Viena/Wien/Vienna

Fotoreportaj

Viena, la începutul lui aprilie

De data asta am revăzut Viena mai primitoare şi mai vie. Asta datorită aerului de primăvară şi vremii frumoase de care am avut noroc. Am fost, săptămâna trecută, de miercuri până vineri dimineaţă, la forumul LeaderSHE, organizat de ForumInvest.

Spre deosebire de data trecută, în octombrie 2009, când nici vremea friguroasă şi ploioasă şi nici programul foarte încărcat al evenimentului unde am participat nu m-au lăsat să înţeleg ceva din acea vizită la Viena, acum chiar mi-a plăcut. Am avut timp să ne plimbăm prin oraş şi chiar să mergem la o cârciumă prin centru şi să bem o bere la 4 euro halba la jumate foarte fină la gust.

Este un oraş frumos, curat, dar cam scump. Nu este atât de aglomerat de maşini, poate şi datorită faptului că multă lume circulă cu bicicletele. Există anumite locuri special amenajate de unde îţi poţi lua o bicicletă să mergi cu ea, apoi să o aduci înapoi sau să o laşi într-un alt loc similar.

Mă întreb de ce nu învăţăm şi noi să mergem mai mult cu bicicletele în Bucureşti. Nu pot spune că nu există bunăvoinţă din partea Primăriei, căci au amenajat destule piste pentru biciclişti. Pur şi simplu noi avem altă mentalitate: noi nu concepem ca o femeie îmbrăcată într-o fustă elegantă şi sacou încălţată în pantofi cu toc să meargă la destinaţie cu bicicleta. Aşa ceva am văzut însă şi în Viena, şi la Bruxelles şi sunt convinsă că voi aţi văzut şi în alte oraşe pe care eu nu am avut şansa să le vizitez.



În Viena mai sunt şi alte mijloace de transport, mai neobişnuite. Turiştii dornici să simtă atmosfera de epocă sunt invitaţi să se plimbe cu trăsurile, care sunt destule prin centru.

Plimbându-mă pe străzile oraşului, am observat destul de multe magazine cu covoare persane. După părerea mea, unul singur era suficient. Mă întreb cine le cumpără...





Parcul prin care am trecut era frumos amenajat şi bine întreţinut. Câinii nu au voie să fie plimbaţi pe acolo. În schimb, în lac se bălăceau o grămadă de raţe.

Capitala culturală europeană din 2007, în noul 2010

Evenimentele de lansare oficială a capitalelor culturale europene din acest an vor începe sâmbătă. În fiecare an, Consiliul Uniunii Europene desemnează câte două capitale culturale europene. În 2010 s-a făcut o excepţie - au fost selectate trei oraşe:

Essen/Ruhr - lansarea pe 9 ianuarie
Pécs - va fi lansat pe 10 ianuarie
Istanbul - pe 16 ianuarie

Astfel, pe tot parcursul anului 2010, locuitorii acestor oraşe şi vizitatorii acestora vor putea urmări o serie întreagă de evenimente muzicale, teatrale, coregrafice, cinematografice şi literare.

În 2007, Sibiul a fost una dintre cele două capitale culturale europene, alături de Luxembourg. Iată câteva imagini foarte recente, de duminică, din capitala culturală europeană din 2007.

În stânga, vedeţi Piaţa Mare din Sibiu, cu bradul aferent, care, în afară de beculeţele care, ziua, erau, evident, stinse, nu era cine ştie ce ornat. Sibienii au încropit nişte căsuţe, unde te poţi relaxa la o mâncare şi o băutură, un patinoar şi alte distracţii de Sărbători.

Aici este Bulevardul Nicolae Bălcescu. Altfel spus, sibienii se plimbă "pe Centru". Şi erau destui cei care, duminică după-amiază făceau acest lucru, deşi marea majoritate a magazinelor din zonă erau închise. Poate că vremea înnorată îi dă un aspect mai sumbru, dar eu pot să spun că, la faţa locului, se simţea destul de bine: nici prea frig, nici prea cald, aer curat, străzile medievale...

Urmează Piaţa Mică. În dreapta în poză este Podul Minciunilor, iar după case se zăreşte Biserica Evanghelică.

Cum se trăiește în Elveția

La începutul săptămânii, am fost în Elveția. Am prins o vreme superbă, cu un soare care lâncezea pe frunzele galbele, roșii, portocalii, maro. Este o țară foarte frumoasă și foarte bine organizată. Am stat în Lausanne, în partea franceză a țării.

O țară liniștită, Lausanne la fel. Cu prețuri mari (la nivelul lor de trai...).

Citeam un articol dintr-un ziar elvețian, unde se spunea că sumele investite în țara lor în proiectele de Cercetare&Dezvoltare (R&D) sunt mult peste media statelor din lume. În timp ce la noi, probabil că va mai dura zeci de ani să ajungem la medie...

Elveția are un relief extraordinar - munți, văi, dealuri, lacuri, râuri -, iar așezările omenești sunt adaptate de minune. Lausanne este un oraș al scărilor, pasajelor și lifturilor. Bănuiesc că generației vârstnice îi vine mai greu să urce unele dealuri. Însă de obicei sunt lifturi sau scări peste tot, la fel ca străzile și pasajele suspendate, astfel încât după o plimbare pe străduțe, intri pe un pasaj suprateran pietonal, de unde poți coborî cu liftul în stația de tramvai.

Din punct de vedere fiscal (nu mă pot abține), Elveția practică un TVA diferențiat, în funcție de produsul cumpărat. Interesat este că fiecare canton are propriile sale taxe și propriul sistem de impozitare. Totuși, autoritățile locale nu sunt bătute în cap: un businessman șmecher și cu vână poate negocia la sânge condițiile stabilirii afacerii sale. Și vă asigur că va avea șanse mari să obțină avantaje mari în schimbul banilor pe care îi va vărsa la bugetul local. Ce să mai, paradis fiscal...

Ciocolata este bună, însă destul de scumpă. Ceasuri bune găsești la prețuri începând de la circa 200 de franci elvețieni până la peste 15.000 de franci. În restaurante se beau vinuri franțuzești și italiene. Mașinile care merg pe stradă nu sunt luxoase, cum le vezi de multe ori în București. În schimb, sunt fie noi, fie foarte foarte curate.

În concluzie, Elveția trebuie văzută, însă ca să locuiești acolo trebuie să găsești forța să nu te plictisești. Asta pe lângă forța financiară ca să te descurci...