Criză și pentru angajații la stat

A zis-o bine Băsescu astăzi: „Nu se poate ca criza să genereze şomaj, iar unii să stea în stradă să ceară creşteri de salarii (...) cei care fac producţie să plece acasă, iar bugetarii să vrea salarii mai mari”.
Avem sindicate puternice, care luptă prin toate metodele care le stau la dispoziție. Unele dintre ele au de partea lor legi, cum ar fi cea de majorare a salariilor profesorilor. Președintele spune că îndeplinirea promisiunilor electorale legate de creşterea salariilor pot şi trebuie să fie amânate.
Și a mai punctat un lucru adevărat: „nu ducem lipsă de salariaţi, ci ducem lipsă de salariaţi de calitate”.
Apoi a încercat să-i scuze, spunând că nu are nimic cu bugetarii, ci cu politicienii care nu le-au fixat responsabilităţi.
Potrivit INS, în România sunt 4,7 milioane de salariați. Dintre aceștia, 1,5 milioane sunt finanțați de la bugetul de stat. Altfel spus, 3,2 milioane de salariați din mediul privat muncesc zi de zi ca să producă surse de venit pentru stat și angajații lui. Acești 3,2 milioane de oameni simt criza cel mai acut prin salarii tăiate și disponibilizări.
Sindicatele nu reușesc să înțeleagă - sau se prefac că nu înțeleg - că nu mai e de unde. În criză este ca în război: regulile se schimbă, iar promisiunile nu mai au același înțeles ca înainte. E criză și trebuie să ne-o asumăm toți, nu numai cei care lucrează la firmele private.
În acest moment sindicatele salariaților la stat sunt ca un tăvălug. Ele vor să-și atingă scopul călcând cinic peste viața și nivelul nostru de trai, al celor care putem fi dați afară oricând, dacă patronul consideră că afacerea nu mai e profitabilă.
Ca întotdeauna, ne lipsește spiritul de echipă. Nu știm să ne angajăm la o luptă comună și fiecare își vrea doar propriul său bine, fără a se gândi nici măcar la binele propriilor săi copii.

Aprecierea leului, de scurtă durată

Leul se apreciază de când cu veștile privind încheierea acordului cu FMI. Astăzi, cursul oficial publicat de BNR a fost de 4,2484 lei/euro. Leul este cu 2,39 bani mai puternic față de moneda europeană, la cel mai bun curs din ultimele șapte săptămâni.
De ce se are loc această apreciere a monedei naționale? Încrederea investitorilor a crescut datorită încheierii acordului de finanțarea de aproape 20 de miliarde de euro cu instituțiile financiare internaționale. O sumă mare de bani va veni în țară, din care o mare parte va ajunge în rezervele internaționale ale BNR. Și ministrul finanțelor, Gheorghe Pogea, a declarat că acordul de împrumut cu FMI va atenua presiunile asupra cursului de schimb în sensul deprecierii leului și îi va descuraja pe speculatori.
Însă cât de durată va fi această creștere? Și cât de valabil este argumentul acordului cu Fondul? Exemplul Letoniei nu este potrivit, deoarece această țară are un curs valutar fix. Să vedem ce s-a întâmplat în Ungaria. Deși FMI a aprobat acordul stand-by de împrumut cu Ungaria în noiembrie 2008, numai de la începutul acestui an până astăzi forintul s-a depreciat cu aproape 15% față de euro. Mai precis, cu 14,1%, de la 265,82 forinți/euro pe 5 ianuarie la 303,43 forinți/euro astăzi. Altfel spus, acordul cu FMI nu a oprit deprecierea monedei naționale a Ungariei.
Ce se întâmplă la noi? FMI nu ne majorează taxele și impozitele, deci nu caută surse pentru noi venituri (treaba cu îmbunătățirea colectării și lărgirea bazei de impozitare sunt povești frumoase). Pentru reducerea deficitului bugetar, trebuie să se taie din cheltuieli. După anumite reduceri de cheltuieli, sub o anumită limită, nu se va mai putea tăia. Delegația FMI a declarat că România are avantajul cursului valutar flexibil. Adică, loviturile și dezechilibrele macroeconomice ar putea fi „înghițite” de curs. Ar însemna, implicit, depreciere.
În tot acest joc, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, va fi personajul-cheie. Deprecierea leului = scumpiri = inflație mare. Isărescu va fi cel care va decide cât să lase euro să crească și când să scoată bănuții din rezervă și să țină cursul.
Având în vedere însă că dezechilibrele în România sunt destul de mari, iar BNR nu poate permite ca leul să se deprecieze prea puternic, probabil că se va deprecia până la un nivel la limita suportabilității pentru populație și firme. Care este acest nivel? În opinia mea, este de 4,4-4,6 lei/euro - prognoza optimistă. Prognoza pesimistă este de 4,8-5 lei/euro.
Voi ce estimare aveți pentru cursul valutar din 2009?

Concedieri la EVZ

Astăzi este o zi sumbră pentru EVZ. Circa 30 de colegi trebuie să ne părăsească, din cauză că veniturile ziarului sunt mult sub estimări.
Fenomenul se numește disponibilizare. În mod ironic, oameni care au scris despre criză și șomeri experimentează pe propria piele fenomenul. Alături de alți oameni care nu au scris, dar au corectat sau pus în pagină textele despre aceste lucruri.
E foarte greu pentru ei, dar e greu și pentru noi cei care rămânem.
Atmosfera în redacție e foarte apăsătoare. Oamenii sunt agitați. Printre telefoanele, mailurile și discuțiile pe messenger despre locurile de muncă disponibile în presă, facem ziarul de mâine.
Unii dintre colegi nu vor mai veni de mâine la muncă.
Nu îmi mai găsesc cuvintele. Pot să spun doar că nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva.

Momentul cheie în negocierile împrumutului extern

Ce am văzut până acum din povestea împrumutului extern a fost doar prefața. Cu ingredientele precum negare, acceptare, analize și șantaj. A fost vizita de documentare.
Adevărata luptă pentru împrumut se va da joia viitoare, pe 26 martie, la Viena. Delegația FMI care studiază ce se întâmplă în România și trebuie să negocieze cu noi și să dea verdictul merge în Austria să se întâlnească cu șefii băncilor-mamă ale primelor zece bănci străine din România. Reprezentanții FMI vor să vadă cât de serioși sunt bancherii în intenția de a susține subsidiarele lor din România dacă vor avea probleme din cauza crizei.
Cine va fi la întâlnire? Preşedinţii Erste Group, Volksbank, Raiffeisen International, Societe Generale, UniCredit, EFG Eurobank, National Bank of Greece, Alpha Bank, Piraeus şi ai încă unei bănci.
Și cine va mai fi la întâlnire? Șefii băncilor din România și, probabil, ai BNR, spun sursele Mediafax.
Din păcate, noi vom afla doar partea oficială, vârful aisbergului. Însă de ce se va discuta acolo va depinde direcția în care o vom lua. Sau, cel puțin, cineva va afla clar unde ne aflăm.

Misterul investițiilor străine din ianuarie

E criză și ne așteptăm ca investițiile străine să scadă. Surpriză: în ianuarie, acestea au crescut cu 51% față de ianuarie 2008, cifrându-se la 912 milioane de euro. Care este explicația?
În ianuarie, Ford a adus la fabrica din Craiova 200 milioane de euro. Tot în prima lună, Petrom a împrumutat de la acțonarul său OMV alți 200 milioane de euro. În total, 400 milioane de euro, adică aproape jumătate din investițiile străine din ianuarie.
Restul de peste 500 milioane de euro sunt ușor de înțeles. Activitatea economică mai există, la fel și firmele, iar oamenii încă mai trăiesc și mai mănâncă. Iar România nu este cel mai rău loc de pe planetă din acest punct de vedere. Nici măcar din zona Europei Centrale și de Est.
Însă nici exagerările de genul celor pe care le-am auzit astăzi cum că „România rămâne o destinație atrăgătoare pentru investitorii străini și pe timp de criză” nu sunt pertinente.
Să nu ne credem mai importanți decât suntem și să încercăm să fim realiști.

Guvernul ia fără să dea. Din nou

Așteptarea a luat sfârșit. Ministerul Finanțelor a publicat pe site proiectul Ordonanței de Urgență pentru modificarea Codului Fiscal.
Mă așteptam să recurgă la soluția de avarie a ordonanței. Pe de o parte, Finanțele încă nu știu cum ar trebui să arate impozitul forfetar care, pentru a se putea aplica, trebuie inclus în Codul fiscal. Pe de altă parte, suntem în pline negocieri cu FMI. Nu știm încă ce ne vor cere și ce va trebui de schimbat în plus la textul legii fiscale. Publicând proiectul de OUG, Ministerul de Finanțe dovedește că este incapabil să-și respecte promisiunea de a rescrie și republica minunatul Cod fiscal până la sfârșitul lui martie.
De ce stabiliseră sfârșitul lunii martie pentru republicare? Deoarece două dinte măsurile anticriză trebuiau să intre în vigoare începând cu al doilea trimestru, adică 1 aprilie. Una dintre ele favorizează statul, alta avantajează firmele. Una aduce bani la buget, alta taie mici sume (impozitul de 16% pe dividendele care ar fi folosite pentru investițiile firmelor) de la vistieria statului. Una ne scumpește viața, în timp ce alta înseamnă încurajarea dezvoltării firmelor și a consumului. Una este descrisă pe larg în proiectul de modificare a Codului fiscal, iar de cealaltă nu se pomenește nimic. Una este devansarea majorării accizelor la tutun și creșterea accizelor pentru unele băuturi alcoolice, iar cealaltă este neimpozitarea profitului reinvestit.
Evident, firmele au tot dreptul să tune și să fulgere. În multele ore de negocieri cu Guvernul, acum câteva luni, patronatele au luptat pentru ca profitul reinvestit să nu mai fie impozitat, cel puțin până trece criza. Această măsură a fost moneda de schimb pe care a licitat Guvernul, făcând partenerii sociali să renunțe la multe alte solicitări. Ei au ajuns chiar să accepte creșterea taxării pe muncă, adică a contribuțiilor sociale.
Și... surpriză! (sau nu?) au fost puse în aplicare doar măsurile care avantajează statul, nu și cele care ajută firmele.
Însă nu este totul pierdut. Nu încă. Neimpozitarea profitului reinvestit ar putea fi inclusă în Codul fiscal, varianta rescrisă. Însă nu se știe când va fi publicată legea și timpul trece, firmele nu sunt încurajate să investească. Mă întreb dacă Guvernul ar putea menține data de 1 aprilie, chiar dacă prevederea ar fi publicată mai târziu, cu o mențiune specială de retroactivitate.

Ne pregătim de supraofertă de mașini înmatriculate în România

Vânzările de mașini sunt la pământ. Variantele taxei auto și acum înghețarea creditării îi descurajează pe oameni să cumpere autoturisme.
Cei care au în proprietate mașini vechi, unele chiar hârburi care adună praful și rugina în fața sau în spatele blocului, nu își vor mai permite mult timp să le aibă. Următoarea taxă auto va fi de fapt un impozit anual pe care nu vor fi motivați să îl plătească atâta timp cât nu folosesc acel obiect înfipt de luni de zile în preajma locuinței.
Având în vedere taxa auto care ne așteaptă, programul Rabla ar trebui să stârnească mult interes anul acesta. Însă cei care nu au bani de benzină ca să-și dezmorțească mașina din când în când nu au cu atât mai puțin capacitatea financiară de a pune din buzunar diferența (deoarece credite nu se mai dau decât pe hârtie) și de a-și cumpăra una nouă.
Astfel, prevăd că în următorii ani vom avea o foarte mare ofertă de vânzări de autoturisme second-hand înmatriculate deja în România. Iar leasingul auto va pierde din popularitate, după ce mulți români au înțeles pe propria lor piele că până la finalul contractului mașina nu este a lor.

Cetățeanul responsabil față în față cu asasinii economici

După cum evoluează lucrurile, constatăm că Fondul Monetar Internațional are destui partizani și în România. Asta în pofida faptului că, până acum o lună, aproape toți politicienii, bancherii și analiștii își scuipau în sân și bâiguiau „Doamne, ferește-ne de un acord cu FMI”.
Dar lucrurile se schimbă și se pare că, între timp, și-au pierdut curajul de atunci, iar astăzi sprijină această inițiativă. Unii pe față, alții mai puțin pe față, iar alții pun responsabilitatea pe umerii Parlamentului.
Avantajele pe care le visăm, cum ar fi susținerea din acei bani a monedei naționale și deblocarea creditării, este foarte posibil să nu se materializeze niciodată. Puse în balanță cu riscurile care ne pasc (creșterea TVA și altor impozite, reducerea cheltuielilor publice, eventual chiar scăderea salariilor bugetarilor care vor duce cu pași siguri către recesiune), aceste avantaje ipotetice nu sunt convingătoare.
Un cetățean responsabil ar cere autorităților române să gândească bine-bine-bine situația, să pună în balanță riscurile și avantajele și să ia o decizie corectă pentru poporul român.
Ceea ce nu știu cetățeanul responsabil este ce se petrece în culise.
Asasinii economici au pârghii de influență și oameni prin care lucrează.

În curând, un impozit pe aer

Înțeleg că nu sunt bani la bugetul de stat. Înțelegem cu toții și ne asumăm o perioadă mai dificilă, căci e criză. Și mai înțelegem că în această perioadă trebuie să ne sprijinim cu toții, să nu urlăm la vecinul și să-l executăm silit că dacă va da faliment vecinul, va intra în colaps vecinul vecinului, clientul, furnizorul ș.a.m.d.
Mediul privat înțelege acest lucru. Cine nu înțelege este chiar cel care trăiește pe spatele mediului privat, cel care ar rămâne fără aer în momentul în care firmele ar claca. Este vorba de Stat. Da, Statul, cel care, prin ochii miniștrilor săi, vede că banii la buget sunt din ce în ce mai puțini, cel care își propune, mai nou, ținte bugetare imposibile, de deficit bugetar de numai 2% din PIB, din câte se vede, cu orice preț.
Într-un document de lucru privind modificarea Codului Fiscal, obținut de Business Standard, care are antetul Ministerului Finanțelor, se vede disperarea din ochii statului. Prin introducerea unor accize, el vrea să treacă la impozitarea telefoanelor mobile, a ceasurilor, a sistemelor GPS, a brichetelor, a armelor de vânătoare, a caviarului, revistelor XXX și cine mai știe ce produse. În strategia Ministerului Finanțelor se ia în considerate impozitarea produselor de lux.
Dar dacă ajungem să considerăm că o brichetă, un ceas sau un telefon mobil sunt produse de lux... este un semn rău. Următorul pas va fi să ne pună impozit pe apa pe care o bem și pe aerul pe care îl respirăm.
Să adune bani la buget cu orice preț. Să sacrifice oamenii pentru niște ținte macroeconomice, eșecul cărora nu ar fi greu de înțeles nici de UE, nici de FMI, de nimeni, în contextul crizei.
Jenant...

Cum s-au contrat un fost cu un actual ministru de finanțe

Ca într-un meci nescris, nevăzut, dar așteptat, astăzi a avut loc prima confruntare publică dintre Gheorghe Pogea, ministrul de finanțe, și Varujan Vosganian, omologul său din guvernarea precedentă.
Vosganian a venit cu temele pregătite. A avut ocazia să explice de ce deficitul bugetar din 2008 de 5,2% din PIB este de fapt mult mai mic, dacă nu punem la socoteală despăgubirile bănești pentru proprietățile care nu mai pot fi recuperate din România, Cadrilater, Basarabia și Bucovina, plățile date Ministerului Public, și sumele cauzate de anul electoral.
Apoi a dat sfaturi bugetare, precum un șef subalternului său care i-a luat locul. Vosganian a spus că veniturile bugetare cu 15% mai mari decât anul trecut sunt supraestimate. Din această cauză, realitatea va contrazice estimările macroeconomice și, cât de curând, Guvernul va fi nevoit să construiască un nou buget.
Vosganian spune că banii care vor veni din afară trebuie derulați prin bănci, nu prin Guvern. Ce vrea să facă Guvernul este semnul că suntem abia „o economie în curs de maturizare”.
O altă sugestie pentru actualul ministru este să susțină industriile „care au capacitatea de a supraviețui”, adică energia și industria alimentară.
Și, de parcă nu a fost și el ministru de finanțe, a mai acuzat, voalat, MFP de lipsă de transparență. „Când doriți să faceți un lucru, să-l conturați într-un mesaj riguros”, că altfel naște neclarități și sperie oamenii din piață.
Cireașa de pe tort, unde doare mai mult, l-a sfătuit pe Pogea să nu bage impozite într-un an de criză, să mai aștepte cu forfetarul.
Pogea nu a rezistat și i-a răspuns. Dar i-a răspuns altceva: „Vrem să schimbăm impozitarea volatilă cu una controlabilă”, ca argument pentru impozitul forfetar.
Și lansează mingea la rândul său la fileul lui VV: „Cum e posibil ca într-un an să fi scăzut contribuțiile sociale cu 5,3 puncte procentuale?!”
Noroc că Pogea a trebuit să părăsească seminarul. Altfel, am impresia că le-ar fi plăcut să se contreze toată ziua.

Vom intra sau nu în recesiune? Pe ce pariați?

Încă o estimare că avansul PIB-ului va fi negativ în 2009 și România va intra în recesiune. De data aceasta de la Merrill Lynch, care a anunțat astăzi o previziune de scădere de 1,5% a PIB în 2009, urmată de 5% în 2010. Au mai spus-o și Moody's, și alții. Mai puțini, ce-i drept, decât cei care estimează menținerea unei brume de creștere economică anul acesta.
Nu știu în ce măsură instituțiile, băncile, companiile internaționale care publică estimări iau în considerare prognozele oficiale ale Guvernului. Oricum, prognoza Guvernului nostru de 2,5% creștere economică este uriașă, în contextul actual. Chiar dacă PIB-ul nostru a crescut mult anul trecut, anul acesta situația se va schimba. În condiții de criză, vedem peste 45.000 de șomeri numai în ianuarie, vedem creșterea numărului datornicilor la bănci, la companiile din telecom, la întreținere etc., vedem scăderea bruscă a consumului, fapt pentru care vom vedea falimente.
Situația se deteriorează abrupt. Joaquin Almunia, comisarul european pentru afaceri economice și monetare, a spus ieri că prognozele Comisiei referitoare la evoluția economică din Europa sunt pe cale să fie modificate în jos. Cauza: riscurile deteriorării situației economice sunt mult mai ridicate astăzi decât în ianuarie. Altfel spus, într-o lună și ceva, tabloul economiei europene a căpătat mai multe nuanțe gri și negre.
Deci, vom avea recesiune în 2009 sau nu?
Dacă mă întrebați pe mine, răspunsul este DA. Deși știm foarte bine că se poate destul de ușor „umbla” la datele statistice, astfel încât recesiunea să fie creștere, sau în cel mai rău caz o stagnare. Dar vorbim acum despre realitate. Mai mult, vom fi în recesiune și în 2010, în opinia mea.
Voi pe ce pariați? Pe creștere economică sau pe recesiune?