Guvernul urlă după bani la buget

Înţelegem foamea de bani la buget: veniturile sunt sub estimări, iar cheltuielile pot fi scăzute până la o anumită limită. Nevoie disperată, dureroasă. Dar nici chiar aşa! Ce se întâmplă depăşeşte limita decenţei economice.
Guvernul procedează acum asemeni personajului din bancul acela în care un bărbat vine supărat acasă de şeful de la muncă şi, ca să-şi reverse nervii, o bate pe nevastă. Aceasta, la rândul ei, ca să nu adune frustrări, îl bate pe copil, care, fiind o verigă a reacţiei în lanţ, torturează animalele de casă.
Deocamdată, Guvernul încearcă să pună greutatea bugetului eşuat de anul acesta pe spatele firmelor şi al populaţiei. Impozitul obligatoriu de 1.500 de euro pe an de la firme, aflat în discuţie şi care are mari şanse să fie pus în practică, va fi fatal pentru 50.000 de întreprinderi, mi-a spus astăzi Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al IMM-urilor (CNIPMMR).
Anularea tichetelor cadou în timpul anului 2009 pentru salariaţii la instituţiile finanţate de stat este o altă sursă de venit pe care se bazează Guvernul.
Cât despre tichetele de vacanţă, acestea se pregătesc să moară la puţin timp după ce s-au născut. Chiar dacă este vorba despre Elena Udrea, interesul naţional al banului la buget, care nu mai vine, primează.
Ne pregătim de o rectificare bugetară, care va tăia din bugetele mai multor ministere şi va plusa doar la Ministerul Muncii. Acolo, nevoia de bani e cea mai mare, pentru a acoperi necesarul pentru indemnizaţile şomerilor existenţi şi a zecilor de mii de români care îşi pierd, lunar, locurile de muncă.
La toate acestea se adaugă curăţenia de personalul în plus aflat în instituţiile statului. Acest lucru trebuia să se producă odată, însă acest moment a fost ales cel mai prost cu putinţă. Aceşti oameni vor îngroşa rândurile şomerilor, nemaiavând foarte multe şanse de angajare.
Să vă reamintesc câte impozite a introdus/crescut/reactivat Guvernul pe timp de criză?
De parcă majorându-le taxele, încurajezi firmele să plătească bani la buget. Hai, ne laşi?...