miercuri, 15 decembrie 2010

Viagra pe site-ul autorității pentru absorbția fondurilor UE


Ce vede o persoană care vrea să se pună la curent cu situația absorbției fondurilor europene și caută pe Google „autoritatea pentru coordonarea instrumentelor structurale”?

duminică, 21 noiembrie 2010

Cum arată respectul pentru nefumători la City Grill

Fumătorii domină aproape toate localurile din București.
Dacă nu fumezi activ și nu vrei să fumezi nici pasiv și nici ca părul și hainele să se îmbibe cu mirosul de fum de țigară, ai destul de puține opțiuni la dispoziție.

Mi-am petrecut seara de ieri în oraș, la City Grill din Centrul Istoric. Cum niciuna dintre cele cinci persoane care am ieșit în oraș nu este fumătoare, am dat un telefon din timp și am făcut o rezervare la nefumători. Toate bune și frumoase până la un moment dat când chelnerița s-a apropiat de noi și ne-a întrebat dacă nu ne deranjează ca la masa vecină să se fumeze. Și am primit un argument în plus că prea mult bun-simț strică. Am spus că nu este nicio problemă.
În următoarea secundă, fata punea scrumiere la toate mesele din zona noastră a raionului de nefumători. În afară de masa noastră, bineînțeles, că doar deh... noi nu fumăm. Din respect pentru nefumători, nu?

marți, 16 noiembrie 2010

Piaţa imobiliară va reintra în blocaj în şase luni după ce îşi va reveni

Sunt din ce în ce mai mulţi cei care înţeleg şi spun că viaţa de după criză va fi cu totul altfel decât cea care a fost până la criză.
Mă întreb însă în ce măsură această regulă se va aplica şi pieţei imobiliare.
Pe de o parte, potenţialii cumpărători speră că preţurile nu vor mai ajunge niciodată la nivelurile astronomice, fără nicio legătură cu realitatea, la care se situau în anul 2008.
Pe de altă parte, îi avem pe vânzători care, fie că au construit blocuri sau au cumpărat locuinţe la preţuri mari, fie pur şi simplu vor să-şi vândă proprietăţile, vor să obţină un preţ cât mai mare. Dar cât mai mare. Atât de mare încât chiar şi acum, când băncile nu mai dau credite, scad salariile, iar concedierile la stat sunt în toi, se mai trezeşte câte unul să spună "Ce criză? Gata criza. M-am săturat de criză, creştem preţurile şi aia e!"

Spunea astăzi, la conferinţa pe imobiliare din cadrul Zilelor Biz, Ilias Papageorgiadis, director executiv la More Real Estate, că povestea asta cu imobiliarele este o problemă de mentalitate. El crede că, dacă astăzi băncile ar reîncepe să dea credite imobiliare într-o veselie şi dacă salariile românilor ar ajunge la nivelul de dinainte de criză, s-ar repeta exact acelaşi scenariu care a dus la cădere şi blocaj. Papageorgiadis spune că, brusc, tot mai mulţi oameni s-ar îmbulzi să-şi ia o casă, iar vânzătorii vor creşte pretenţiile la fel de nejustificat ca înainte de 2008. "În şase luni, piaţa va fi din nou în blocaj", spune el.

Dacă până astăzi eram convinsă că bubble-ul imobiliar din România s-a încheiat, azi am început să mă îndoiesc. Se pare că ne-am grăbit să-i cântăm prohodul: este doar în moarte clinică.

miercuri, 27 octombrie 2010

Febra LIVE TEXT se extinde. Fii primul care transmite tot


Pornesc de la premisa că, dacă Hot News nu ar fi inventat LIVE TEXT-ul (mă refer la presa românească), s-ar fi găsit o altă publicație mai cu moț care să-l inventeze. Pentru că, în era vitezei, trebuie să fim primii care share-uiește cititorilor ce se întâmplă la un anumit eveniment. Nu ne sunt suficiente transmisiunile în direct, ne trebuie și un text în care să enumeri pe degete ideile importante ale discursului, meciului, protestului etc.
Trebuie să fim primii care transmit, primii care pun pe site, dacă s-ar putea să publicăm pe site chiar înainte ca omul să fi rostit cuvintele, înainte să le fi gândit chiar!

Fenomenul se numește generic LIVE TEXT și este ultima găselniță pentru șefi în materie de abordări ale evenimentelor. Această ultima modă se extinde în mod periculos în presă. Recent, am început să le facem și noi la EVZ, le face și Gândul și alte publicații. Am rămas suprinsă însă când am văzut că și cei de la Avocatnet au început să facă LIVE TEXT. Deci, gluma s-a îngroșat deja...

Întrebare de zece puncte: Care este pluralul lui LIVE TEXT? Un sondaj empiric printre colegi mi-a relevat trei variante:
LIVE TEXT-uri
LIVE TEXT-e și
LIVE-uri

Dacă nu s-a inventat încă un plural pentru LIVE TEXT, fii primul care îl inventează! :D
UPDATE: Am primit un feedback din partea Avocatnet care precizează că ei fac LIVE TEXT de peste un an... Deci trebuie să admit că au luat-o înaintea EVZ. Oricum, fenomenul se extinde...

marți, 26 octombrie 2010

Cum încurajează Loteria superstițiile românilor

Jocul la Loto 6/49 nu mai înseamnă demult să pui un simplu bilet la cel mai popular joc al Loteriei Române.
Să joci la Loto 6/49 este o adevărată știință, împletită cu noroc și superstiții. Toate acestea, care mizează involuntar și inconștient pe fascinația oamenilor pentu magic, pentru necunoscut, pentru visul de a deveni bogați, aduc profituri unor oameni, dar și, evident, Loteriei Române.

Jocul ca știință. Dacă vrei să-ți verifici sau chia să-ți crești șansele de câștig, dacă vrei să joci inteligent, e suficient să dai o căutare pe Google. Diferite site-uri o să-ți iasă în cale încercând să te ademenească: http://www.loto49.ro/, http://www.castiga-la-loto.ro/, http://www.puzzle.ro/, http://www.loto6-49.ro/, http://www.schemelotobet.xhost.ro/ etc.

Despre noroc nu putem spune mare lucru: sau îl ai, sau nu-l ai, sau îți merge bine azi, sau toate lucrurile merg pe dos. Însă evident că trebuie să profiți să joci dacă o pasăre ți s-a ușurat pe umăr, sau să te înconjori de obiecte aducătoare de noroc precum dragoni Feng-Shui, potcoave sau trifoi cu patru foi.

Cât despre superstițiile legate de jocul la Loto, dar mai ales de momentele când se câștigă premiile, acestea abundă în cultura urbană. Până și exprimarea „s-a dat premiul la Loto 6/49” denotă faptul că premiul se dă, nu se ia, adică este câștigat atunci când Loteria Română dorește acest lucru.
Există un curent printre români care spune că tragerile Loto 6/49 sunt măsluite cu ajutorul suflantei, bilelor și cu un soft.
În acest fel, Loteria poate să decidă când și cui să-i ofere premiul. Miturile populare plasează cele mai dese câștiguri în preajma sărbătorilor religioase importante, dar și în perioade decisive din punct de vedere politic.
Luna aceasta, fie Loteria Română s-a întrecut pe sine în încurajarea superstițiilor, fie Doamne Doamne a dezlegat punga de bani pentru românii jucători la Loto. Dar cum se știe că Dumnezeu nu iubește jocurile de noroc...
Cum vă explicați atunci că pe 10.10.2010, trei români au câștigat potul cel mare la Loto 6.49?

Vă recomand un articol foarte interesant, scris astăzi de șeful meu Ciprian Mailat, despre luna câștigurilor la Loto, unde găsiți și cele mai extrase numere. În mod paradoxal, cel mai extras număr de-a lungul timpului a fost... culmea... 13!

miercuri, 13 octombrie 2010

Ziua când demisia ministrului finanţelor a fost cerută de propriii angajaţi

Da, a venit şi ziua asta. Am fost acolo. Am văzut bâlci acolo unde mă aşteptam să văd o maximă decenţă. Am văzut oamenii supăraţi, indignaţi, revoltaţi, înţepeniţi pe holurile Ministerului de Finanţe ore în şir. Iar când aveau motive, chiar urlând isterizaţi. Scandau "Banii! Banii!", "Salarii decente! Salarii decente!", "Hoţii! Hoţii!"

Mai precis, am văzut o mulţime compusă în proporţie de cel puţin 85% de femei (nu credeam că sunt atât de multe femei şi atât de puţini bărbaţi în Ministerul Finanţelor) şi un exemplu în plus pentru felul în care funcţionează psihologia mulţimilor, pentru modul în care oameni cu facultăţi şi masterate se transformă într-o turmă amorfă, mobilizată, e adevărat, de lupta pentru salariu şi pentru mâncare.

Şefii lor au dreptate: este normal ca bugetarii să primească un singur salariu. În cazul concret al angajaţilor MFP, ANAF şi ai structurilor subordonate, salariul de bază trebuie să crească până la nivelul pe care îl aveau cu tot cu stimulente, minus 25%. Asta ar fi formula corectă.

Mai e un aspect: când economia duduia şi stimulentele curgeau gârlă, nu-i aşa că nu comenta nimeni? Mai mult, pentru că aveau salarii mici pe cartea de muncă, angajaţii de la Finanţe dădeau cel mai bine în faţa Guvernului şi a naţiunii: bugetarii cu cel mai mic salariu. Dacă te uitai însă la cât primeau cu tot cu sporuri, clasamentul se inversa.

Bun. Însă ce mai contează dacă şefii au dreptate când subor-donaţii nu mai au încredere în ei? Se revoltă, le contestă autoritatea, urlă toţi "Huoooo" când iese Sorin Blejnar de la masa dialogului eşuat, apoi zic "e abureală ce a spus Blejnar". Tot ei strigă "Banii sau demisia!" atunci când vine mult mult mult toată-ziua-aşteptatul ministru Ialomiţianu.

Aşa că ce partide de opoziţie? Ce alţi bugetari nemulţumiţi? Sau contribuabili cocoşaţi de taxe şi impozite?

Nici vorbă de aşa ceva. Astăzi, 13 octombrie 2010, demisia ministrului de finanţe a fost cerută de propriii lui angajaţi. E simptomatic, nu credeţi?

Explicaţii foto (făcute de mine):
Foto 1: Între 300 şi 400 de angajaţi ai Ministerului Finanţelor Publice au protestat astăzi pe holul instituţiei
Foto 2: O angajată a ministerului le arată ziariştilor fluturaşul de salariu cu 400 şi ceva lei pe lună
Foto 3: Sorin Blejnar, şeful ANAF, obosit şi transpirat, le explică salariaţilor cum stă treaba, urcat pe un scăunel să vadă şi să fie văzut mai bine

Tonete RATB fără curent electric


Am nevoie de un bilet RATB mâine dimineaţă. Fiind în trecere prin Piaţa Unirii, pe la ora 19.30, m-am gândit să-mi iau de la o tonetă de acolo, de la cea situată în stânga, după ce ajungi în piaţă pe bulervardul Unirii, dinspre Casa Poporului.

Ajung la gheretă şi constat că e închisă. Pe motiv că... nu are curent electric.

Ce ziceţi, acesta este un motiv plauzibil pentru faptul că nu ai bilet pentru controlorii RATB?

marți, 12 octombrie 2010

Comisia de Buget Finanțe Bâlci

Ce s-a mai discutat astăzi în Comisia pentru Buget, Finanțe Bâlci din Camera Deputaților?

... a spus-o colegul meu Paul Barbu în verva cu care scrie articolul de azi de la comisie, unde a stat cu urechile ciulite ba la vorbitori, ba la telefon și unde s-a dezbătut OUG 50/2010.

marți, 28 septembrie 2010

Cristina Stihi pleacă de la Fondul Proprietatea

Nu știu din ce motive, astăzi are loc un eveniment istoric. De o mare importanță pentru niște ziariști. Pentru cei care scriu pe Fondul Proprietatea.
Cristina Stihi părăsește funcția de director de comunicare pe care a ocupat-o aproape cinci ani la Fondul Proprietatea. Vă dați seama? Aproape cinci ani în care (nu mi-e clar dacă din indicațiile superiorilor, din proprie intenție sau pur și simplu din cauza neprofesionalismului) a blocat cum a putut comunicarea dintre presă și o instituție de importanță națională cum este Fondul Proprietatea.
Oricum, ea a coordonat unele dintre cele mai proaste strategii de PR și comunicare ale unei instituții de care m-am ocupat.

Mai jos, comunicatul în care ne anunță vestea:

Dragi colegi,

Activitatea mea de PR si comunicare la Fondul Proprietatea se incheie, dupa aproape cinci ani. Va multumesc pentru colaborare si interesul cu care ati urmarit subiectul "Fondul Proprietatea" si va doresc multa temeinicie si succes in cariera jurnalistica. In ce ma priveste, voi lua o scurta vacanta, inainte de a reincepe activitatea intr-un nou proiect.

Cu respect, Cristina Stihi

duminică, 26 septembrie 2010

Declaraţii online către un Fisc nefuncţional


Să presupunem că sunt o firmă mijlocie şi vreau să nu aglomerez funcţionarii de la ghişeele Fiscului. Pentru asta, mi-am luat certificat digital şi îmi depun declaraţiile online.
Asta că sunt eu drăguţă, pentru că, începând cu luna octombrie, toate firmele mari şi mijlocii vor fi obligate să-şi depună declaraţiile online.
Online? Adică unde?
Pe site-ul Fiscului http://www.anaf.ro/.
Pe ăsta care nu merge?
Păi eu dacă tot am dat câteva zeci de euroi pe un certificat digital ca să pot depune declaraţiile de acasă la 12 noaptea, măcar faceţi, fraţilor, site-ul ăla funcţional!

Notă: Print screen-ul este de duminică, 26 septembrie, ora 21:30. Deşi mă roagă să revin în câteva minute, nici la 21:50 situaţia nu s-a remediat.

marți, 21 septembrie 2010

Ce face Vlădescu


Există o zicală care spune că dacă ceva s-a întâmplat o singură dată, este foarte posibil să nu se mai întâmple niciodată. În schimb, dacă s-a întâmplat de două ori, cu siguranţă se va întâmpla şi a treia oară.


Întrebare: Ce face acum Sebastian Vlădescu?

Răspuns: Se pregăteşte pentru al treilea mandat de ministru al finanţelor.

:D

vineri, 17 septembrie 2010

Imaginea Euroclinic, afectată de fuziunea cu Centrul Medical Unirea


Cică Euroclinic Hospital&Medical Centers (deținute de Eureko) va fuziona cu Centrul Medical Unirea. Mi se pare o asociere extrem de ciudată.
Cu siguranță, mișcarea are în spate rațiuni economice: de fapt, după cum spuneau sursele Mediafax, Eureko voia să scoată 30 milioane de euro din vânzarea Euroclinic.
Mi se pare însă total nepotrivită asocierea dintre cele două branduri. Sunt multe clinci private pe piață. Însă, în mod ironic, această asociere o unește pe prima din topul meu cu ultima. Din clinicile private, eu am cea mai mare încredere în Euroclinic. La polul opus se află Centrul Medical Unirea, care și-a pierdut rău de tot din credibilitate de când nu au descoperit aproape nimic în neregulă la Raluca Stroescu, fata extenuată de munca pe brânci la Ernst&Young care a murit, în 2007.

Practic, Euroclinic va avea de pierdut ca imagine.

joi, 16 septembrie 2010

Produse expirate de la Consiliul Concurentei

„Am desfăcut sticla de apă minerală Borsec, am văzut că nu are bule și am fost curios să văd termenul de valabilitate”, îmi povestește colegul de secție care a fost astăzi la conferința organizată de Consiliul Concurenței.
Și? Ce credeți? Produsul expirase pe 26/05/2010, la orele 17.00!
Când inviți niște ziariști la o conferință de presă și dacă tot vrei să fii o gazdă bună și le oferi o apă, e de dorit să ne respectăm unii pe alții și să nu le pui pe masă sticlele neconsumate din „protocolul” șefilor.
Mă îndoiesc că pe mesele șefilor și subordonaților de la Consiliul Concurenței produsele au termenul de valabilitate expirat.

joi, 9 septembrie 2010

Metamorfoza lui Patriciu


La propriu.
Dacă nu mă dădeam de gol în titlul postării, aș fi început cu lucruri din seria „Recunoașteți personajul”.



Poza 1 este din 1990-1992






Poza a doua este din 1992-1996
















Și poza a treia este din 2000-2003.
Uite cum se schimbă omul....

marți, 7 septembrie 2010

Cu ce se ocupă patronatul lui Patriciu?

Din seria „Știați că...”
...Patriciu are patronat?
Ete că eu nu am știut până astăzi, iertată-mi fie ignoranța.
Se numește Inițiativa Europeană a Mediului de Afaceri (I.E.M.A.) și este unul dintre cei 11 membri ai Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR).
La o scurtă căutare pe Google nu am reușit să aflu mare lucru, deoarece nu are un site.

Singurele informații pe care le-am găsit sunt că ar fi de fapt o asociație:

Asociatia Initiativa Europeana a Mediului de Afaceri
Fondatori:
Rompetrol SA, Constructii Erbaşu, Meteilholding Investment, Schnecker Van Wykand Pearson, Aedificia Carpaţi, GM Invest, Carpat Cargo, Grupul Industrial Voiculescu, Condem, Siveco, Softwin, Unicredit România, SRTV, Rentrop And Straton, Oriflame Romania, UTI Grup, Pasmatex, Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2003, cu scopul declarat: „Sprijinirea demersurilor de intregrare a României în Uniunea Europeană”
Conducerea Asociaţiei:
Preşedinte- Dinu Patriciu, şeful Rompetrol
Vicepreşedinţi- Radu Gheţea (actualul preşedinte CEC), Florin Pogonaru( preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România), Sergiu Oprescu (preşedinte Alpha Bank)Secretar general- Jose Iacobescu (preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România- Israel)

(Sursa: vot.ro)

De fapt, așa și nu am înțeles: Cu ce se ocupă patronatul lui Patriciu?

P.S. Dacă vreți mai multe informații despre activitatea pentru societatea românească a domnului Patriciu, dați un click pe Institutul pentru Liberă Inițiativă, unde Dinu Patriciu este membru fondator.

duminică, 1 august 2010

Mai portocaliu de atât?


Mă întreb şi vă întreb: Se poate mai portocaliu de atât?
Sunt geniali cei de la organizaţia judeţeană PDL Braşov, nu-i aşa?

joi, 22 iulie 2010

Ne vedem în Second Life?

Dragii mei, trebuie să recunosc că am început să nu țin pasul cu ce se petrece în jurul meu.
Chiar dacă știu să folosesc un smartphone cu net și tot ce-i trebuie, chiar dacă am un blog și cont pe Facebook, chiar dacă am ceva experiență într-un joc MMORPG, de departe nu e suficient. Am senzația neplăcută că lumile paralele se dezvoltă cu rapiditate, iar eu nu fac parte din ele.

Astăzi am primit un comunicat de presă care m-a pus serios pe gânduri.

59% dintre tinerii romani au declarat ca nu obisnuiesc sa isi faca analizele anuale de sange, arata un studiu realizat timp de 1 luna, ( - până aici toate bune și frumoase.
După care vine ciudățenia... continuarea am vrut să spun: )
in Second Life, in clinica CMU Virtual, pe un esantion reprezentativ de 200 de tineri. (What?? Sondaj în clinica virtuală din Second Life? De când un sondaj într-un joc online are reprezentativitate?
După care vin și rezultatele sondajului, dacă sunteți cumva curioși:)
Dintre cele mai frecvente probleme de sanatate cu care se confrunta tinerii din Romania, sunt semnalate cele ale danturii, in proportie de 34%. Problemele pulmonare sezoniere apar intr-o proportie covarsitoare, de 31%, fiind de cele mai multe ori asociate fumatului.”

Sunt extrem de mirată. Acum câteva luni, un prieten îmi spunea că blogul e deja ceva depășit. Astăzi, dacă nu ai cont pe Facebook, nu exiști, zicea el. M-am gândit mai bine și, dat fiind faptul că vreau să exist și eu, mi-am creat cont pe Facebook.
Second Life însă mi se pare prea mult... Dar mai știi?...
Ce zici? Ne vedem în Second Life? ;))
P.S. În poză, recepția clinicii CMU din Second Life :

marți, 20 iulie 2010

Lumea nu e în criză


Nu, lumea nu e în criză. Poate doar lumea noastră mică, Europa. Sau și mai mică, România (această lume va mai fi ceva timp în criză).

Unul din argumente este că lumea cumpără la greu electronice și electrocasnice.
Iată o știre de astăzi:
Profitul operaţional al Whirlpool, cel mai mare producător de electrocasnice din lume, a crescut în primul semestru cu puţin peste 90%, la 572 de milioane de dolari, în timp ce vânzările au avansat de la 7,7 miliarde dolari în primele şase luni ale anului trecut la 8,8 miliarde dolari.

marți, 13 iulie 2010

Cotă progresivă. Unde greșește Vlădescu

Cum poate să susțină un ministru care se declară tehnocrat și independent din punct de vedere politic că avem nevoie de o cotă de impozitare progresivă pe venitul global, pentru ca să crească încasările la bugetul de stat?
După cun spuneam și într-un articol din EVZ de sămbătă, încasările din impozitul pe venit și salarii au crescut după introducerea cotei unice. Și nu mă refer doar ca sumă netă, ci ca pondere în PIB, care este de fapt singurul indicator la care ne putem raporta pentru a face o comparație. Așadar, dacă în 2004 impozitul pe venit și salarii aducea la buget o sumă echivalentă cu 2,9% din PIB, în 2009 din această sursă suma s-a ridicat la 3,8% din PIB. Altfel spus, cu o treime mai mare.

Introducerea cotei unice a scos din economia neagră și gri veniturile mari, mascate, ale persoanelor fizice. Dacă s-ar introduce acum o impozitare progresivă, aceste venituri vor lua calea înapoi spre economia neagră și gri, unde scapă de taxare sau mai scutesc din bănuți.
Dar se pare că specialiștii Ministerului Finanțelor, pe care îi tot laudă Vlădescu, au făcut un calcul bazat pe cât s-ar aduna la buget dacă la veniturile existente astăzi s-ar aplica o impozitare progresivă. Ceea ce nu iau în considerare experții sunt consecințele modificării fiscale: salarii mai puține și mai mici de impozitat.
Astfel, Guvernul nu se dezminte nici de data asta, când se presupune că vrea să construiască un sistem fiscal bun. Ia decizii pompieristice, deoarece este o soluție doar pe termen scurt, până se vor găsi metodele cele mai potrivite de a fenta statul la plata impozitelor.

duminică, 4 iulie 2010

Christian Ciocan, la metrou la Gara de Nord

Poliția Română este printre cetățeni. Nu glumesc. Și nu aș fi zis dacă nu s-ar fi apropiat de mine și de alți simpli cetățeni care se aflau azi, pe la orele 11.30, în stația de metrou Gara de Nord, însuși comisarul-șef Christian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei. Zâmbea și mi-a dat numărul apărut în aprilie 2010 al revistei „Poliția Capitalei”. Bineînțeles, când i-am spus unde lucrez, a zâmbit mai larg și am purtat și o scurtă discuție.
Și dacă tot am răsfoit revista, să vă redau o parte dintr-un articol de la rubrica PREVENIRE, denumit „Cum să ne ferim de infractori?”

Fraierii... dezbrăcați

În anul 2003, într-un ziar de matrimoniale a apărut următorul anunț: „Satisfac orice bărbat, rog trimiteți o foto explicativă, eventual nud”. Mulți tineri și bărbați de toate vârstele (probabil, obsedați sexual, unii cu funcții importante) și-au trimis pozele nud pentru a li se observa... mărinimia penisului. Ce a urmat? Un șantaj de „înaltă clasă”, pus la cale de prostituata O.B., 34 de ani, din Arad, cu state vechi de servicii în Turcia, care a „prăjit” astfel peste 500 persoane, cu suma totală de două miliarde de lei! Le-a luat până și maioul de pe sârmă, cum spune o vorbă...

Vă plac subiectele? Poate vă întâlniți și voi prin București cu Christian Ciocan.

vineri, 2 iulie 2010

Fiscul se laudă că a pus biciul pe firme

Da, s-a ajuns şi la aşa ceva. Evident, implicit. Din exces de zel, bănuiesc.
ANAF a trimis presei un comunicat în care se laudă că "a realizat venituri bugetare reprezentând 100,5% din programul MFP", în luna iunie.
Datorită eforturilor lucrătorilor Fiscului, spun reprezentanţii instituţiei (dar ştim şi noi cum arată acele eforturi), în iunie au venit la vistieria statului cu peste 18% mai mulţi bani din TVA faţă de iunie anul trecut, cu 3,48% mai mulţi bani din impozitul pe salarii, niţeluş mai mult pentru fondul de sănătate şi, culmea, cu 6,41% mai mult la fondul de şomaj. La bugetul de pensii situaţia arată mult mai prost: o scădere de 11,4%. Veniturile totale la buget colectate de ANAF în luna iunie au fost de 7,38 miliarde lei, cu aproape un sfert mai mari decât veniturile înregistrate în luna similară din 2009, când au fost colectaţi 5,9 miliarde lei.
Capitolul cu cea mai spectaculoasă creştere este... nu e greu de ghicit: "rest venituri", unde intră banii adunaţi din amenzi, executări şi alte treburi neplăcute. La acest capitol, încasările au fost de peste un miliard de lei, cu 37,34% peste cât le cerea bugetul şi de peste trei ori mai mult (+204,5%) faţă de luna iunie a anului trecut.

Dacă aţi fost atenţi, în ultima lună firmele au reclamat înteţirea controalelor şi a abuzurilor care le însoţesc invariabil.

Iar referitor la relevanţa datelor, trebuie menţionat că, dacă sunt puse în context, nu mai sunt nici pe departe la fel de impresionante. Ca să avem o imagine reală, trebuie să le integrăm celor cinci luni precedente. Iar pe primele cinci luni ale anului, situaţia arată cam aşa: încasările din TVA - în scădere cu 7,8%, cele din impozitul pe salarii şi venit - mai mici cu 6,4%.

marți, 29 iunie 2010

Decât 10.000 de privitori mai bine 3 plătitori. Un nou model de presă

Decât 10.000 de cititori care nu aduc nicun ban, mai bine 3 care plătesc. Acesta este principiul care îl ghidează pe Dinu Patriciu în intenţia lui de a introduce o taxă pe conţinutul site-urilor din Adevărul Holding.
Acum aproximativ o lună, Patriciu spunea că, "aşa cum nu există ciorbă pe gratis", aşa nici informaţia nu trebuie să fie dată gratuit. Şi încă ceva important: Patriciu este sigur că toate ziarele din România vor vinde conţinutul în cel mult un an. "Dacă nu fac asta, sunt nişte proşti", a aruncat el mănuşa.
Sunt mai multe aspecte în povestea asta:

1. Dinu Patriciu merge la un mare risc. Evident, cel mai mult i-ar conveni ca exemplul său să fie urmat de restul presei. El dă această opţiune ca sigură şi lansează şi o provocare. Cine ar vrea să fie luat de prost?..
Marele risc este ca Adevărul cu toate publicaţiile sale să treacă la sistemul cu bani, în timp ce restul presei să rămână gratuită primind cu braţele deschise un val de cititori de la Adevărul. E adevărat: cine nu riscă nu câştigă. Dar e chiar atât de sigur că toţi îi vor urma exemplul?

2. Într-adevăr, pe undeva, toate titlurile online din România visează să facă bani de la cititori. Poate că pasul curajos al lui Patriciu nu va face decât să le mobilizeze să aplice şi ele soluţia după modelul pe care îl aplică deja publicaţii mari din străinătate. Şi, după câteva luni de expectativă, să urmeze o reţetă similară.

3. Întrebarea este cum taxezi cititorii online? Abonamente lunare? Săptămânale? Abonamente pe categorii de informaţii (gen numai social, politic sau economic)? Sau un SMS de X eurocenţi pentru cutare articol (eventual mai scump dacă e vorba de Bianca Drăguşanu cu noul ei iubit şi mai ieftin dacă e un text despre deficitul bugetar din '90 până azi)?

4. Riscul când vinzi conţinutul, atunci când există concurenţi care îl oferă gratuit, este că şcititorii îşi pierd interesul. Mecanismul este următorul: în prima zi de taxare, intră, vede un lead foarte atractiv, dă click şi, în loc de tire, îi apare un mic lacăt roşu şi un anunţ că trebuie să plătească. Credeţi că se va grăbi să facă un abonament? Eu mă îndoiesc. După trei-patru încercări, omul va trece frustrat la un alt site concurent.
Iar data viitoare când vei avea pe site un articol excepţional pentru care omul nostru chiar ar fi scos bani din buzunar, va trebui să îi faci o promovare babană ca să-l mai vadă cineva. Asta deoarece cititorul dezamăgit că nu mai poate vedea conţinutul ştirilor pur şi simplu nu va mai intra să vadă nici măcar titlurile.

joi, 24 iunie 2010

Cum a eșuat Guvernul în încercarea de a-și arăta mușchii în UE

Guvernul a încercat să-și arate mușchii. A reușit în fața noastră, însă nu a mers în fața Comisiei Europene.
Ordonanța de Urgență pentru combaterea evaziunii fiscale a fost publicată, ieri, în Monitorul Oficial într-o altă formă decât cea în care a ieșit de la Guvern.
După aproape o lună de deliberări, timp în care sute de mii de firme au stat pe jar (mă refer la societățile care fac comerț cu statele membre și care ar fi trebuit să se înregistreze în 10 zile în Registrul operatorilor intracomunitari, despre care am scris aici), s-a renunțat la prevederile care contraveneau legislației europene. Astfel, au fost scoase aplicarea TVA pentru achiziții intracomunitare și reintroducerea accizelor pe produsele considerate de lux.
Asta deși, acum aproape o lună, chiar prin nota de fundamentare a ordonanței, Ministerul Finanțelor își asuma încălcarea legislației europene și declanșarea procedurii de infringement.
Ministrul Sebastian Vlădescu a declarat că ordonanța se va aplica o peroadă, astfel încât să nu se ajungă chiar până la amendarea României.

Mercenarul Vlădescu



Vlădescu. Sebastian Vlădescu.

Nu se regăseşte pe nicio listă de posibile remanieri.

Nu face parte din vreun partid politic.

Are destui bani încât să fie cel mai bogat ministru de finanţe şi unul din cei mai bogaţi reprezentanţi ai Cabinetului Boc.

În consecinţă, nu depinde de ei.

Deci, le poate râde în faţă, deşi nu o face. Dar e bine de ştiut.

Îşi spune părerea, insistă asupra ei, are drepturi.

Cine altcineva ar fi venit să anunţe creşteri de taxe şi impozite (de fapt asta înseamnă, în ultimă instanţă, lărgirea bazei de impozitare) şi să gestoneze un buget pe un minus uriaş decât un mercenar. Bine remunerat, evident, şi nu mă refer doar la salariul de ministru.

miercuri, 23 iunie 2010

De ce nu plătim cu cardul


Intru într-un magazin, le spun ce vreau, îmi scot câteva foi la imprimantă, mi-o scanează pe una dintre ele. La final, îmi fac totalul: 4 lei.
Fac o paranteză. Eu mă număr printre clienții care plătesc cu cardul, dacă magazinul are instalat un POS. Motivul pentru care îmi place să plătesc cu cardul este că nu achit niciun comision, în timp ce dacă scot banii de la un bancomat, mi se reține un anumit comision. Chiar dacă e o sumă mică, de ce să o plătesc dacă pot să nu o plătesc?

Să revenim. Deci, îmi spune că trebuie să plătesc 4 lei. Eu scot cardul. Vânzătoarea face ochii foarte mari: „Pentru patru lei plătiți cu cardul???”. Eu, foarte calmă: „Da, ce are?” și îi zâmbesc. Ea mă privește cu o neîncredere totală, se întoarce către colega ei și o întreabă: „Auzi, poate să plătească patru lei cu cardul?”. Cealaltă îi răspunde că da și mai adaug și eu: „Se poate plăti și 50 de bani cu cardul, să știți”.
Și ne mai întrebăm de ce nu prea plătesc românii cu cardul...

***

Potrivit unui studiu recent al MasterIndex, 41% dintre români deţin un card de plată. Profilul utilizatorului de card este o persoană de până la 50 de ani cu studii superioare. 50% dintre români nu folosesc niciodată cardul pentru a face cumpărături şi numai 3% îl utilizează în acest scop zilnic sau aproape zilnic.

joi, 17 iunie 2010

Venituri în lei, cheltuieli în euro. Ce se poate face?

Banca Națională a României și, mai nou, consultanții, critică băncile că dau credite în valută unor oameni care își primesc veniturile în lei.
În alte țări s-a ajuns chiar ca autoritățile să ceară băncilor să nu mai acorde credite în valută cetățenilor. Până la urmă, astăzi și băncile sunt mai reticente din cauza veniturilor în scădere ale românilor. Despre asta am scris împreună cu colegul meu Paul Barbu azi în EVZ.
Un cititor face o remarcă foarte bună, într-un comentariu.
Și, într-adevăr, autoritățile (atenție, nu explicit guvernul) critică faptul că băncile dau credite în valută. Însă ne întrebăm prin ce se deosebește o rată lunară în euro de o factură la telefonul fix sau mobil, calculată tot în euro, sau de accizele în euro pe diverse produse?
Niciodată nu am fost o apărătoare a băncilor. Nu sunt nici acum. Dar dacă statul solicită băncilor să nu dea credite în valută, de ce nu le cere și companiilor de telefonie fixă și mobilă să calculeze serviciile în lei? De ce nu calculează accizele în lei, eventual acea valoare să fie actualizată cu inflația? Acciza, o taxă impusă de stat, influențează costul carburanților, al energiei electrice și al țigărilor.

miercuri, 16 iunie 2010

Lecții de criză, by Lazea

Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, a prezentat la o conferință organizată de ZF acum ceva timp câteva lecții care trebuie învățate din actuala criză. Sunt niște lecții de bun-simț pe care vreau să le prezint, pentru ca să rămânem măcar cu niște învățăminte din perioada asta grea pentru toată lumea.

Lecții pentru politicieni

1. Să nu dai niciodată ceea ce vei fi nevoit să iei înapoi
Asta înseamnă că asemenea cheltuieli precum pensiile și salariile trebuie finanțate din venituri permanente și nu din unele excepționale, cum ar fi împrumuturile sau privatizările. „Politicul trebuie să aibă puterea să zică: Nu pot să dau ceva pentru care nu am siguranța că pot da și mâine, și poimâine”, spune Lazea.

2. Să asculte sfatul specialiștilor atât în vremuri bune, cât și în vremuri grele
Reprezentantul BNR spune că economiștii „sunt ascultați doar când e criză sau în timpul acordurilor cu FMI”. Când economia duduia, nu mai avea nimeni nevoie de sfaturile experților. „Acum iar a venit vremea economiștilor. Cât va dura?” se întreabă el.

Lecții pentru companii

1. Perioada de easy money a apus pentru totdeauna
Din acest motiv, modelul în care cererea internă este satisfăcută cu importuri trebuie înlocuit cu cel de producție pentru piața internă. Următorul pas ar fi să producem pe scară largă pentru export.

2. Dacă vreți un stat minimal pe partea de venituri, veți avea un stat minimal și pe partea de cheltuieli
Lazea spune că fiscalitatea în România este destul de mică față de alte state și că o mare parte din economie este neagră și gri, iar agricultura e nefiscalizată. Totuși, „fiscalitatea scăzută e arma săracului, a țărilor care nu au ce altceva să ofere”.

Lecții pentru cetățeni

1. Feriți-vă de cadourile pe care politicienii le fac în perioade electorale
Călătorii gratuite CFR, tichete de masă, tichete de creșă - ori de câte ori veți vedea oameni bucurându-se din motive de acest gen, peste doi, trei, cinci ani cineva va trebui să le plătească.

2. Puneți deoparte bani albi pentru zile negre
Contribuția la bugetul de pensii nu vă va asigura o pensie decentă. În 2004-2008, cetățenii ar fi trebuit să economisească, nu să se supraîndatoreze.

În căutarea unui stat-tătuc. După 20 de ani

Cei 20 de ani care au trecut de la căderea vechiului regim sunt încă insuficienți pentru schimbarea mentalităților. Acum, la fel ca acum 20 de ani, românii așteaptă ajutor de la stat. Guvernul să le dea, să-i susțină, să-i ajute, să le dea, să le dea, să le dea. Ce e mai trist este că așa gândesc și cetățeni și firme deopotrivă. Majoritatea.
Știu că nu spun nimic nou cu asta. Doar constat cu tristețe că (și acum citez dintr-un studiu realizat de Deloitte și lansat astăzi) „peste o treime dintre directorii executivi chestionați consideră acum că stimulentele guvernamentale sunt cel mai important catalizator care poate relansa economia (34%, față de 21%, anul trecut). Apelul către stat este evident și pe palierul fiscal, măsurile în acest domeniu reprezentând principalul stimulent economic în opinia a 15% dintre participanți.
Nu susțin că oamenii de afaceri trebuie să accepte orice acțiune, inclusiv o măgărie, din partea Guvernului. Dimpotrivă.
Ar trebui să încerce să se smulgă din chingile acestui cerc vicios, acestei gândiri perverse. Căci ce se întâmplă de fapt? Cu cât aștepți mai mult susținere din partea statului, cu atât devii mai dependent de el și cu atât își permit exponenții acestuia să te joace pe degete cum vor, uneori fără măcar să te întrebe sau să te informeze. Și viceversa, când pornești de la premisa că nimeni nu este obligat să te ajute, și că tu ești singurul tău sprijin, vei fi mai puternic, vei găsi soluții nu numai de supraviețuire, ci char de înflorire și, evident, vei negocia cu statul de pe o poziție mult mai bună.
În multe alte țări statul a intervenit cu ajutoare de criză. Nu zic că e rău. Doarcă nouă, în stadiul nostru de dezvoltare, asemenea acțiuni ne-ar face rău din punct de vedere al mentalului colectiv.

vineri, 11 iunie 2010

Ce fac funcţionarii? Dorm. La propriu

E blondă, tunsă scurt. Dar nu aceste detalii îţi sar în ochi, ci mâna cu manichiura impecabilă pe care o pune parcă între ea şi lume, cu unghii de culoarea fucsia şi cu două inele de aur, unul dintre ele atât de elaborat încât seamănă mai curând cu o casetă de bijuterii din secolul al XIX-lea.
Ţine mâna parcă în apărare şi adoarme... Afară e cald, aici e aer condiţionat, doar e o instituţie a statului, ce Dumnezeu... Din timp în timp îşi ridică pleoapele grele, dar le coboară la loc. A aţipit aşa, cu capul pe birou...
Este funcţonara de la unul din ghişeele Serviciului de Stare Civilă Sector 2. Şi ce dacă pe partea cealaltă, în lumea lor, mişună tot felul de inşi cu căsătorii, divorţuri şi copii abia născuţi? Are cineva treabă cu ea? Nu. Şi atunci??
Am văzut scena astăzi, cu ochii mei, altfel nu mi-ar fi venit să cred.

marți, 8 iunie 2010

De ce e interesant Vlădescu


Mai țineți minte povestea cu Vlădescu și nevasta lui Boureanu? Cam asta se pare că le-a rămas românilor în minte despre actualul ministru al finanțelor, aflat deja la al doilea mandat în această funcție... Ca să vedeți ce se caută pe Goagăl cel mai mult despre Vlădescu ;))

luni, 7 iunie 2010

Unde fac ceferiştii grătărelul

Vreţi să ştiţi, nu-i aşa?
Şi ei, deh... ca tot românul, se adaptează situaţiei. Nu ştiu cât de des se întâmplă şi dacă se organizează şi în timpul săptămânii. Însă sâmbătă după-masă, ceferiştii au savurat pulpiţe de pui la grătar cu bere. Unde? Pe lângă depoul Griviţa, adică acolo unde se duc trenurile să se odihnească după zilele de muncă.
Sâmbătă, veneam de la Buşteni cu un rapid şi am simţit pe pielea mea multînjuratele întârzieri ale trenurilor româneşti. Ne-am oprit la Comarnic şi nu a mai pornit preţ de o oră şi 45 de minute.
Doamna cea mai supărată din cauza întârzierii avea şi motive: avea să piardă autobuzul (nu ştiu în ce direcţie, irelevant oricum) de ora 19.00, ceea ce s-a şi întâmplat.
Iar unul din ceferişti care socializa cu domnul din faţa mea a ratat şi el ceva: grătarul cu colegii. Când ne apropiam de Bucureşti, a aflat că pulpiţele se terminaseră deja. Nu-i nimic, mai era bere! Prietenii ştiu de ce ;-)

Vedeţi că e bună şi infrastructura CFR la ceva? :-P

Ce vor reprezentanţii Franklin Templeton

Altfel spus, de ce au ieşit public, vineri, într-o întâlnire oficială cu presa?

Păi e simplu. S-o luăm pe rând.
Oamenii "sărbătoresc" un an de când au fost selectaţi ca administratori ai Fondului Proprietatea, an în care au cheltuit 3 milioane de dolari pe călătorii, hoteluri, oameni (destul de costisitori se pare) şi mai nou birouri lângă Piaţa Victoriei cu angajaţii aferenţi. Totodată însă, a fost un an în care pentru ei lucrurile nu s-au prea mişcat. Pentru a-şi intra efectiv în drepturi, mai este nevoie ca Guvernul să emită o ordonanţă. De altfel, Executivul a trenat cât a putut de mult fiecare mişcare înainte a Fondului Proprietatea (FP). Mai mereu, fiecare pas fie a întârziat, fie s-a modificat pe parcurs, fie s-a schimbat vreo procedură, fie a fost înlocuită conducerea sau vreun membru şi câte şi mai câte alte "ghinioane".
Deşi vorbesc cu mare patos despre transparenţă şi că vor face ordine din punctul acesta de vedere în acţionariatul FP, cei de la Franklin Templeton nu par genul de oameni care să iasă în conferinţe de presă pentru a face tot felul de anunţuri. De fapt, nici nu ne aşteptam la o asemenea atitudine din partea lor. Atunci ce-i cu ieşirea asta publică?
Cred că au chemat presa ca, prin articolele care vor apărea ca urmare a acestei întâlniri, să se creeze o presiune suplimentară asupra Guvernului pentru aprobarea actului buclucaş. Sau cel puţin să aducă subiectul în discursul public - aşa cu siguranţă Franklin Templeton are mai multe şanse să fie numit mai repede managerul oficial al FP.

Am avut o discuţie cu un coleg de breaslă referitor la capacitatea de a influenţa agenda Guvernului prin asemenea strategii de comunicare. Eu spuneam că, prin ştirile care urmează să apară, Guvernul poate fi influenţat să grăbească publicarea actului, iar el susţinea că este foarte puţin probabil să se întâmple acest lucru. Nu e un pariu. E un studiu de caz pe care îmi propun şi vă propun să-l urmărim.

joi, 3 iunie 2010

Unde dai un anunț și unde crapă consumul

Era într-o zi de joi, 6 mai, când președintele țării noastre a făcut nenorocitul anunț că salariile bugetarilor vor fi tăiate cu un sfert, iar pensionarii vor avea venituri cu 15% mai mici. Panică, nebunie pe toate posturile de televiziune, în presă...
Efectul direct și imediat a fost că, în săptămâna următoare, vânzările de bere au scăzut cu 40%! Asta a fost constatarea postfactum a lui Mihai Ghyka, CEO Bergenbier.

El a mai spus, la conferința organizată astăzi de „Ziarul Financiar”, că anul trecut consumul a scăzut în România cu 15%. O reducere dureroase, dar care nu mai pare la fel de mare când comparăm cu ce s-a întâmplat cu Ucraina, unde consumul a scăzut cu 30%.

luni, 17 mai 2010

Ce este umflația

Colegul meu Paul Barbu tocmai a inventat un termen, pe care, spune el, trebuie să-l ia în considerare BNR.
Este vorba de umflație, care definește inflația în creștere sau inflația care se umflă.
So, feel free to use it, dar nu uitați de drepturile de autor :))

duminică, 16 mai 2010

Cum mi-am depus declarația de venit

Ca un bun contribuabil ce vreau să fiu, vineri mi-am depus la Fisc declarația de venit pentru anul 2009. Am fost plăcut surprinsă că, la Administrația Financiară Sector 2 de care aparțin, nu am găsit cozile enorme de anul trecut.
În mod miraculos, funcționarele de la ghișee erau foarte eficiente în a le explica oamenilor ce și unde să completeze, apoi să ștampileze formularele. În felul acesta, coada nu era mai mare de patru-cinci persoane și nu stăteai mai mult de un minut-două să depui declarația.
Am aflat că și la Administrația Financiară Sector 4 lucurile mergeau strună: erau multe ghișee care primeau declarații, iar cozile scurte mergeau foarte repede.
Deci se poate!
Oare au avut indicații de mai sus să dea dovadă de eficiență anul ăsta? Sunt curioasă ce s-a întâmplat în administrațiile financiare din țară.
Apropo de asta, mi-a spus un cititor dintr-un sătuc din Banat că femeile de la administrația lor financiară au dat din umeri când le-a cerut formularul 200, cică nu auziseră de așa ceva...

miercuri, 12 mai 2010

Site-ul Fiscului: pana de dimineaţă


Ora de graţie 9 jumate dimineaţa. Un contribuabil intră pe site-ul ANAF să vadă cum să-şi completeze o declaraţie, că tot mai sunt câteva zile până la termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de venit.
Şi... surpriză: site-ul nu funcţionează. Contribuabilui i se spune să revină peste câteva minute.
Însă nici peste zece minute situaţia nu s-a rezolvat.
Dacă nu s-ar fi grăbit să plece şi ar fi avut răbdare să dea Refresh de suficiente ori, ar fi aflat că a mai durat încă vreo cinci minute până să a început să meargă site-ul.

luni, 10 mai 2010

Cum a scăzut şomajul în aprilie?

România - din noua atipică.
În mod normal plină criză, șomajul ce face? Spuneţi că scade? Da, şi eu sunt de aceeaşi părere. Şi, în general, teoria economică spune că, în perioade de criză, şomajul continuă să urce chiar şi după ce s-a reluat creşterea economică.

Eh, ete că România contrazice teoriile. Cel puţin aşa rezultă din datele oficiale.

"Rata şomajului înregistrat în luna aprilie a fost de 8,07%, faţă de 8,36% în luna martie 2010", se arată în comunicatul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

Rata şomajului a scăzut în aprilie, după 20 de luni consecutive de creştere. De când am aflat aşa-zisa veste cea bună, caut să explic fenomenul scăderii numărului de şomeri cu 27.098 persoane.
Asta nu înseamnă că nu au existat disponibilizări în luna aprilie, ci faptul că numărul de angajări a fost cu mult mai mare decât cel de concedieri.
Aşadar, au fost create mai multe locuri de muncă în aprilie faţă de lunile precedente? Au făcut privaţii atâtea angajări în special în activităţi sezoniere? Sau să fie un efect al şomajului tehnic?

Pe de altă parte, nu trebuie să uităm nici următoarele lucruri:
1. În comunicatul privind tendinţele în evoluţia activităţii economice, publicat pe 28 aprilie de Institutul Naţional de Statistică (INS), companiile din industria prelucrătoare, construcţii, comerţ cu amănuntul şi servicii estimează deopotrivă reducerea numărului de angajaţi în următoarele luni în domeniile pe care le reprezintă. Să fie managerii chiar atât de rupţi de realitate?
2. Da, vine vara şi este nevoie de muncitori sezonieri. Dar cărui patron îi convine să angajeze legal acum, pe timp de criză? Chiar dacă se fac angajări, mă îndoiesc că majoritatea sunt înregistrate la ITM.
3. Era FMI-ul în ţară şi dacă tot am umflat arieratele, avem venituri bugetare în scădere şi cheltuieli în creştere, dacă tot nu ne putem respecta ţinta de deficit bugetar de 5,9% din PIB, măcar la ceva să dăm bine, nu vi se pare corect?
Mă întreb în ce măsură se pot măslui cifrele publicate de ANOFM? Eu una am încredere mai mare în ce spune INS decât ce zice o agenţie guvernamentală.

O zi ciudată

O zi ciudată.
De parcă n-ar fi destul că e luni, Jeffrey Franks, șeful delegației FMI, a vorbit în română (?!) (discursul, evident, nu și răspunsurile la întrebări - ar fi fost chiar culmea).

Apoi, documentul care s-a scurs cu măsurile pe care le pregătește guvernul și care încă nu au fost anunțate oficial e plin de greșeli gramaticale. Pare făcut pe genunchi. Sau e abia în stadiul de draft draft. Da, știu, să zic mersi că a ieșit măcar așa...

duminică, 9 mai 2010

Curăţenia de primăvară în Grădina Botanică

Verdeaţă (că tot tânjesc ultima vreme după spaţii verzi), aer curat şi... muncă. Într-un cuvânt, curăţenia de primăvară din Grădina Botanică din Bucureşti. Ieri, am participat la această acţiune, organizată de Team Work.

Au participat peste 200 de voluntari de toate vârstele. Majoritatea erau, bineînţeles, studenţi. Ce am făcut? Ne-am împărţit în vreo patru grupuri mari şi am curăţat anumite zone din Grădina Botanică de "intruşi", cum am văzut că numesc specialiştii plantele nedorite care cresc printre cele dorite.


Eu am prins o foarfecă şi mi-am făcut treaba conştiincios, de pe la 9.45 pana pe la 15.50, cu pauză de masă de o oră. Motiv pentru care astăzi abia îmi pot mişca degetele de la mâna dreaptă şi am febră musculară la spate şi la braţe.
În fotografia din stânga - zona în care am pus şi eu osul la treabă.


Una peste alta, a fost o acţiune minunată, unde am văzut tineri dornici să se implice ca oraşul nostru să arate mai frumos.

La plecare, am primit o diplomă, o insignă de grădinar, o punguţă cu seminţe de gladiole şi un bilet de acces gratuit timp de o lună în Grădina Botanică "Dimitrie Brândză" din Bucureşti.

(În fotografia din dreapta - pauza de masă, un fel de picnic. Eu sunt chiar sub copac)

Sursa fotografiilor: Team Work

miercuri, 5 mai 2010

Întrebare de baraj pentru Isărescu: care e pluralul „monedei”?

Primul monetar al țării nu știe care este pluralul substantivului monedă.
Săptămâna trecută, la un seminar dedicat aniversării de 130 de ani pe care îi împlineşte în 2010 Banca Naţională a României, Mugur Isărescu s-a amuzat şi ne-a amuzat şi pe noi recunoscând acest lucru.
Era în contextul în care guvernatorul lansa cele două emisiuni numismatice dedicate aniversării. Ambele au trei variante: din aur, argint şi tombac cuprat.

Şi zice domnul guvernator al BNR de la tribună:

"Avem trei monede sau monezi... lingviștii mă vor cota, (râde - n.r.) nici acum nu știu cum se zice, care e exact pluralul (râde din nou - n.r.), cu toate că mă ocup de monetă. Profesorul Dumitrescu pe care încă l-am prins spunea: Măi, voi sunteţi romani. Să nu ziceţi monedă niciodată, să ziceţi monetă. În templul ei la Roma băteau romanii monezi sau monede, cum spunem noi acum."

P.S. Conform dexonline, care citează DEX '98:

MONEDĂ, monede, s.f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică), mărunţiş. Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeaşi monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viaţa cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă şi răsplată. [Pl. şi: monezi. - Var.: monetă s.f.] din ngr. monedha.

În concluzie, ambele variante sunt corecte: şi monede (cea mai răspândită), şi monezi.
Şi acum concluzia finală: din nou Isărescu are dreptate.
(Să vedem dacă va avea dreptate şi în povestea cu majorarea taxelor).

luni, 3 mai 2010

Cum vede românache Europa


Sursa: De pe codres, via zoso. Enjoy!

Reacția Finanțelor confirmă spusele lui Crin: dispare cota unică

Nedumerire mare, după declarația lui Crin Antonescu.
Președintele liberalilor a spus astăzi că Guvernul intenționează să desființeze cota unică de impozitare de 16% și să introducă un impozit lunar de 25% pentru veniturile care depășesc 4.000 de lei. Și, a mai declarat Antonescu, citând un document de lucru al Ministerului Finanțelor, Guvernul Boc vrea să dubleze taxele și impozitele locale.

M-a surprins plăcut Ministerul Finanțelor cu o reacție oficială rapidă, chiar neașteptat de rapidă. Însă când am deschis emailul, am constatat că nu este deloc cea potrivită într-o asemenea împrejurare:

PRECIZARE
Referitoare la declaraţiile preşedintelui PNL, dl. Crin Antonescu, difuzate pe postul Realitatea TV
Referitor la declaraţia preşedintelui PNL, dl. Crin Antonescu, privind intenţia Guvernului de a „desfiinţa” cota unică de impozitare, precum şi referitor la ştirile despre existenţa unui document oficial care prevede majorarea altor taxe, postate pe diverse bloguri, Ministerul Finanţelor Publice face următoarea precizare:

„Singurul document oficial referitor la măsurile pe care le va lua Guvernul în perioada următoare va fi scrisoarea de intenţie pe care Ministerul Finanţelor Publice o va remite Fondului Monetar Internaţional, după încheierea discuţiilor tehnice cu reprezentanţii misiunii de evaluare.
Toate anunţurile şi declaraţiile din acest moment sunt doar speculaţii politice.”

În primul rând, precizarea Biroului de Presă al MFP nu conține cel mai important mesaj pe care trebuia să îl transmită: că declarațiile lui Crin Antonescu nu reflectă realitatea, că un asemenea document nu există. În cel mai rău caz, puteau să spună că afirmațiile lui Crin s-a referit la un document cu nșpe proiecții.
În al doilea rând, lipsește mesajul pe care l-au transmis cu atâta asiduitate în ultimele luni. Acesta ar fi trebuit să se regăsească sub forma că „repetăm, așa cum oficialii Guvernului au spus-o în repetate rânduri, actualul Executiv nu intenționează să majoreze principalele taxe și impozite în acest an”.

În concluzie, înțeleg că un asemenea proiect există și că este foarte probabil să fie pus în aplicare imediat după ce pleacă delegația FMI. Adică odată cu publicarea scrisorii de intenție pe care Finanțele o vor remite FMI și care va conține toate măsurile Guvernului.
Intenționat sau nu, asta ne-au lăsat ei să înțelegem evitând să pună degetul pe rană și ascunzându-se după degetul FMI.

vineri, 30 aprilie 2010

Hello, Jeffrey Franks!

Cică astăzi Mihai Tănăsescu vorbea ce vorbea în cadrul conferinţei "Ieşirea din criză - perspective economice şi politici de răspuns". Şi, la un moment dat, sună un telefon. Fix al lui era. La care Tănăsescu îşi întrerupe speech-ul, închide microfonul şi răspunde la telefon.
Lumea din sală a fost, evident, foarte contrariată. "Ori e Băsescu, ori e Franks", îşi spuneau, nereuşind să ghicească, după mişcarea buzelor, ce vorbeşte.
După ce a încheiat convorbirea, reprezentatul nostru la FMI a alungat misterul, confirmând perspicacitatea ziariştilor: era Jeffrey Franks. Dar, din motive lesne de înţeles, nu a dezvăluit şi conţinutul discuţiei.
Eu una nu am participat la această conferinţă şi nu am văzut momentul în direct, însă mi l-a povestit cineva dintre cei care au fost prezenţi.

joi, 29 aprilie 2010

We don't make newspapers to make money

Uite ce gândesc unii cunoscători în ale presei scrise din străinătate:

We don't make newspapers to make money. We make money to be able to make newspapers.

Concluziile vă aparțin...

miercuri, 28 aprilie 2010