Se afișează postările cu eticheta stil urban. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stil urban. Afișați toate postările

miercuri, 6 noiembrie 2013

Cerșetor: Ce, eu sunt om de 4 milioane pe lună?!


Dacă ai un job sau o mică afacere care îți aduce un venit după taxe și impozite de 1.000 de euro pe lună, află că muncești mai mult și pentru mai puțini bani decât un cerșetor de rând din București.

Pe ce mă bazez? Stai să vezi. Iată ce spune vânzătorul de la un magazin de produse de Sibiu, un ardelean din Poiana Sibiului. Îi tot dădea târcoale un cerșetor. Ardeleanul, om cu o mică afacere și care știe că banul nu se face chiar așa de ușor, îi propune:
- Uite că ești ca un urs de mare. Hai să facem așa: tu mă ajuți cu descărcatul produselor care sosesc la magazin și cu ce mai trebuie de cărat pe ici pe colo și eu îți dau pentru asta 4 milioane de lei (vechi, se înțelege - n.r.) pe lună.
La care cerșetorul, vădit deranjat:
- Ce?? Păi eu sunt om de 4 milioane de lei pe lună? Eu fac din cerșit un milion jumate pe zi!

150 de lei pe zi x 30 de zile = 4.500 lei -> 1.000 de euro/lună. Bani din care nu plătește nici contribuții sociale, nici impozit de 16%, nimic.

Și acum, cum ți se pare jobul tău?

marți, 8 februarie 2011

Eu cu România mea paralelă


"Marş!", îi spuse printre dinţi câinelui comunitar care se gudura pe la picioarele lui din momentul în care a văzut că scoate nişte sacoşe din portbagaj.

Era vesel. De ce n-ar fi? E tânăr, are maşină, ascultă o manea bună şi o face atât de tare încât să audă şi lumea care merge pe cealaltă parte a străzii.

L-am văzut în seara aceasta, preţ de câteva secunde, când treceam pe lângă el în timp ce descărca rapid, la colţul străzii, nişte pungi, probabil cu alimente, din portbagaj şi le dădea unei femei. A venit să le lase şi va pleca mai departe în treaba lui, să-şi facă bani şi duşmani.

Atunci am devenit conştientă, o dată în plus, că trăim în două Românii paralele. Trăim în două Românii care există bine mersi una fără cealaltă.
Dar, oare sunt doar două Românii? Sunt zece? Douăzeci? Sau poate 22 de milioane?...

duminică, 21 noiembrie 2010

Cum arată respectul pentru nefumători la City Grill

Fumătorii domină aproape toate localurile din București.
Dacă nu fumezi activ și nu vrei să fumezi nici pasiv și nici ca părul și hainele să se îmbibe cu mirosul de fum de țigară, ai destul de puține opțiuni la dispoziție.

Mi-am petrecut seara de ieri în oraș, la City Grill din Centrul Istoric. Cum niciuna dintre cele cinci persoane care am ieșit în oraș nu este fumătoare, am dat un telefon din timp și am făcut o rezervare la nefumători. Toate bune și frumoase până la un moment dat când chelnerița s-a apropiat de noi și ne-a întrebat dacă nu ne deranjează ca la masa vecină să se fumeze. Și am primit un argument în plus că prea mult bun-simț strică. Am spus că nu este nicio problemă.
În următoarea secundă, fata punea scrumiere la toate mesele din zona noastră a raionului de nefumători. În afară de masa noastră, bineînțeles, că doar deh... noi nu fumăm. Din respect pentru nefumători, nu?

marți, 26 octombrie 2010

Cum încurajează Loteria superstițiile românilor

Jocul la Loto 6/49 nu mai înseamnă demult să pui un simplu bilet la cel mai popular joc al Loteriei Române.
Să joci la Loto 6/49 este o adevărată știință, împletită cu noroc și superstiții. Toate acestea, care mizează involuntar și inconștient pe fascinația oamenilor pentu magic, pentru necunoscut, pentru visul de a deveni bogați, aduc profituri unor oameni, dar și, evident, Loteriei Române.

Jocul ca știință. Dacă vrei să-ți verifici sau chia să-ți crești șansele de câștig, dacă vrei să joci inteligent, e suficient să dai o căutare pe Google. Diferite site-uri o să-ți iasă în cale încercând să te ademenească: http://www.loto49.ro/, http://www.castiga-la-loto.ro/, http://www.puzzle.ro/, http://www.loto6-49.ro/, http://www.schemelotobet.xhost.ro/ etc.

Despre noroc nu putem spune mare lucru: sau îl ai, sau nu-l ai, sau îți merge bine azi, sau toate lucrurile merg pe dos. Însă evident că trebuie să profiți să joci dacă o pasăre ți s-a ușurat pe umăr, sau să te înconjori de obiecte aducătoare de noroc precum dragoni Feng-Shui, potcoave sau trifoi cu patru foi.

Cât despre superstițiile legate de jocul la Loto, dar mai ales de momentele când se câștigă premiile, acestea abundă în cultura urbană. Până și exprimarea „s-a dat premiul la Loto 6/49” denotă faptul că premiul se dă, nu se ia, adică este câștigat atunci când Loteria Română dorește acest lucru.
Există un curent printre români care spune că tragerile Loto 6/49 sunt măsluite cu ajutorul suflantei, bilelor și cu un soft.
În acest fel, Loteria poate să decidă când și cui să-i ofere premiul. Miturile populare plasează cele mai dese câștiguri în preajma sărbătorilor religioase importante, dar și în perioade decisive din punct de vedere politic.
Luna aceasta, fie Loteria Română s-a întrecut pe sine în încurajarea superstițiilor, fie Doamne Doamne a dezlegat punga de bani pentru românii jucători la Loto. Dar cum se știe că Dumnezeu nu iubește jocurile de noroc...
Cum vă explicați atunci că pe 10.10.2010, trei români au câștigat potul cel mare la Loto 6.49?

Vă recomand un articol foarte interesant, scris astăzi de șeful meu Ciprian Mailat, despre luna câștigurilor la Loto, unde găsiți și cele mai extrase numere. În mod paradoxal, cel mai extras număr de-a lungul timpului a fost... culmea... 13!

duminică, 4 iulie 2010

Christian Ciocan, la metrou la Gara de Nord

Poliția Română este printre cetățeni. Nu glumesc. Și nu aș fi zis dacă nu s-ar fi apropiat de mine și de alți simpli cetățeni care se aflau azi, pe la orele 11.30, în stația de metrou Gara de Nord, însuși comisarul-șef Christian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei. Zâmbea și mi-a dat numărul apărut în aprilie 2010 al revistei „Poliția Capitalei”. Bineînțeles, când i-am spus unde lucrez, a zâmbit mai larg și am purtat și o scurtă discuție.
Și dacă tot am răsfoit revista, să vă redau o parte dintr-un articol de la rubrica PREVENIRE, denumit „Cum să ne ferim de infractori?”

Fraierii... dezbrăcați

În anul 2003, într-un ziar de matrimoniale a apărut următorul anunț: „Satisfac orice bărbat, rog trimiteți o foto explicativă, eventual nud”. Mulți tineri și bărbați de toate vârstele (probabil, obsedați sexual, unii cu funcții importante) și-au trimis pozele nud pentru a li se observa... mărinimia penisului. Ce a urmat? Un șantaj de „înaltă clasă”, pus la cale de prostituata O.B., 34 de ani, din Arad, cu state vechi de servicii în Turcia, care a „prăjit” astfel peste 500 persoane, cu suma totală de două miliarde de lei! Le-a luat până și maioul de pe sârmă, cum spune o vorbă...

Vă plac subiectele? Poate vă întâlniți și voi prin București cu Christian Ciocan.

luni, 22 februarie 2010

Un taxi, domnişoară?

- Domnişoară, un taxi! Taxi, domnişoară!!!, ţipă, cât poate de serviabil, după mine şoferul unei maşini deghizată într-o firmă de taxi de care e inutil să mai spun că nu a auzit nimeni.
Stă la ieşirea din Gara de Nord şi pescuieşte clienţi.
Am făcut greşeala să privesc în direcţia lui şi, înţelegând că sunt în căutarea unui mijloc de transport, aproape că începe să mă urmărească.
- Urcaţi, domnişoară. Unde mergem?, continuă bărbatul gras şi tuciuriu cu aceeaşi intonaţie serviabilă.
- În Grozăveşti, îi zic, ştiind ce va urma, ca să scap de el.
- Aaaa nuuu, e prea aproape, - îşi începe omul strategia de vânzare a serviciului său evazionist de taximetrie - Dar cu 350 de mii vă duc..., se face că lasă de la el.
- Cât??? mă holbez la el şi mă abţin să nu râd.
Doar zâmbesc.
- Nu, mulţumesc. Şi plec lăsându-l vorbind pare-se despre o ofertă îmbunătăţită... Dar nu îl mai aud. Şi nici nu vreau să mă gândesc cum m-ar fi jumulit dacă urcam în maşină. Mă gândesc însă la cum se manifestă primele semne de transformare a unui sclav în cel mai perfid stăpân.

În cinci minute ajung acasă. Pe jos. Ce bine...

joi, 27 august 2009

Cum a fost la concertul Madonnei

Ți-a plăcut sau nu concertul Madonnei? Aud întrebarea asta de cum am dat ochii cu colegii. Curios este că impresia lor este negativă, cu mici excepții. Și chiar și cei care nu au fost la concert perpetuează impresia că nu a fost frumos și că prestația Madonnei lasă de dorit.

1. Show-ul. Ce pot spune eu, care am stat în zona gazon B, este că show-ul a fost absolut impresionant. Au venit și foarte mulți străini. Sonorizarea a fost bună, nu a făcut niciun fel de probleme, sau cel puțin eu cu urechea mea de profan nu am observat nicio neregulă. Coregrafia a fost impecabilă, la fel și decorul și jocurile electronice de lumini din spatele scenei. Femeia își cunoaște meseria și nu face rabat la calitate. În concertul ei, Madonna a făcut apel la toleranță față de toate minoritățile, în special față de etnia romă. Un moment frumos a fost fragmentul dedicat lui Michael Jackson.
Mă bucur mult că am avut ocazia să fiu la acest concert. Asta cu atât mai mult că nu cred că Madonna va mai veni vreodată în România. I-au reproșat unii că nu a ieșit la bis. Însă nu avea cum să iasă Madonna la bis fără să fie chemată cum se cuvine, fără ca fanii să îi arate că vor într-adevăr să iasă și să mai cânte. După ce au fluierat și strigat vreo 3 minute, toată lumea a început să plece.

2. Organizarea. Partea bună e că băutura nu era scumpă, cum mă așteptam: 7,5 lei paharul de bere, 5 lei - suc, 5 lei - popcorn sau chips-uri și tot 5 lei - paharul cu apă.
Partea proastă a fost întreaga idee de a organiza un concert atât de mare în Parcul Izvor. Majoritatea spectatorilor aveau locuri in picioare, pe iarbă dar de fapt în praf. Pe tot parcursul concertului masa de oameni era acoperită de o pătură de praf. Unii respirau prin măști improvizate din bluze și tricouri. Evident, cu cât încercai să te apropii mai mult de scenă, cu atât se îmbulzea mai multă lume.
O altă carență de organizare este legată de amplasarea ecranelor. Este evident că nu toată lumea o poate vedea pe Madonna de aproape. Ecranele sunt puse tocmai pentru ca show-ul să poată fi văzut de cât mai multă lume. Însă erau amplasate atât de jos, încât eu, de la înălțimea mea, am ratat cam o treime din concert mutându-mă de colo-colo și mișcându-mi capul ca să reușesc să văd o bucată din vreun ecran.
Apoi RATB-ul care nu mergea la ora 12 noaptea, deși promisiunea a fost să meargă până la ora 1 sau chiar 2. După ce cu greu am reușit să prindem un troleibuz care se retrăgea și să mergem cu el o stație, a trebuit să mergem pe jos mai mult de o oră.

miercuri, 5 august 2009

Fără iPhone nu ai ce căuta nici la grădiniță


La o grădiniță din București, majoritatea copiilor au iPhone. Părinții unui copil care frecventa acea grădiniță, avocați de profesie, s-au trezit într-o bună zi că băiețelul lor, în vârstă de cinci ani, i-a anunțat că nu mai vrea să meargă la grădi până nu îi cumpără și lui iPhone, deoarece nu îndeplinește standardele de calitate când își trimit unii altora poze prin bluetooth.

Îngroziți de ce se întâmplă, părinții l-au mutat pe copil la altă grădiniță.

No comment.

vineri, 27 februarie 2009

De ce vor scădea chiriile în București

Piața vânzărilor și piața închirierilor sunt lucruri diferite, dar interdependente.
Dacă foarte multe persoane și-ar cumpăra case, ar scădea cererea pentru apartamente de închiriat și chiriile ar lua-o în jos. După același principiu, dacă nimeni nu mai cumpără locuințe, crește presiunea pe proprietarii care au apartamente de închiriat, iar în consecință, aceștia măresc chiriile.
Acum e vreme de criză. În București se concentrează administrația multor companii care își au unitățile de producție în țară. Totodată, Capitala produce o mare parte din economia României. Așadar, criza va lovi Bucureștiul ceva mai târziu comparativ cu alte orașe din țară. Chiar dacă va fi mai puțin adâncă decât în alte orașe din țară, criza nu are cum să nu se simtă și în Capitală. Potrivit datelor Agenției de Ocupare a Forței de Muncă, în ultimele luni, în București au fost disponibilizate 106 persoane. Iar pentru următoarele câteva luni vor mai intra în șomaj încă aproape 5.000 de oameni, conform cifrelor anunțate de angajatori.
Deci, fără un loc de muncă în București și fără pespective de a-și găsi un job în perioada apropiată, cei care nu au o locuință în oraș vor fi nevoiți să revină la locurile de baștină, cel puțin pentru a reduce costurile cu chiria și cu traiul în București, așteptând să treacă criza.
În plus, nici studenți nu vor mai veni atât de mulți începând din toamnă. Câți părinți șomeri credeți că vor putea să-și mai țină copiii la facultate pe locuri cu taxă? Rectorul ASE din București deja ia în considerare reducerea cu 600 de locuri a numărului de studenți pentru tura care va începe studiile universitare din toamnă. Alte universități încă nu au anunțat nimic, însă când vor constata că taxele de studii sunt din ce în ce mai greu de plătit, vor fi nevoite să ia decizii rapide.
Astfel, nici studenți nu vor veni atât de mulți ca până acum.
Și când nu este cerere... Proprietarii, chiar dacă au fost obișnuiți să ia chirii mari, nu vor avea de ales. 200 de euro care vin lunar sunt mai buni decât 350 de euro imaginari. Mai ales pe timp de criză.

joi, 18 decembrie 2008

Noi, ca japonezii. În curând...

În curând ne vom asemăna cu japonezii. Deşi probabil râvnim la anumite calităţi ale poporului japonez, cum ar fi hărnicie, punctualitate, dăruire în muncă, mă voi referi aici la un alt aspect. La unul care decurge din centralizare, dezvoltare economică, dezvoltare urbană - toate acestea transformate, în final, în aglomerare.
Cele mai aglomerate ore în transportul urban sunt 7-9 dimineaţa şi 4-7 după-masă. Acum vreo două zile, în staţia de metrou Piaţa Victoriei, am văzut ceva care m-a pus pe gânduri. Pe culoarul dintre cele două magistrale se aflau doi jandarmi cu braţele întinse, care aveau rolul de a despărţi puhoiul de oameni care venea dinspre magistrala IMGB-Pipera de cel care venea dinspre Republica-Dristor 2. Unul dintre ei chiar îi explica unei persoane pentru ce erau puşi ei acolo.
Nu m-aş mira ca mâine, când mergem spre serviciu, să vină un nene special plătit ca să ne împingă cu mâinile şi picoarele în metrou, ca să se poată închide bine uşile.
După metoda japoneză.