luni, 22 martie 2010

Într-un parc din Chişinău

Am regăsit Chişinăul aproape la fel cum îl ştiu. E adevărat, oamenii sunt ceva mai veseli - pun acest lucru pe seama primăverii care a venit în forţă în aceste zile. Fetele sunt la fel de frumoase, poate ceva mai dezbrăcate - decoltate, cu fuste foarte scurte - spre bucuria băieţilor. Iar bomboanele Bucuria din ce în ce mai scumpe. Se vorbeşte la fel de multă limbă rusă şi abia recent în cinematografe au început să subtitreze filmele în română (fiind dublate deja în rusă).

În rest, toate sunt pe vechi - critică în surdină, frica de a se revolta împotriva oricărei nedreptăţi şi bancuri, în special despre moldovenii din Spania, Italia, Portugalia...

Stăteam pe o bancă în Grădina Publică (unul din parcurile de lângă Piaţa Marii Adunări Naţionale) şi mi-am dat seama că la Chişinău a sta pe o bancă în parc are o altă semnificaţie faţă de Bucureşti. În primul rând, pe o bancă din acest parc pot sta lejer 6 persoane şi, de multe ori, stau persoane care nu au legătură între ele: de exemplu, pot sta două cupluri fără ca niciunul dintre ele să se simtă incomod. La Bucureşti, de obicei băncuţele din parc sunt mici şi ocupate preponderent de pensionari, rareori de cupluri sau mămici cu copii. În Chişinău însă stau de multe ori tineri singuri sau în gaşcă. Mi-am amintit cu această ocazie că şi eu, când eram la şcoală şi liceu, mergeam deseori în parc cu prietenele sau cu colegii. Mergeam şi când chiuleam de la ore, şi după ore să socializăm. Chişinăul e un oraş foarte verde, spre deosebire de Bucureşti, şi poate că acesta este motivul pentru care spaţiile verzi nici nu sunt percepute ca neapărat deosebite.

2 comentarii:

  1. mi se pare o mare nedreptate sa compari spatiile verzi din bucuresti cu cele din chisinau

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce? Orice comparatie poate fi facuta.

    RăspundețiȘtergere