Lecții de criză, by Lazea

Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, a prezentat la o conferință organizată de ZF acum ceva timp câteva lecții care trebuie învățate din actuala criză. Sunt niște lecții de bun-simț pe care vreau să le prezint, pentru ca să rămânem măcar cu niște învățăminte din perioada asta grea pentru toată lumea.

Lecții pentru politicieni

1. Să nu dai niciodată ceea ce vei fi nevoit să iei înapoi

Asta înseamnă că asemenea cheltuieli precum pensiile și salariile trebuie finanțate din venituri permanente și nu din unele excepționale, cum ar fi împrumuturile sau privatizările. „Politicul trebuie să aibă puterea să zică: Nu pot să dau ceva pentru care nu am siguranța că pot da și mâine, și poimâine”, spune Lazea.

2. Să asculte sfatul specialiștilor atât în vremuri bune, cât și în vremuri grele

Reprezentantul BNR spune că economiștii „sunt ascultați doar când e criză sau în timpul acordurilor cu FMI”. Când economia duduia, nu mai avea nimeni nevoie de sfaturile experților. „Acum iar a venit vremea economiștilor. Cât va dura?” se întreabă el.

Lecții pentru companii

1. Perioada de easy money a apus pentru totdeauna

Din acest motiv, modelul în care cererea internă este satisfăcută cu importuri trebuie înlocuit cu cel de producție pentru piața internă. Următorul pas ar fi să producem pe scară largă pentru export.

2. Dacă vreți un stat minimal pe partea de venituri, veți avea un stat minimal și pe partea de cheltuieli

Lazea spune că fiscalitatea în România este destul de mică față de alte state și că o mare parte din economie este neagră și gri, iar agricultura e nefiscalizată. Totuși, „fiscalitatea scăzută e arma săracului, a țărilor care nu au ce altceva să ofere”.

Lecții pentru cetățeni

1. Feriți-vă de cadourile pe care politicienii le fac în perioade electorale

Călătorii gratuite CFR, tichete de masă, tichete de creșă - ori de câte ori veți vedea oameni bucurându-se din motive de acest gen, peste doi, trei, cinci ani cineva va trebui să le plătească.

2. Puneți deoparte bani albi pentru zile negre

Contribuția la bugetul de pensii nu vă va asigura o pensie decentă. În 2004-2008, cetățenii ar fi trebuit să economisească, nu să se supraîndatoreze.

Întrebare de baraj pentru Isărescu: care e pluralul „monedei”?

Primul monetar al țării nu știe care este pluralul substantivului monedă.
Săptămâna trecută, la un seminar dedicat aniversării de 130 de ani pe care îi împlineşte în 2010 Banca Naţională a României, Mugur Isărescu s-a amuzat şi ne-a amuzat şi pe noi recunoscând acest lucru.
Era în contextul în care guvernatorul lansa cele două emisiuni numismatice dedicate aniversării. Ambele au trei variante: din aur, argint şi tombac cuprat.

Şi zice domnul guvernator al BNR de la tribună:

"Avem trei monede sau monezi... lingviștii mă vor cota, (râde - n.r.) nici acum nu știu cum se zice, care e exact pluralul (râde din nou - n.r.), cu toate că mă ocup de monetă. Profesorul Dumitrescu pe care încă l-am prins spunea: Măi, voi sunteţi romani. Să nu ziceţi monedă niciodată, să ziceţi monetă. În templul ei la Roma băteau romanii monezi sau monede, cum spunem noi acum."

P.S. Conform dexonline, care citează DEX '98:

MONEDĂ, monede, s.f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică), mărunţiş. Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeaşi monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viaţa cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă şi răsplată. [Pl. şi: monezi. - Var.: monetă s.f.] din ngr. monedha.

În concluzie, ambele variante sunt corecte: şi monede (cea mai răspândită), şi monezi.
Şi acum concluzia finală: din nou Isărescu are dreptate.
(Să vedem dacă va avea dreptate şi în povestea cu majorarea taxelor).

Sperietoarea BNR-ului

Nu o inflaţie excesivă (pe asta o pot controla, de bine de rău), nu speculaţiile pe curs (şi acestora le-au ţinut piept) şi nici eventualele presiuni din partea băncilor străine nu îi sperie pe cei de la BNR aşa cum îi sperie fumatul.

Supărat nevoie mare pe preţul ţigărilor, care a explodat în ultimele luni din cauza creşterii galopante a accizei, Mugur Isărescu a dat afară fumatul din BNR şi i-a trimis pe fumătorii din instituţie undeva afară să-şi exercite viciul.

Iar astăzi, la prezentarea raportului asupra inflaţiei, guvernatorul a recunoscut că a ajuns să aibă o obsesie cu ţigările. E şi de înţeles: din cauza preţului la produsele din tutun, inflaţia a sărit din ţinta la care s-a angajat banca centrală. În consecinţă, ziarele şi televiziunile au titrat diverse variante de "Isărescu a ratat din nou ţinta de inflaţie". Şi ştim că lui Isărescu îi pasă ce apare prin presă despre el şi despre instituţia pe care o conduce.

Până şi viceguvernatorul Cristian Popa a încheiat discuţia de pe hol cu jurnaliştii de la ziare şi agenţii (după declaraţiile din faţa camerelor de filmat) spunând "Fumaţi mai puţin"...

Nu mai încape îndoială: fumatul a devenit obsesia întregii instituţii, ridicat la rang de duşman al ţintirii inflaţiei.

Prezidenţiabilul Isărescu

100% din participanţii unui focus grup sunt de părere că Mugur Isărescu va fi următorul preşedinte al României. Focus grupul a fost organizat ad-hoc, acum câteva luni, într-o cârciumă de către participanţii înşişi - cinci ziarişti de economic cu opţiuni politice diferite.

Discuţia avea loc în perioada încă fierbinte a săptămânilor care au urmat alegerilor prezidenţiale. Argumentul principal era că cine ar mai putea fi o opţiune potrivită pentru funcţia de şef al statului decât Isărescu, în condiţiile în care toţi politicienii sunt compromişi, pătaţi sau au dezamăgit.

Acum vin cu un nou argument. După ce a introdus mecanismul de ţintire a inflaţiei, după ce a ţinut în frâu creditarea, în 2007-2008, fapt care ne-a ferit de o adevărată criză a creditelor neperformante, scopul cel mare al lui Isărescu este intrarea României în Zona euro. Evenimentul este programat să se întâmple în anul 2015, dar va fi mai mult formal, dacă va fi. Asta deoarece noi trebuie să îndeplinim toate condiţiile cu doi ani înainte să intrăm în Euro zone.

Guvernatorul BNR are două instrumente mari şi late cu care influenţează economia României: cursul de schimb şi dobânda de politică monetară. Iar unul dintre aceşti piloni ai activităţii băncii centrale, cursul de schimb valutar, va dispărea odată cu intrarea României în Zona euro.

În acest context, cu mai puţine instrumente de influenţat piaţa pe de o parte, dar cu un bogat capital de imagine pe de altă parte, Mugur Isărescu şi-ar putea găsi foarte bine locul în fotoliul prezidenţial de la Palatul Cotroceni, la următoarele alegeri.

Leul greu nu se învaţă uşor

Cine îşi mai aminteşte că în ultima zi a anului 2006 au fost scoşi din uz leii vechi (ROL)? Este totuşi curios cum, la trei ani după ce au fost scoşi din circulaţie şi la aproape patru ani şi jumătate de când au fost introduşi pe piaţă ronii, mulţi încă gândesc în milioane şi zeci de mii de lei, iar banii încă nu şi-au făcut loc în vocabularul lor.

Mă întreb oare de ce nu mă surprinde să văd până şi la piaţă, pe tarabe, preţuri afişate în lei vechi sau în ambele ipostaze ale leului - vechi şi nou.

Din păcate, mă număr şi eu printre cei care gândesc mai bine în lei vechi. Însă abia în 2009 am realizat acest lucru. Şi asta abia după ce m-a atenţionat cineva care a venit din străinătate în vizită în România şi m-a întrebat de ce pomenesc de milioane, când banii sunt cei care sunt. I-am explicat că aşa erau înainte, dar nu prea am avut putere de convingere, având în vedere cât timp a trecut de la marea denominare (1 iulie 2005).

Şi, ca să nu uit, cine mai are lei vechi prin sertare sau paltoanele mai vechi pe care nu le-au mai scos din şifonier în ultimii ani din cauza iernilor prea calde îi mai poate transforma în lei grei anul acesta la BRD, iar pe termen nelimitat la BNR. Este vorba totuşi de puţine bancnote care au mai rămas rătăcite pe la oameni, având în vedere că BNR spune că a retras din circulaţie 98% din bancnotele emise înainte de denominare până la 31 decembrie 2006. Şi cei care le-au păstrat cel mai probabil le-au pus la colecţie, sau pregătindu-se să le vândă peste câţiva ani unor colecţionari pe bani frumoşi.

Isărescu a făcut pariu cu criza

„Noi, Guvernatorul Băncii Naționale a României, ne-am luat în piept cu criza. Și considerăm că, alături de economia României, suntem suficient de puternici ca să o răpunem cel târziu în semestrul doi al anului”.
Așa trebuie că a gândit Mugur Isărescu, când a făcut pariul că economia românească va încheia anul pe plus. Adică, nu vom intra în recesiune, în pofida prognozelor FMI, Comisiei Europene, până și Comisiei Naționale de Prognoză (Ministerului de Finanțe), care vorbesc despre o recesiune de -4% pentru 2009.
Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului, a declarat, astăzi, la un seminar despre finanțarea IMM-urilor: „În BNR este un pariu legat de evoluţia economică. Guvernatorul mizează că nu vom avea creştere negativă în acest an, chiar dacă vom fi pe minus în primele două trimestre. Nu vom avea depresiune în România”.
„Dacă guvernatorul va avea dreptate, fericiți veți fi dvs.”, le-a spus el reprezentanților firmelor, prezenți în sala de conferințe din Pavilionul 18 al Romexpo.

Isărescu are un capital puternic de credibilitate. De altfel, el se numără printre puținii oameni care reprezintă o autoritate din România care a reușit să-și mențină, pe parcursul anilor, o imagine bună. Așadar, dincolo de glumă, consider că guvernatorul BNR a lansat acest mesaj pentru a da un semnal pozitiv firmelor, băncilor, investitorilor și cetățenilor români. Iar povestea cu pariul... de ce nu? poate fi iertată, mai ales dacă își atinge țelul.

Misiunea leului în derivă

Astăzi guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat că, în contextul crizei financiare externe, este inevitabilă ajustarea deficitului de cont curent. Însă cu precizarea ca acest lucru să se petreacă fără să se taie prea mult din creşterea economică, fără să explodeze inflaţia si, evident, fără să scadă foarte rău nivelul de trai al populaţiei.
Cheia în această ecuaţie este moneda naţională. Criza este un prilej să se reducă deficitul comercial, principala pârghie care influenţează deficitul de cont curent. Cu un an în urmă, analiştii lătrau de zor că România va intra în criză din cauza deficitului comercial care se adânceşte. Uite că avem o ocazie să reducem gap-ul.
Însă cu ce preţ?...
Leul se depreciază, exportatorii se bucură. Totuşi, exporturile nu au cum să scape de recesiune, în condiţiile în care statele către care exportăm, marea majoritate membre UE, sunt şi ele la rândul lor în recesiune. Deci, cererea scade vertiginos şi nu are cine să cumpere produsele noastre.
Pe de altă parte, deprecierea leului are implicaţii profunde asupra românilor: scumpiri la produsele importate şi la serviciile pe care le plătim în euro, nemaivorbind de credite şi chirii. În consecinţă, inflaţie şi scăderea nivelului de trai.
BNR lasă leul să cadă pentru o miză sortită eşecului?
De fapt, ce rămâne să conteze în vremuri de criză?