Sperietoarea BNR-ului

Nu o inflaţie excesivă (pe asta o pot controla, de bine de rău), nu speculaţiile pe curs (şi acestora le-au ţinut piept) şi nici eventualele presiuni din partea băncilor străine nu îi sperie pe cei de la BNR aşa cum îi sperie fumatul.

Supărat nevoie mare pe preţul ţigărilor, care a explodat în ultimele luni din cauza creşterii galopante a accizei, Mugur Isărescu a dat afară fumatul din BNR şi i-a trimis pe fumătorii din instituţie undeva afară să-şi exercite viciul.

Iar astăzi, la prezentarea raportului asupra inflaţiei, guvernatorul a recunoscut că a ajuns să aibă o obsesie cu ţigările. E şi de înţeles: din cauza preţului la produsele din tutun, inflaţia a sărit din ţinta la care s-a angajat banca centrală. În consecinţă, ziarele şi televiziunile au titrat diverse variante de "Isărescu a ratat din nou ţinta de inflaţie". Şi ştim că lui Isărescu îi pasă ce apare prin presă despre el şi despre instituţia pe care o conduce.

Până şi viceguvernatorul Cristian Popa a încheiat discuţia de pe hol cu jurnaliştii de la ziare şi agenţii (după declaraţiile din faţa camerelor de filmat) spunând "Fumaţi mai puţin"...

Nu mai încape îndoială: fumatul a devenit obsesia întregii instituţii, ridicat la rang de duşman al ţintirii inflaţiei.

Prezidenţiabilul Isărescu

100% din participanţii unui focus grup sunt de părere că Mugur Isărescu va fi următorul preşedinte al României. Focus grupul a fost organizat ad-hoc, acum câteva luni, într-o cârciumă de către participanţii înşişi - cinci ziarişti de economic cu opţiuni politice diferite.

Discuţia avea loc în perioada încă fierbinte a săptămânilor care au urmat alegerilor prezidenţiale. Argumentul principal era că cine ar mai putea fi o opţiune potrivită pentru funcţia de şef al statului decât Isărescu, în condiţiile în care toţi politicienii sunt compromişi, pătaţi sau au dezamăgit.

Acum vin cu un nou argument. După ce a introdus mecanismul de ţintire a inflaţiei, după ce a ţinut în frâu creditarea, în 2007-2008, fapt care ne-a ferit de o adevărată criză a creditelor neperformante, scopul cel mare al lui Isărescu este intrarea României în Zona euro. Evenimentul este programat să se întâmple în anul 2015, dar va fi mai mult formal, dacă va fi. Asta deoarece noi trebuie să îndeplinim toate condiţiile cu doi ani înainte să intrăm în Euro zone.

Guvernatorul BNR are două instrumente mari şi late cu care influenţează economia României: cursul de schimb şi dobânda de politică monetară. Iar unul dintre aceşti piloni ai activităţii băncii centrale, cursul de schimb valutar, va dispărea odată cu intrarea României în Zona euro.

În acest context, cu mai puţine instrumente de influenţat piaţa pe de o parte, dar cu un bogat capital de imagine pe de altă parte, Mugur Isărescu şi-ar putea găsi foarte bine locul în fotoliul prezidenţial de la Palatul Cotroceni, la următoarele alegeri.

Guvernul-canibal

Toată discuţia asta lansată de Ministerul Muncii prin proiectul legii pensiilor că administratorii şi acţionarii vor trebui să plătească CAS din dividendele obţinute de la companie nu face decât să ne arate o dată în plus că nu există nicio coordonare în politici publice (care politici publice?, veţi întreba, pe bună dreptate) între ministere. Mai mult, că miniştrii se decredibilizează unii pe alţii.

Poate că din punctul de vedere al funcţionarilor Ministerului Muncii, care lasă logica economică pe planul al doilea, nu era nicio problemă ca să iei o cotizaţie la bugetul de pensii din bănuţii unei firme, care rămân după plata veniturilor salariale şi a impozitelor. Însă, după cum spunea astăzi Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţonal al IMM-urilor, dividendele sunt venituri din capital, nu din muncă - contribuţii sociale se plătesc din veniturile obţinute prin munca resurselor umane.

Evident, Ministerul Muncii este too sexy for my country ca să-şi aplece urechea la ce spun întreprinzătorii sau presa.
Numai bine, lovitura de graţie le-a dat-o chiar un coleg de guvern. Şi nu oricine, ci însuşi cel care ţine în mâini frâiele finanţelor publice.

Redau integral declaraţia lui Sebastian Vlădescu, pentru că este prea tare:

"CAS pe dividende nu există şi nu vor exista şi cred că discuţia trebuie încheiată aici, pentru că ieşim din zona logicii, inclusiv economice. Aşa ceva nu poate să existe. Niciodată, Ministerul Finanţelor Publice nu va aproba un astfel de act normativ şi nu va intra în discuţia Guvernului."

Şi atunci, de ce se mai miră unii că presa le sare în cap mereu sau că populaţia nu are încredere în Guvern şi nu îl susţine? Guvernul României, autorităţile române în general, nu au credibilitate în faţa poporului. Mă întreb cum ar putea cineva să ofere un credit de încredere unui Guvern în care nu ştie stânga ce face dreapta. Ba mai mult: stânga iese pe piaţă cu un proiect, iar dreapta iese în faţă şi îl plesneşte. Corect ar fi fost ca toate neclarităţile, disensiunile din proiectul de lege să fi fost discutate înainte ca proiecul să fie lansat în dezbatere publică. Dar până la acest stadiu de dezvoltare a gândirii politice mai avem de îndurat mulţi ani de lipsă de credibilitate...

Legenda Marelui Inchizitor

Legenda Marelui Inchizitor - drama (sau bucuria?) omului care, în numele lui Isus a ajuns să creeze o lume care a eludat divinitatea. Omul, pe care Dumnezeu a ajuns să-l încurce în încercarea sa de a păstra ordinea lăsată de Sus. De fapt, dovada pervertirii omului, dovada că tot ce încape pe mâna omului este întinat.

Puteţi revedea această aş spune nuvelă din cadrul romanului Fraţii Karamazov, scrisă de Fiodor Dostoievski, la TNB, într-un spectacol în regia lui Radu Penciulescu. Eu am fost duminică şi mi-a plăcut. Mi-a plăcut Victor Rebengiuc (foto), mi-a plăcut şi decorul simplu, dar împărţit oarecum în alb (cer, îngeri, Isus) şi roşu (iad, Lucifer) - acolo unde era fotoliul inchizitorului. După ce i-a ţinut teoria de ce nu trebuia să vină pe pământ, inchizitorul adoarme eliberat de orice frică, încrezător în atotputernicia sa şi împăcat cu sine însuşi.

Este rezolvarea teoremei rolului divinităţii prin metoda reducerii la absurd.

Ca să nu vă obosesc prea mult cu comentariile mele, am preluat de pe net un rezumat:

Povestea istoristeşte întoarcerea Lui Cristos pe pământ, într-o zi, în Sevilia secolului al 16-lea. El soseşte, este aclamat de mulţimea în delir până ce Marele Inchizitor, aflat în trecere pe acolo, se supără şi porunceşte să fie arestat. Noaptea vine să îl viziteze în celulă şi îi reproşează întoarcerea, care ar fi "deranjat" Biserica. De ce? Rezistând tentaţiei puterii şi lăsându-i astfel omului libertatea de a alege între bine şi rău, libetatea de a crede sau de a nu crede, Cristos s-a înşelat asupra naturii umane şi nu a izbutit decât să-i facă pe oameni şi mai nefericiţi. Omul nu este un zeu, şi de accea detestă libertatea mai mult decât orice altceva. Inchizitorul îi explică lui Cristos că Biserca atotputernică a continuat opera lui, însă ameliorând-o, respectiv folosindu-se de puterea temporală pe care Isus a refuzat-o, luându-le oamenilor libertatea, pe care ei nu şi-o doreau. Iar în final, îl anuntă că Biserica, în întregimea ei, nu îi mai aparţine demult lui Cristos, ci diavolului.

Se joacă în Sala Atelier (într-o incintă cu Teatrul de Operetă "Ion Dacian") şi biletul costă 30 de lei.

De ce ne place Avatar

De ce iubesc oamenii Pandora? Din acelaşi motiv din care Jake Sully a decis să nu se mai întoarcă pe Pământ: este un loc idilic, nu e perfect, dar este mult mai bun faţă de planeta noastră. În timp ce oamenii au evoluat pe linia tehnologiei şi împinşi din urmă de războaie, Na'vi au dezvoltat comuniunea cu natura în aşa măsură încât între plante, animale şi băştinaşi există o continuă interdependenţă. Oamenii au adus Pământul la marginea prăpastiei încercând să-l supună, în timp ce Na'vi s-au adaptat florei şi faunei, supunându-li-se.

Am fost vineri seară să văd Avatar. Este un film mustos, foarte colorat şi viu... Totul este viu acolo: Na'vi foarte activi, plante care se mişcă şi reacţionează, animale pe care le poţi conduce cu forţa gândului. De fapt, pe Pandora există împlinit visul ecologiştilor de comuniune a omului cu natura. În definitiv, cum să nu cedezi unei asemenea tentaţii?

Schimbarea lui Jake Sully s-a produs se pare chiar în momentul în care şi-a primit botezul de Na'vi şi s-a împerecheat (mă întreb dacă tot prin tentaculele alea mici din cozi) cu Neytiri. Din acea zi, el a devenit Na'vi, iar corpul lui uman îi era doar un avatar.

Aştept cu nerăbdare să apară jocul online Avatar MMORPG. Cred că va atrage mulţi curioşi. Depinde cum va fi ca să reuşească să-i menţină.

Şi, cine vrea să înveţe limba Na'vi o poate face cu ajutorul unui ghid de buzunar.

Miorița violet

Ultima capodoperă a poporului român, inspirată de marea flacără violet care a cuprins întreaga națiune de la ultimul tur al prezidențialelor.

MIORIȚA VIOLET!!!

Lectură plăcută celor care încă nu au auzit-o :)

MIORIŢA VIOLET

Pe-un picior de plai
La Izvor, pe Splai,
Iată, vin la vale,
Pentru confruntare,
Două siluete,
Mândre, violete.
Unul e Traian,
Baciul constănţean,
Mergând pe furiş
Şi privind cruciş,
Cu engleza unsă
Şi şuviţa tunsă.
Iar celălalt e
Lider PSD
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii
Cand îl bat duşmanii.
Se strânse Băselu’
Şi cu tot cartelu’
Şi se tot vorbiră
Şi se sfătuiră
Pe l-apus de soare,
Fix la confruntare
În seara senină
Şi cu lună plină
Să-i pună lui Geoană
Sare drept pe rană
Şi să-i dea încet
Flăcări violet!
Şi cum se gândiră,
Îndată porniră,
După doar o tură
Pe Geoană-l făcură
Una cu pămantu’
Că s-a dus la Vântu
Şi cu tot cu Crinu’
El pierdu scrutinu’.
Îmbătat cu suc
Domnul Hrebenciuc
Vine şi declară
Că atunci,Joi seară,
S-au aprins încet
Flăcări violet!
Luminând în şoapte
Un mandat de-o noapte.
De această dată,
Foarte revoltată
Mihaela Geoană
Ca o primă-doamnă
Declară că ştie
Că a fost magie
Acuzând frenetic
De-atac energetic.
Caci soţul iubit
Atunci i-a şoptit
Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva!
Şi o ţară-ntreagă
Nu poa-să-nţeleagă
Care vrăjitoare
Ar putea fi-n stare
Să facă magie
La preşedenţie.
Băsescu declară:
- Ca să ştie-o ţară
Vinovat mă fac
De acel atac.
Avea Boc la el
Patru Duracell
Şi m-a sfătuit
Ca să le înghit
Ca să-mi dea vigoare
Pentru confruntare.
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt
Si vrând să le-ascund
Le-am băgat în fund.
Şi-acum de-asta par
Şi eu găozar
Şi-ntr-un plin avânt
Am scăpat un vânt
Plin de energii
De la baterii,
Ce-a purtat încet
Flăăăcări violeeet...
Ce-atârnau cu greu
Pri-mprejurul meu.
Şi când a simţit,
Geoană s-a oprit
A oprit cuvântu’
Că îi place Vântu.
Din acel moment
N-a mai fost atent,
Doar a fost surprins
Fi-ndcă l-am învins!
Ca să spun cinstit,
N-aş fi reuşit
Fără-al meu secret:
Flăcări violet!

(Preluare Radio ZU, Morning ZU, Mihai Morar, Daniel Buzdugan)

Casele americanilor vor pierde o cincime din valoare, în 2010

Vreau să prezint o viziune interesantă asupra pieţei imobiliare din SUA. Nu fac decât să reiau ce ne-a prezentat astăzi, la conferinţa de presă, Cristian Ionescu, country manager Coface.

Cică anul acesta macroeconomiştii aşteaptă o scădere cu încă 15-20% a preţurilor caselor din America. De ce?

Păi, între 1890 şi 1996, preţurile caselor medii din SUA au crescut doar cu valoarea inflaţiei.

Iar între 1996 şi 2006 au crescut cu 70%, fenomen cunoscut mai bine ca bubble-ul imobiliar. Astfel, preţurile încă nu au ajuns la nivelul actualizat doar cu inflaţia, ci sunt cu 15-20% peste această medie.

Astfel, americanii vor mai pierde din bogăţie şi vor fi în continuare reticenţi în a cheltui banii pe consum, mai spun economiştii.

Sunt tare curioasă dacă şi dacă da, atunci când, va ajunge şi în România ca preţul caselor să crească doar în ritm cu rata inflaţiei. Este adevărat că în ultimii ani şi veniturile românilor au crescut simţitor. Dar, cu toate acestea, preţurile la imobiliare o luaseră razna bine de tot. Adică este aproape la fel de scump să închiriezi sau să cumperi un apartament la Bucureşti ca şi în orice altă mare capitală europeană. Păi, domnule, ei au condiţii, au suprafaţă de locuit, au servicii în oraş, nu ca aici...

Oricum, epoca în care apartamentele vechi făceau regula pe piaţă se apropie de sfârşit. Asta pentru că se lansează tot mai multe locuinţe noi.