Un ministru mare cât inima lui Bittman

După ce a încercat, fără succes, să vorbească la telefon cu Andrei Gheorghe, unul din consilierii ministrului finanțelor, cei de la B1 TV (întâmplarea face parte din procesul de pregătire a ediției de mâine a emisiunii „Evenimentele zilei”) l-au sunat - na, și ei ca oamenii - pe celălalt consilier, Dan Bittman. Practic, vor să invite la emisiune un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice care să prezinte poziția lui Vlădescu și să explice ce s-a întâmplat în aceste zile.
Dar... surpriză. Artistul le-a răspuns la telefon, însă răspunsul a fost prompt, menit să-i lase cu ochii-n soare: „Nu pot. Mâine am concert”. Punct. Nu, nici vorbă despre obligațiile de a gestiona o situație de criză la Finanțe, pentru un salariu din bani publici...

De fapt, dacă mă gândesc bine, trebuia să își fi dat seama și singuri că mâine este Dragobetele. Și cineva trebuie să-și facă plinul cântând „Mare cât inima mea. Mare cât inima mea. Mare cât inima mea...”

Capitalism: A Love Story

"Capitalism is an evil. And you cannot regulate evil. You have to eliminate it and replace it with something that is good for all people. And that something is called democracy".

Cam aşa îşi încheie regizorul Michael Moore documentarul Capitalism: A Love Story. Este un prilej să demonteze minciuna visului american în care au ajuns să trăiască oamenii de peste Ocean. Capul tuturor răutăţilor este situat unde altundeva decât pe Wall Street. În mod demonstrativ, Michael Moore înconjoară cele mai detestate bănci cu o bandă pe care scrie CRIME SCENE DO NOT CROSS.

Din nou, ca de fiecare dată când văd un documentar al lui Moore, ajung să fiu fericită că trăiesc în România...

Neapărat să-l vedeţi, dacă nu l-aţi văzut până acum.

Un taxi, domnişoară?

- Domnişoară, un taxi! Taxi, domnişoară!!!, ţipă, cât poate de serviabil, după mine şoferul unei maşini deghizată într-o firmă de taxi de care e inutil să mai spun că nu a auzit nimeni.

Stă la ieşirea din Gara de Nord şi pescuieşte clienţi.

Am făcut greşeala să privesc în direcţia lui şi, înţelegând că sunt în căutarea unui mijloc de transport, aproape că începe să mă urmărească.

- Urcaţi, domnişoară. Unde mergem?, continuă bărbatul gras şi tuciuriu cu aceeaşi intonaţie serviabilă.

- În Grozăveşti, îi zic, ştiind ce va urma, ca să scap de el.

- Aaaa nuuu, e prea aproape, - îşi începe omul strategia de vânzare a serviciului său evazionist de taximetrie - Dar cu 350 de mii vă duc..., se face că lasă de la el.

- Cât??? mă holbez la el şi mă abţin să nu râd.

Doar zâmbesc.

- Nu, mulţumesc. Şi plec lăsându-l vorbind pare-se despre o ofertă îmbunătăţită... Dar nu îl mai aud. Şi nici nu vreau să mă gândesc cum m-ar fi jumulit dacă urcam în maşină. Mă gândesc însă la cum se manifestă primele semne de transformare a unui sclav în cel mai perfid stăpân.

În cinci minute ajung acasă. Pe jos. Ce bine...

O lume marca Alexandrina

Alexandrina Hristov are stil. Ce este frumos la această artistă este că reușește să creeze o lume marca Alexandrina. Muzica, visual-urile care o însoțesc, picturile - toate converg către un tot întreg frumos. Aseară am aflat că aduce în curând la București o colecție de genți - „Sirin” - care sunt convinsă că se vor vinde foarte bine.

Aseară am fost la concertul ei de la Clubul Țăranului Român. Spre rușinea mea, este pentru prima dată când am mers la un concert al Alexandrinei. Ce pot să spun?... Îmi place atmosfera pe care o creează, precum și faptul că dimensiunea pe care o face să apară are coerență, se leagă într-un tot întreg, armonios. A cântat trei piese de pe viitorul ei album, dintre care una mi-a plăcut în mod deosebit.


În perioada 1-15 martie, ea va expune circa 10 picturi la Clubul Țăranului.

Aceste două fotografii superbe au fost realizate de Florin Ghioca, care, apropo, are miercuri, de Dragobete, vernisajul expoziției sale foto Copiii războiului - Afghanistan, la Casa ONU, Bd. Primăverii Nr. 48 A.

Sperietoarea BNR-ului

Nu o inflaţie excesivă (pe asta o pot controla, de bine de rău), nu speculaţiile pe curs (şi acestora le-au ţinut piept) şi nici eventualele presiuni din partea băncilor străine nu îi sperie pe cei de la BNR aşa cum îi sperie fumatul.

Supărat nevoie mare pe preţul ţigărilor, care a explodat în ultimele luni din cauza creşterii galopante a accizei, Mugur Isărescu a dat afară fumatul din BNR şi i-a trimis pe fumătorii din instituţie undeva afară să-şi exercite viciul.

Iar astăzi, la prezentarea raportului asupra inflaţiei, guvernatorul a recunoscut că a ajuns să aibă o obsesie cu ţigările. E şi de înţeles: din cauza preţului la produsele din tutun, inflaţia a sărit din ţinta la care s-a angajat banca centrală. În consecinţă, ziarele şi televiziunile au titrat diverse variante de "Isărescu a ratat din nou ţinta de inflaţie". Şi ştim că lui Isărescu îi pasă ce apare prin presă despre el şi despre instituţia pe care o conduce.

Până şi viceguvernatorul Cristian Popa a încheiat discuţia de pe hol cu jurnaliştii de la ziare şi agenţii (după declaraţiile din faţa camerelor de filmat) spunând "Fumaţi mai puţin"...

Nu mai încape îndoială: fumatul a devenit obsesia întregii instituţii, ridicat la rang de duşman al ţintirii inflaţiei.

Prezidenţiabilul Isărescu

100% din participanţii unui focus grup sunt de părere că Mugur Isărescu va fi următorul preşedinte al României. Focus grupul a fost organizat ad-hoc, acum câteva luni, într-o cârciumă de către participanţii înşişi - cinci ziarişti de economic cu opţiuni politice diferite.

Discuţia avea loc în perioada încă fierbinte a săptămânilor care au urmat alegerilor prezidenţiale. Argumentul principal era că cine ar mai putea fi o opţiune potrivită pentru funcţia de şef al statului decât Isărescu, în condiţiile în care toţi politicienii sunt compromişi, pătaţi sau au dezamăgit.

Acum vin cu un nou argument. După ce a introdus mecanismul de ţintire a inflaţiei, după ce a ţinut în frâu creditarea, în 2007-2008, fapt care ne-a ferit de o adevărată criză a creditelor neperformante, scopul cel mare al lui Isărescu este intrarea României în Zona euro. Evenimentul este programat să se întâmple în anul 2015, dar va fi mai mult formal, dacă va fi. Asta deoarece noi trebuie să îndeplinim toate condiţiile cu doi ani înainte să intrăm în Euro zone.

Guvernatorul BNR are două instrumente mari şi late cu care influenţează economia României: cursul de schimb şi dobânda de politică monetară. Iar unul dintre aceşti piloni ai activităţii băncii centrale, cursul de schimb valutar, va dispărea odată cu intrarea României în Zona euro.

În acest context, cu mai puţine instrumente de influenţat piaţa pe de o parte, dar cu un bogat capital de imagine pe de altă parte, Mugur Isărescu şi-ar putea găsi foarte bine locul în fotoliul prezidenţial de la Palatul Cotroceni, la următoarele alegeri.