Cum a eșuat Guvernul în încercarea de a-și arăta mușchii în UE

Guvernul a încercat să-și arate mușchii. A reușit în fața noastră, însă nu a mers în fața Comisiei Europene.

Ordonanța de Urgență pentru combaterea evaziunii fiscale a fost publicată, ieri, în Monitorul Oficial într-o altă formă decât cea în care a ieșit de la Guvern.

După aproape o lună de deliberări, timp în care sute de mii de firme au stat pe jar (mă refer la societățile care fac comerț cu statele membre și care ar fi trebuit să se înregistreze în 10 zile în Registrul operatorilor intracomunitari, despre care am scris aici), s-a renunțat la prevederile care contraveneau legislației europene. Astfel, au fost scoase aplicarea TVA pentru achiziții intracomunitare și reintroducerea accizelor pe produsele considerate de lux.

Asta deși, acum aproape o lună, chiar prin nota de fundamentare a ordonanței, Ministerul Finanțelor își asuma încălcarea legislației europene și declanșarea procedurii de infringement.

Ministrul Sebastian Vlădescu a declarat că ordonanța se va aplica o peroadă, astfel încât să nu se ajungă chiar până la amendarea României.

Guvernul ia fără să dea. Din nou

Așteptarea a luat sfârșit. Ministerul Finanțelor a publicat pe site proiectul Ordonanței de Urgență pentru modificarea Codului Fiscal.
Mă așteptam să recurgă la soluția de avarie a ordonanței. Pe de o parte, Finanțele încă nu știu cum ar trebui să arate impozitul forfetar care, pentru a se putea aplica, trebuie inclus în Codul fiscal. Pe de altă parte, suntem în pline negocieri cu FMI. Nu știm încă ce ne vor cere și ce va trebui de schimbat în plus la textul legii fiscale. Publicând proiectul de OUG, Ministerul de Finanțe dovedește că este incapabil să-și respecte promisiunea de a rescrie și republica minunatul Cod fiscal până la sfârșitul lui martie.
De ce stabiliseră sfârșitul lunii martie pentru republicare? Deoarece două dinte măsurile anticriză trebuiau să intre în vigoare începând cu al doilea trimestru, adică 1 aprilie. Una dintre ele favorizează statul, alta avantajează firmele. Una aduce bani la buget, alta taie mici sume (impozitul de 16% pe dividendele care ar fi folosite pentru investițiile firmelor) de la vistieria statului. Una ne scumpește viața, în timp ce alta înseamnă încurajarea dezvoltării firmelor și a consumului. Una este descrisă pe larg în proiectul de modificare a Codului fiscal, iar de cealaltă nu se pomenește nimic. Una este devansarea majorării accizelor la tutun și creșterea accizelor pentru unele băuturi alcoolice, iar cealaltă este neimpozitarea profitului reinvestit.
Evident, firmele au tot dreptul să tune și să fulgere. În multele ore de negocieri cu Guvernul, acum câteva luni, patronatele au luptat pentru ca profitul reinvestit să nu mai fie impozitat, cel puțin până trece criza. Această măsură a fost moneda de schimb pe care a licitat Guvernul, făcând partenerii sociali să renunțe la multe alte solicitări. Ei au ajuns chiar să accepte creșterea taxării pe muncă, adică a contribuțiilor sociale.
Și... surpriză! (sau nu?) au fost puse în aplicare doar măsurile care avantajează statul, nu și cele care ajută firmele.
Însă nu este totul pierdut. Nu încă. Neimpozitarea profitului reinvestit ar putea fi inclusă în Codul fiscal, varianta rescrisă. Însă nu se știe când va fi publicată legea și timpul trece, firmele nu sunt încurajate să investească. Mă întreb dacă Guvernul ar putea menține data de 1 aprilie, chiar dacă prevederea ar fi publicată mai târziu, cu o mențiune specială de retroactivitate.