Au fost alegeri europarlamenatre pe site-ul Senatului

Președintele Senatului României este al doilea om în stat, după președinte.

Senatul reprezintă jumătate din puterea legislativă a acestei țări.

Cu siguranță te întrebi la ce bun o asemenea introducere pompoasă.

Păi pentru că am pretenția unei minime rigurozități de la ei.

Pe pagina de internet a Senatului, http://www.senat.ro/, la rubrica Afaceri europene o sa ai surpriza să ți se deschidă, printre altele, o rubrică - Alegeri europarlamenatre 2009. Au trecut deja și nu am știut că în loc de alegeri europarlamentare am avut alegeri europarlamenatre. Sau pur și simplu cei de la Senat nu-și citesc propriul site...

Piarista cu funcție de calendar

În redacție este luni, ora 12 jumate. Sună fixul.
- Bună ziua sunt X-uleasca de la Agenția Igrec Piar aș putea vorbi cu Ciprian Mailat?
- Este în ședință
- Atunci aș putea vorbi cu Paul Barbu?
(după ce îi transmit ștafeta lui Paul)
- Bună ziua sunt X-uleasca de la Agenția Igrec Piar, ați primit comunicatul nostru?
- Da, l-am primit
- Mulțumesc, la revedere.

Acest lucru se întâmplă de câteva luni bune, invariabil în fiecare zi de luni. Și se întâmplă cu toate că niciodată nu s-a publicat nimic din comunicatul trimis de ea. Dar asta nu contează. PR-ista sună să bifeze că cei de la EVZ au primit comunicatul lor. Săptămână de săptămână.
A ajuns să funcționeze ca un calendar. Când o aud, conștientizez că, iată, a mai trecut o săptămână...

Cine câștigă din întârzierea banilor de la FMI

În mod evident, băncile comerciale de pe piață.

Cum arată de fapt lanțul slăbiciunilor? Partidele se ceartă, aparent, exact în momentul cel mai nepotrivit, astfel încât România rămâne fără un guvern care să propună proiectul de buget pentru 2010. Iar acest proiect de buget este cel mai important document așteptat de delegația FMI pentru a debloca următoarea tranșă de 1,5 miliarde de euro.

Ce se întâmplă dacă nu se ajunge la un compromis politic? Bugetul nu este gata până în 10 decembrie.

Și dacă nu proiectul de buget va fi gata până atunci? Nu mai intră banii de la FMI în 2009.

În această situație, de unde finanțează statul deficitul bugetar? Altfel spus, de unde va lua bani pentru pensii și salarii? Răspunsul: de la băncile comerciale!

În acest moment, băncile au în stat cel mai comod client: oferă dobânzi mari, de 9-11%, este de încredere - își plătește ratele și, în general, nu poate da faliment.

De fapt, tot băncile sunt cele care au câștigat cel mai mult din împrumutul de la FMI. Chiar și banii care au intrat în rezerva BNR au ajuns în conturile băncilor, după ce BNR a redus sumele pentru rezervele minime obligatorii (RMO).

Am totuși o mică bucurie, astăzi, că BNR a decis să nu reducă dobânda cheie și nici RMO, așa cum și-ar fi dorit băncile.

Cum se trăiește în Elveția

La începutul săptămânii, am fost în Elveția. Am prins o vreme superbă, cu un soare care lâncezea pe frunzele galbele, roșii, portocalii, maro. Este o țară foarte frumoasă și foarte bine organizată. Am stat în Lausanne, în partea franceză a țării.

O țară liniștită, Lausanne la fel. Cu prețuri mari (la nivelul lor de trai...).

Citeam un articol dintr-un ziar elvețian, unde se spunea că sumele investite în țara lor în proiectele de Cercetare&Dezvoltare (R&D) sunt mult peste media statelor din lume. În timp ce la noi, probabil că va mai dura zeci de ani să ajungem la medie...

Elveția are un relief extraordinar - munți, văi, dealuri, lacuri, râuri -, iar așezările omenești sunt adaptate de minune. Lausanne este un oraș al scărilor, pasajelor și lifturilor. Bănuiesc că generației vârstnice îi vine mai greu să urce unele dealuri. Însă de obicei sunt lifturi sau scări peste tot, la fel ca străzile și pasajele suspendate, astfel încât după o plimbare pe străduțe, intri pe un pasaj suprateran pietonal, de unde poți coborî cu liftul în stația de tramvai.

Din punct de vedere fiscal (nu mă pot abține), Elveția practică un TVA diferențiat, în funcție de produsul cumpărat. Interesat este că fiecare canton are propriile sale taxe și propriul sistem de impozitare. Totuși, autoritățile locale nu sunt bătute în cap: un businessman șmecher și cu vână poate negocia la sânge condițiile stabilirii afacerii sale. Și vă asigur că va avea șanse mari să obțină avantaje mari în schimbul banilor pe care îi va vărsa la bugetul local. Ce să mai, paradis fiscal...

Ciocolata este bună, însă destul de scumpă. Ceasuri bune găsești la prețuri începând de la circa 200 de franci elvețieni până la peste 15.000 de franci. În restaurante se beau vinuri franțuzești și italiene. Mașinile care merg pe stradă nu sunt luxoase, cum le vezi de multe ori în București. În schimb, sunt fie noi, fie foarte foarte curate.

În concluzie, Elveția trebuie văzută, însă ca să locuiești acolo trebuie să găsești forța să nu te plictisești. Asta pe lângă forța financiară ca să te descurci...