FMI recunoaște: Impozitele au fost crescute mai mult decât se intenționase la venirea crizei

Criză, criză, dar de ce să întindem coarda prea tare cu taxe și impozite prea mari sau prea multe? E o întrebare retorică, pe care și-o pun doar cei care nu sunt la guvernare și care gândesc pe termen lung. Problema este, după cum vedem, nu numai la noi, unde, de la venirea crizei, peste zece taxe și impozite au fost introduse sau majorate, ci și la case mai mari.
O recunoaște chiar cineva din conducerea FMI. Martine Guerguil (foto), director adjunct al Departamentului de Fiscalitate al FMI, a declarat, pe 6 decembrie, la un seminar organizat la Seul, de către FMI și Institutul Korean al Finanțelor Publice (KIPF), că, în majoritatea statelor avansate, consolidarea fiscală care a avut loc de la declanșarea crizei financiare globale a constat în creșterea impozitelor într-o măsură mai mare decât se intenționase inițial. Din nefericire, aceste creșteri de taxe nu au reușit întotdeauna să reducă potențialul impact negativ asupra creșterii economice: de exemplu, taxele pe salarii, atât de dăunătoare creșterii numărului de locuri de muncă, au fost crescute mai frecvent decât impozitele pe proprietate, care tind să fie mai prietenoase cu creșterea economică. Și statele au ca scop să aducă în continuare venituri și mai mari din taxe, a mai spus oficialul FMI, potrivit unui comunicat publicat pe site-ul instituției financiare internaționale.

O zi ciudată

O zi ciudată.

De parcă n-ar fi destul că e luni, Jeffrey Franks, șeful delegației FMI, a vorbit în română (?!) (discursul, evident, nu și răspunsurile la întrebări - ar fi fost chiar culmea).

Apoi, documentul care s-a scurs cu măsurile pe care le pregătește guvernul și care încă nu au fost anunțate oficial e plin de greșeli gramaticale. Pare făcut pe genunchi. Sau e abia în stadiul de draft draft. Da, știu, să zic mersi că a ieșit măcar așa...

Reacția Finanțelor confirmă spusele lui Crin: dispare cota unică

Nedumerire mare, după declarația lui Crin Antonescu.

Președintele liberalilor a spus astăzi că Guvernul intenționează să desființeze cota unică de impozitare de 16% și să introducă un impozit lunar de 25% pentru veniturile care depășesc 4.000 de lei. Și, a mai declarat Antonescu, citând un document de lucru al Ministerului Finanțelor, Guvernul Boc vrea să dubleze taxele și impozitele locale.

M-a surprins plăcut Ministerul Finanțelor cu o reacție oficială rapidă, chiar neașteptat de rapidă. Însă când am deschis emailul, am constatat că nu este deloc cea potrivită într-o asemenea împrejurare:

PRECIZARE
Referitoare la declaraţiile preşedintelui PNL, dl. Crin Antonescu, difuzate pe postul Realitatea TV
Referitor la declaraţia preşedintelui PNL, dl. Crin Antonescu, privind intenţia Guvernului de a „desfiinţa” cota unică de impozitare, precum şi referitor la ştirile despre existenţa unui document oficial care prevede majorarea altor taxe, postate pe diverse bloguri, Ministerul Finanţelor Publice face următoarea precizare:

„Singurul document oficial referitor la măsurile pe care le va lua Guvernul în perioada următoare va fi scrisoarea de intenţie pe care Ministerul Finanţelor Publice o va remite Fondului Monetar Internaţional, după încheierea discuţiilor tehnice cu reprezentanţii misiunii de evaluare.

Toate anunţurile şi declaraţiile din acest moment sunt doar speculaţii politice.”

În primul rând, precizarea Biroului de Presă al MFP nu conține cel mai important mesaj pe care trebuia să îl transmită: că declarațiile lui Crin Antonescu nu reflectă realitatea, că un asemenea document nu există. În cel mai rău caz, puteau să spună că afirmațiile lui Crin s-a referit la un document cu nșpe proiecții.

În al doilea rând, lipsește mesajul pe care l-au transmis cu atâta asiduitate în ultimele luni. Acesta ar fi trebuit să se regăsească sub forma că „repetăm, așa cum oficialii Guvernului au spus-o în repetate rânduri, actualul Executiv nu intenționează să majoreze principalele taxe și impozite în acest an”.

În concluzie, înțeleg că un asemenea proiect există și că este foarte probabil să fie pus în aplicare imediat după ce pleacă delegația FMI. Adică odată cu publicarea scrisorii de intenție pe care Finanțele o vor remite FMI și care va conține toate măsurile Guvernului.

Intenționat sau nu, asta ne-au lăsat ei să înțelegem evitând să pună degetul pe rană și ascunzându-se după degetul FMI.

Hello, Jeffrey Franks!

Cică astăzi Mihai Tănăsescu vorbea ce vorbea în cadrul conferinţei "Ieşirea din criză - perspective economice şi politici de răspuns". Şi, la un moment dat, sună un telefon. Fix al lui era. La care Tănăsescu îşi întrerupe speech-ul, închide microfonul şi răspunde la telefon.

Lumea din sală a fost, evident, foarte contrariată. "Ori e Băsescu, ori e Franks", îşi spuneau, nereuşind să ghicească, după mişcarea buzelor, ce vorbeşte.

După ce a încheiat convorbirea, reprezentatul nostru la FMI a alungat misterul, confirmând perspicacitatea ziariştilor: era Jeffrey Franks. Dar, din motive lesne de înţeles, nu a dezvăluit şi conţinutul discuţiei.

Eu una nu am participat la această conferinţă şi nu am văzut momentul în direct, însă mi l-a povestit cineva dintre cei care au fost prezenţi.

De ce a venit Strauss-Kahn în România?

Nu ne-a lăudat, nici nu ne-a înjurat. A vorbit despre băncile salvate de guverne, un pic despre șomaj și despre luptele acerbe pe care trebuie să le ducă UE pentru a nu trece în Liga a II-a a economiilor lumii după încheierea crizei actuale.

Atunci de ce a venit șeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, la București?

Nu suntem singurii din zonă vizitați de înaltul oficial. Totuși, Polonia parcă are cu ce se lăuda, în timp ce noi...

Și, de parcă noi am fi îndeplinit toate condițiile din acordul cu FMI, Strauss-Kahn nu a criticat deloc guvernul de la București. Ba mai mult, el a vorbit despre „noul FMI”, care vine cu soluții adaptate la specificul fiecărui stat căruia îi împrumută bani.

Deci, care este adevăratul scop al vizitei?

Interesantă reacția lui Varujan Vosganian. El observă că este pentru prima oară când, în discursul său, un oficial FMI nu adresează complimente sau încurajări Guvernului Boc. „Guvernul României a făcut exact pe dos (se referă la recomandările FMI - n.r.) și nu înțelegem îngăduința cu care FMI tratează de un an Guvernul României, cu consecințele pe care le vedem”.

***

Cu o altă declarație pe care a făcut-o Strauss-Kahn, mi-a adus vie în fața ochilor teoria conspirației. „Trebuie să lucrăm împreună pentru a găsi soluții globale la probleme globale”, deoarece globalizarea este adevărata realitate și nu avem unde fugi de ea - acesta a fost un alt mesaj transmis de directorul FMI. Acesta mă duce cu gândul la teoria conform căreia instituțiile financiare internaționale au scopul de a controla și subjuga statele lumii.

Cine câștigă din întârzierea banilor de la FMI

În mod evident, băncile comerciale de pe piață.

Cum arată de fapt lanțul slăbiciunilor? Partidele se ceartă, aparent, exact în momentul cel mai nepotrivit, astfel încât România rămâne fără un guvern care să propună proiectul de buget pentru 2010. Iar acest proiect de buget este cel mai important document așteptat de delegația FMI pentru a debloca următoarea tranșă de 1,5 miliarde de euro.

Ce se întâmplă dacă nu se ajunge la un compromis politic? Bugetul nu este gata până în 10 decembrie.

Și dacă nu proiectul de buget va fi gata până atunci? Nu mai intră banii de la FMI în 2009.

În această situație, de unde finanțează statul deficitul bugetar? Altfel spus, de unde va lua bani pentru pensii și salarii? Răspunsul: de la băncile comerciale!

În acest moment, băncile au în stat cel mai comod client: oferă dobânzi mari, de 9-11%, este de încredere - își plătește ratele și, în general, nu poate da faliment.

De fapt, tot băncile sunt cele care au câștigat cel mai mult din împrumutul de la FMI. Chiar și banii care au intrat în rezerva BNR au ajuns în conturile băncilor, după ce BNR a redus sumele pentru rezervele minime obligatorii (RMO).

Am totuși o mică bucurie, astăzi, că BNR a decis să nu reducă dobânda cheie și nici RMO, așa cum și-ar fi dorit băncile.

Momentul cheie în negocierile împrumutului extern

Ce am văzut până acum din povestea împrumutului extern a fost doar prefața. Cu ingredientele precum negare, acceptare, analize și șantaj. A fost vizita de documentare.
Adevărata luptă pentru împrumut se va da joia viitoare, pe 26 martie, la Viena. Delegația FMI care studiază ce se întâmplă în România și trebuie să negocieze cu noi și să dea verdictul merge în Austria să se întâlnească cu șefii băncilor-mamă ale primelor zece bănci străine din România. Reprezentanții FMI vor să vadă cât de serioși sunt bancherii în intenția de a susține subsidiarele lor din România dacă vor avea probleme din cauza crizei.
Cine va fi la întâlnire? Preşedinţii Erste Group, Volksbank, Raiffeisen International, Societe Generale, UniCredit, EFG Eurobank, National Bank of Greece, Alpha Bank, Piraeus şi ai încă unei bănci.
Și cine va mai fi la întâlnire? Șefii băncilor din România și, probabil, ai BNR, spun sursele Mediafax.
Din păcate, noi vom afla doar partea oficială, vârful aisbergului. Însă de ce se va discuta acolo va depinde direcția în care o vom lua. Sau, cel puțin, cineva va afla clar unde ne aflăm.

Cetățeanul responsabil față în față cu asasinii economici

După cum evoluează lucrurile, constatăm că Fondul Monetar Internațional are destui partizani și în România. Asta în pofida faptului că, până acum o lună, aproape toți politicienii, bancherii și analiștii își scuipau în sân și bâiguiau „Doamne, ferește-ne de un acord cu FMI”.
Dar lucrurile se schimbă și se pare că, între timp, și-au pierdut curajul de atunci, iar astăzi sprijină această inițiativă. Unii pe față, alții mai puțin pe față, iar alții pun responsabilitatea pe umerii Parlamentului.
Avantajele pe care le visăm, cum ar fi susținerea din acei bani a monedei naționale și deblocarea creditării, este foarte posibil să nu se materializeze niciodată. Puse în balanță cu riscurile care ne pasc (creșterea TVA și altor impozite, reducerea cheltuielilor publice, eventual chiar scăderea salariilor bugetarilor care vor duce cu pași siguri către recesiune), aceste avantaje ipotetice nu sunt convingătoare.
Un cetățean responsabil ar cere autorităților române să gândească bine-bine-bine situația, să pună în balanță riscurile și avantajele și să ia o decizie corectă pentru poporul român.
Ceea ce nu știu cetățeanul responsabil este ce se petrece în culise.
Asasinii economici au pârghii de influență și oameni prin care lucrează.