Ce preț va avea acțiunea FP?

Mâine este o zi istorică și o spun fără nicio doză de ironie. Mâine acțiunile Fondului Proprietatea (FP) vor fi listate pe Bursa din București.

Finally, după cinci ani de amânări nejustificate. Timp în care mulți dintre foștii proprietari despăgubiți și-au vândut acțiunile primite pe sume de nimic, numai ca să scoată ceva bani, care, chiar și puțini, erau mai valoroși decât hârtiile doveditoare a calității de acționar al FP.

Acum, cum va evolua acțiunea pe Bursă? Sunt argumente pro și contra, nemaivorbind de interese, atât pentru ca prețul să scadă, cât și pentru ca prețul să crească.

În primul rând, ce luăm ca reper? Putem lua ca reper:

Valoarea nominală a FP de 1 leu/acțiune (fiind totodată și valoarea la care au fost calculate despăgubirile acordate foștilor proprietari)

sau

Valoarea cu care se tranzacționau acțiunile FP înainte de listare (este dificil de stabilit o valoare clară, având în vedere că acțiunile FP s-au vândut în decursul timpului la diferite prețuri. Au fost perfectate tranzacții și la 0,2 lei/acțiune, și la 0,5-0,7 lei/acțiune, în funcție de momentul la care a avut loc, de numărul de acțiuni cumpărate etc. Astfel, este dificil de stabilit chiar și un preț mediu)

Oricum, îi avem pe de o parte pe cei care au cumpărat acțiuni sub valoarea nominală și care ar face profit chiar și în cazul în care acțiunea se vinde cu 0,7-0,8 lei. Dar, evident, cu cât mai scump o vinde, cu atât mai mare va fi profitul.

Pe de altă parte, îi avem pe foștii proprietari care au tot interesul să vândă acțiunile cel puțin la valoarea nominală de 1 leu. Pentru ei e mai important ca prețul să fie cât mai mare.

A treia categorie sunt speculatorii de profesie. Ei vor să cumpere ieftin pentru ca, mai târziu, să vândă scump. Nu caută neapărat profitul maxim acum. Ei au răbdare, dar doar puțină, una de câteva luni până într-un an. Ei vor căuta să țină prețul mic, pentru a putea cumpăra ieftin acțiuni pe care să le vândă pe sume de câteva ori mai mari, pe termen mediu.

Ziua de mâine ne va da o idee despre cum va evolua acțiunea în continuare și despre cum o percepe piața. Sunt curioasă dacă se vor efectua tranzacții la cel puțin 1 leu/acțiune.

Cristina Stihi pleacă de la Fondul Proprietatea

Nu știu din ce motive, astăzi are loc un eveniment istoric. De o mare importanță pentru niște ziariști. Pentru cei care scriu pe Fondul Proprietatea.
Cristina Stihi părăsește funcția de director de comunicare pe care a ocupat-o aproape cinci ani la Fondul Proprietatea. Vă dați seama? Aproape cinci ani în care (nu mi-e clar dacă din indicațiile superiorilor, din proprie intenție sau pur și simplu din cauza neprofesionalismului) a blocat cum a putut comunicarea dintre presă și o instituție de importanță națională cum este Fondul Proprietatea.
Oricum, ea a coordonat unele dintre cele mai proaste strategii de PR și comunicare ale unei instituții de care m-am ocupat.

Mai jos, comunicatul în care ne anunță vestea:

Dragi colegi,

Activitatea mea de PR si comunicare la Fondul Proprietatea se incheie, dupa aproape cinci ani. Va multumesc pentru colaborare si interesul cu care ati urmarit subiectul "Fondul Proprietatea" si va doresc multa temeinicie si succes in cariera jurnalistica. In ce ma priveste, voi lua o scurta vacanta, inainte de a reincepe activitatea intr-un nou proiect.

Cu respect, Cristina Stihi

Ce vor reprezentanţii Franklin Templeton

Altfel spus, de ce au ieşit public, vineri, într-o întâlnire oficială cu presa?

Păi e simplu. S-o luăm pe rând.

Oamenii "sărbătoresc" un an de când au fost selectaţi ca administratori ai Fondului Proprietatea, an în care au cheltuit 3 milioane de dolari pe călătorii, hoteluri, oameni (destul de costisitori se pare) şi mai nou birouri lângă Piaţa Victoriei cu angajaţii aferenţi. Totodată însă, a fost un an în care pentru ei lucrurile nu s-au prea mişcat. Pentru a-şi intra efectiv în drepturi, mai este nevoie ca Guvernul să emită o ordonanţă. De altfel, Executivul a trenat cât a putut de mult fiecare mişcare înainte a Fondului Proprietatea (FP). Mai mereu, fiecare pas fie a întârziat, fie s-a modificat pe parcurs, fie s-a schimbat vreo procedură, fie a fost înlocuită conducerea sau vreun membru şi câte şi mai câte alte "ghinioane".

Deşi vorbesc cu mare patos despre transparenţă şi că vor face ordine din punctul acesta de vedere în acţionariatul FP, cei de la Franklin Templeton nu par genul de oameni care să iasă în conferinţe de presă pentru a face tot felul de anunţuri. De fapt, nici nu ne aşteptam la o asemenea atitudine din partea lor. Atunci ce-i cu ieşirea asta publică?

Cred că au chemat presa ca, prin articolele care vor apărea ca urmare a acestei întâlniri, să se creeze o presiune suplimentară asupra Guvernului pentru aprobarea actului buclucaş. Sau cel puţin să aducă subiectul în discursul public - aşa cu siguranţă Franklin Templeton are mai multe şanse să fie numit mai repede managerul oficial al FP.

Am avut o discuţie cu un coleg de breaslă referitor la capacitatea de a influenţa agenda Guvernului prin asemenea strategii de comunicare. Eu spuneam că, prin ştirile care urmează să apară, Guvernul poate fi influenţat să grăbească publicarea actului, iar el susţinea că este foarte puţin probabil să se întâmple acest lucru. Nu e un pariu. E un studiu de caz pe care îmi propun şi vă propun să-l urmărim.

Strategii proaste de PR la Fondul Proprietatea

Fondul Proprietatea are o strategie ciudată de PR. Adică, din timp în timp, face conferințe de presă inutile. Acestea lasă impresia că au fost făcute doar ca un birocrat să bifeze o rubrică dintr-un tabel oarecare.

O conferință de presă fără miză a avut loc din nou astăzi, pentru a nu știu câta oară.

Dana Lulache, directorul general al FP, a chemat astăzi ziariștii să îi anunțe că se organizează Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) pe 27 iulie. Și... cam atât. Cum? Dar reacție la declarația lui Mircea Ursache de acum o săptămână că va sfătui Guvernul să nu semneze contractul cu Franklin Templeton, deoarece acesta cere prea mulți bani pentru administrarea FP și a activelor sale? Sau la faptul că Ursache a spus că actualul directorat poate foarte bine să facă ce ar fi trebuit să facă noul administrator? Nimic. Toate încercările noastre s-au soldat cu răspunsuri de tipul „Acționarii Fondului vor decide în AGA” sau „Acționarii sunt cei care sunt în măsură să ia o asemenea hotărâre” sau „Nu comentez nimic”.

La cât cunosc eu departamentul de PR al FP, nu exclud să aibă pretenția ca jurnaliștii să urmeze niște cursuri specializate de trei zile cu tema „Strategii de comunicare și de colectare de informații de la Fondul Proprietatea”, care au mărețul scop de a învăța cum să îi pui întrebări doamnei Lulache astfel încât aceasta să și răspundă la ele.

Că, evident, ziariștii sunt de vină, nu Dana Lulache, care nu vrea sau nu știe să răspundă...

Ce înseamnă să fii ziarist bun pe Fondul Proprietatea

Ieri a avut loc o întâlnire semi-formală a conducerii Fondului Proprietatea cu anumiți jurnaliști. Spre deosebire de acum câteva săptămâni, când au fost invitați doar reprezentanți ai presei de business (numită, impropriu, de Cristina Stihi, directorul de comunicare al FP, „presa de specialitate” - deoarece publicațiile despre medicină, construcții sau învățământ sunt și ele de specialitate), m-am numărat și eu pe lista invitaților.
Discuția a fost deschisă de Cristina Stihi, care, a câta și a câta oară, a început să spună, fără măcar să încerce să fie subtilă, că ziariștii de la agențiile de presă și din presa generalistă sunt proști și nu înțeleg o boabă ce se întâmplă în Fondul Proprietatea.
Ca exemplu al modului cum se exprimă Cristina Stihi aduc un citat dintr-un mail anterior întâlnirii de ieri:
„Va rugam sa ne transmiteti, pina marti, 21 aprilie, ora 15.00, lista personala de teme pe care le considerati ramase nelamurite, pe parcursul celor peste trei ani de cind ne urmarim reciproc. Procedind astfel, ne vom putea noi organiza eficient pentru discutiile cu dumeavoastra”
(n.r. - sublinierea îi aparține doamnei Stihi)
Altfel spus, hai veniți proștilor și vă arătați pe față cât de proști sunteți, dacă timp de peste trei ani nu ați fost în stare să înțelegeți ce este FP.
Colac peste pupăză, își găsise să dea drept exemplu negativ o publicație care nu avea niciun reprezentant de față. Sunt convinsă că, dacă ar fi fost de față, nu ar fi avut curajul să o facă.
Ca să încerc să explic atitudinea conducerii FP (sau a Cristinei Stihi?), voi mai relata o declarație a Cristinei Stihi, tot de ieri, ca o precizare la întrebarea Roxanei Pricop de la ZF despre faptul că, deseori, ziariștii au nevoie de reacții de la conducerea FP, pe care nu reușesc să le obțină. La care Stihi sare cu precizarea: așa sunteți voi, ziariștii, cu întrebări de genul „Cum comentați...?”. Abia așteptați să spună cineva ceva și să ieșiți cu ceva mai de scandal, gen „Lulache e în război cu Guvernul”. FP nici nu va comenta nimic. Dacă citiți documentele de pe site, veți înțelege care este poziția Fondului.
Am rămas mască. Directorul de comunicare al unei entități de importanța FP nu vrea sau nu reușește să înțeleagă, sau doar se preface și atunci înseamnă că e de rea-credință, că cei din conducerea FP cunosc cel mai bine situația instituției pe care o conduc și sunt cei mai în măsură să evalueze care este impactul unei anumite decizii sau măsuri asupra FP și, în consecință, asupra beneficiarilor finali, care sunt oamenii deposedați fără voia lor de regimul comunist.
De fiecare dată, ea ne lasă senzația că trebuie să cunoaștem pe dinafară și în cele mai mici detalii toate actele, mecanismele interne, modificările care au fost, sunt și vor fi și care țin de FP și de toată piața de capital. În opinia ei, ziaristul care nu le știe pe dinafară este un ziarist prost și nu ar trebui să se ocupe de FP.
Și atunci mă întreb care ar mai fi rolul unui director de comunicare al FP care refuză ca instituția pe care o reprezintă să comunice cu publicul? Sau „ziaristul bun” este cel care susține interesele FP, iar „ziaristul nepregătit” este cel care critică Fondul? Dacă e asa, avem de a face cu o mentalitate învechită care se face vinovată de lipsa de înțelegere și de comunicare.

Vlădescu a rămas cu ochii-n soare

Oare cine îşi muşcă mâinile acum? Cineva care şi-a urzit luni de zile nişte instrumente perfect legale pentru a putea influenţa selecţia managerului Fondului Proprietatea, însă nu a apucat să le folosească. Pe nume Sebastian Vlădescu. Cunoscut ca un personaj abonat la comitete şi comiţii, fostul ministru de finanţe a fost şi şeful comisiei de privatizare a BCR, în 2005, când din competiţie a ieşit învingătoare Erste Bank Austria.
La sfârşitul lunii martie a anului trecut, Vlădescu a fost numit preşedinte al comisiei de selecţie a administratorului Fondului Proprietatea, funcţie pe care a ocupat-o până miercuri seară, când decizia lui Emil Boc de a-l înlocui cu Enache Jiru, fost secretar de stat în Ministerul de Finanţe, a apărut în Monitorul Oficial. În această calitate, Vlădescu a tărăgănat lucrurile cât se poate de enervant, moştenitorii Malaxa şi Auschnit ajungând chiar să-l ameninţe cu procese dacă nu ar fi publicat până la jumătatea lunii decembrie documentele necesare ca procedura de selecţie să demareze.
A tărăgănat, dar nu degeaba. Într-adevăr, a fost o muncă laborioasă să faci un caiet de sarcini şi un regulament de organizare care să-ţi dea mână liberă să influenţezi alegerea administratorului. Însuşi Vlădescu a recunoscut acest lucru la o conferinţă de presă. El a admis în faţa presei că a doua etapă a selecţiei, din cele trei, implică şi o doză de subiectivism. Bineînţeles, gândul ne-a zburat la Erste...
Totul părea să meargă foarte bine. Documentele publicate la limita nervilor celor care-l aşteptau, Erste participantă (după cum s-a dovedit ulterior) cu o companie necunoscută la noi, ca să nu bată la ochi foarte mult. Când... cu o zi înainte de termenul limită pentru depunerea ofertelor de participare... surprize surprize: Vlădescu e schimbat din funcţie.
Tărăgănarea asta... Dacă se mişca mai repede, oare nu ar fi fost deja administratorul ales şi comisionul încasat?
Însă, din păcate pentru el, de minunatele roade ale muncii sale se va folosi noul şef, Enache Jiru.