Până la urmă, trebuie să recunoaștem faptul că nu avem mecanisme eficiente de monitorizare a diferitelor piețe de produse și servicii. În general, estimările privind piața (numărul total de produse comercializate și volumul vânzărilor) diferă de la companie la companie.O soluție ar fi firmele de cercetare de piață. Una dintre ele, destul de căutată și bine-văzută, este GfK, care furnizează studii și cifre referitoare la diferite piețe. Companiile de cercetare de piață au cel puțin avantajul de a analiza piața obiectiv, de a se ridica deasupra actorilor pieței, de a o analiza și de a trage niște concluzii.
Noi, ziariștii, neavând un alt instrument mai cuprinzător, luăm de bune studiile companiilor de cercetare de piață.
Cunoscătorii pieței au însă o altă părere despre studiile acestora. De exemplu, un cunoscător al domeniul electronice și electrocasnice spune că privește cu reticență studiile făcute de GfK. De ce? Deoarece sunt situații în care un număr de unități vândute este raportat de două ori. Cum se întâmplă asta? Simplu: producătorul anunță GfK că a vândut X produse (către retailer), apoi retailerul anunță GfK că a vândut (aceleași) X produse (către clienți persoane fizice).
Astfel, citez exemplul cunoscătorului, la vânzări de 63.000 de camere video pot însemna o cifră reală de numai 53.000 de camere video. Mai mult, el nu ar fi surprins nici dacă vânzările reale ar fi chiar mai mari decât cifra raportată de GfK, ajungând la 70.000 de euro.
Cu tot acest scepticism, el cumpără datele GfK. Pentru că nu te poți dispensa de informațiile unei companii de cercetare de piață, care îți spune unde te situezi și care este piața pe care te lupți, cu erorile de rigoare.
