii. Curios este că impresia lor este negativă, cu mici excepții. Și chiar și cei care nu au fost la concert perpetuează impresia că nu a fost frumos și că prestația Madonnei lasă de dorit.1. Show-ul. Ce pot spune eu, care am stat în zona gazon B, este că show-ul a fost absolut impresionant. Au venit și foarte mulți străini. Sonorizarea a fost bună, nu a făcut niciun fel de probleme, sau cel puțin eu cu urechea mea de profan nu am observat nicio neregulă. Coregrafia a fost impecabilă, la fel și decorul și jocurile electronice de lumini din spatele scenei. Femeia își cunoaște meseria și nu face rabat la calitate. În concertul ei, Madonna a făcut apel la toleranță față de toate minoritățile, în special față de etnia romă. Un moment frumos a fost fragmentul dedicat lui Michael Jackson.
Mă bucur mult că am avut ocazia să fiu la acest concert. Asta cu atât mai mult că nu cred că Madonna va mai veni vreodată în România. I-au reproșat unii că nu a ieșit la bis. Însă nu avea cum să iasă Madonna la bis fără să fie chemată cum se cuvine, fără ca fanii să îi arate că vor într-adevăr să iasă și să mai cânte. După ce au fluierat și strigat vreo 3 minute, toată lumea a început să plece.
2. Organizarea. Partea bună e că băutura nu era scumpă, cum mă așteptam: 7,5 lei paharul de bere, 5 lei - suc, 5 lei - popcorn sau chips-uri și tot 5 lei - paharul cu apă.
Partea proastă a fost întreaga idee de a organiza un concert atât de mare în Parcul Izvor. Majoritatea spectatorilor aveau locuri in picioare, pe iarbă dar de fapt în praf. Pe tot parcursul concertului masa de oameni era acoperită de o pătură de praf. Unii respirau prin măști improvizate din bluze și tricouri. Evident, cu cât încercai să te apropii mai mult de scenă, cu atât se îmbulzea mai multă lume.
O altă carență de organizare este legată de amplasarea ecranelor. Este evident că nu toată lumea o poate vedea pe Madonna de aproape. Ecranele sunt puse tocmai pentru ca show-ul să poată fi văzut de cât mai multă lume. Însă erau amplasate atât de jos, încât eu, de la înălțimea mea, am ratat cam o treime din concert mutându-mă de colo-colo și mișcându-mi capul ca să reușesc să văd o bucată din vreun ecran.
Apoi RATB-ul care nu mergea la ora 12 noaptea, deși promisiunea a fost să meargă până la ora 1 sau chiar 2. După ce cu greu am reușit să prindem un troleibuz care se retrăgea și să mergem cu el o stație, a trebuit să mergem pe jos mai mult de o oră.
