Întrebare: Ce a provocat criza de pe pieţele externe?
Răspuns: Corupţia. Stai, nu te grăbi să râzi. Nu de alta, dar o să râzi mai mult la final când o să afli cine a spus-o.
"O să mai spun un lucru, pe care îl spunem pe ocolite. Nu avem curaj să îl spunem deschis. O mare parte din această criză financiară este generată de corupţie. Au venit băieţi deştepţi cu studii la Harvard, Oxford şi au inventat cum să-ţi creşti acţiunile fără să ai bani, cum să dai credite fără să ai bani. Nivelul de expunere la care s-a ajuns prin aceste instrumente toxice de finanţare este de unul până la 30. Deci o bancă care are un milion dă credite de 30 de milioane”, a declarat... ghici... da, preşedintele Băsescu!
Altfel spus, criza financiară mondială a fost generată de corupţie şi de sistemul ticăloşit!!! :))))))
P.S. Aţi remarcat "băieţii deştepţi" în ecuaţie, da? ;) Obsesii electorale...
miercuri, 22 octombrie 2008
duminică, 19 octombrie 2008
"Această situaţie" ţine loc de criză
Cum trebuie să procedeze autorităţile responsabile în contextul riscurilor pe care le implică ceea ce ne-am obşnuit să numim criza? Nu voi încerca să dau un răspuns acum la întrebarea dacă avem sau nu avem criză în România, din cauză că nu am timp acum. Vreau să punctez însă un detaliu.
Am trimis recent câteva întrebări secretarului de stat din MEF Eugen Teodorovici. Care, în răspunsurile pe care mi le-a trimis evită să utilizeze cuvântul "criză" referitor la România. O simplă analiză a textului răspunsului arată că Eugen Teodorovici a folosit în primele trei cazuri cuvintele "această situaţie" (cu varianta "situaţia actuală"), după care foloseşte "criza financiară internaţională", unde da, nu mai ai ce să-i faci că ce se vede se vede. După care, referitor la România, spune "criza financiară nu s-a materializat". Expresia apare în context negativ.
În consecinţă, răspunsul se bazează pe o strategie de PR. Strategie de PR pentru a promova nu imaginea unei companii, nu imaginea unei vedete, nu imaginea unui minister sau a unei instituţii de stat. Ci o strategie de PR pentru a proteja economia de efectele crizei externe, de riscul unui moment de panică.
Am trimis recent câteva întrebări secretarului de stat din MEF Eugen Teodorovici. Care, în răspunsurile pe care mi le-a trimis evită să utilizeze cuvântul "criză" referitor la România. O simplă analiză a textului răspunsului arată că Eugen Teodorovici a folosit în primele trei cazuri cuvintele "această situaţie" (cu varianta "situaţia actuală"), după care foloseşte "criza financiară internaţională", unde da, nu mai ai ce să-i faci că ce se vede se vede. După care, referitor la România, spune "criza financiară nu s-a materializat". Expresia apare în context negativ.
În consecinţă, răspunsul se bazează pe o strategie de PR. Strategie de PR pentru a promova nu imaginea unei companii, nu imaginea unei vedete, nu imaginea unui minister sau a unei instituţii de stat. Ci o strategie de PR pentru a proteja economia de efectele crizei externe, de riscul unui moment de panică.
joi, 9 octombrie 2008
Cu banii la CEC
Gheţea a confirmat că oamenii scot banii de la bănci şi îi mută în altele. Dar fenomenul nu s-a generalizat şi, după Gheţea, ar trebui să se stopeze cât mai repede. Răspundea în calitate de preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor.
Însă în calitate de preşedinte al CEC, cred că îi creşte inima, deoarece oamenii îi scot de la alte bănci şi îi bagă la CEC că e de stat şi ar fi mai sigură. De fapt, ei nu ştiu că CEC se supune exact aceloraşi norme şi reglementări, adică are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi orice altă bancă comercială din sistem. Altfel spus, BNR ar da aceeaşi mână de ajutor oricărei bănci ar avea probleme fie ea X, Y sau CEC. Nici mai mult, nici mai puţin. Ca să fie concurenţa loială între bănci.
Însă în calitate de preşedinte al CEC, cred că îi creşte inima, deoarece oamenii îi scot de la alte bănci şi îi bagă la CEC că e de stat şi ar fi mai sigură. De fapt, ei nu ştiu că CEC se supune exact aceloraşi norme şi reglementări, adică are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi orice altă bancă comercială din sistem. Altfel spus, BNR ar da aceeaşi mână de ajutor oricărei bănci ar avea probleme fie ea X, Y sau CEC. Nici mai mult, nici mai puţin. Ca să fie concurenţa loială între bănci.
Ce face un bancher cu banii
Tăriceanu ne-a mărturisit că a cumpărat din economiile sale (care altele decât conturile bancare) titluri de stat care îl coafează pentru că sunt garantate 100%. Chiar dacă nu ar avea nicio dobândă, ar fi bune datorită siguranţei.
SOV, Becali şi alţi speculatori cu bani nu au nicio treabă. La banii lor fluctuaţiile sunt irelevante.
Dar să trec la bancheri că despre ei vreau să scriu. Am stat de vorbă azi cu Dan Pascariu, preşedintele CA la UniCredit Ţiriac, care a ales o soluţie simplă şi inteligentă: şi-a scos euroii din conturi şi la cursul cel mai bun al euro de acum câteva zile şi a cumpărat lei, pe care i-a pus din nou la bancă la dobândă de genul 11%.
Şi mi-a mai spus ceva interesant: că dacă ar exista o avalanşă de cerere de titluri de stat, aceasta nu ar putea fi acoperită. "Nu sunt suficiente titlurile de stat", ne-a declarat Dan Pascariu, cum s-ar spune.
Aurul i se pare scump (deşi cică a săltat mult preţul aurului pe pieţele externe, semn că mulţi îl consideră o investiţie sigură şi apelează la ea) aşa că tot depozitele bancare sunt plasamentele pe care le recomandă.
SOV, Becali şi alţi speculatori cu bani nu au nicio treabă. La banii lor fluctuaţiile sunt irelevante.
Dar să trec la bancheri că despre ei vreau să scriu. Am stat de vorbă azi cu Dan Pascariu, preşedintele CA la UniCredit Ţiriac, care a ales o soluţie simplă şi inteligentă: şi-a scos euroii din conturi şi la cursul cel mai bun al euro de acum câteva zile şi a cumpărat lei, pe care i-a pus din nou la bancă la dobândă de genul 11%.
Şi mi-a mai spus ceva interesant: că dacă ar exista o avalanşă de cerere de titluri de stat, aceasta nu ar putea fi acoperită. "Nu sunt suficiente titlurile de stat", ne-a declarat Dan Pascariu, cum s-ar spune.
Aurul i se pare scump (deşi cică a săltat mult preţul aurului pe pieţele externe, semn că mulţi îl consideră o investiţie sigură şi apelează la ea) aşa că tot depozitele bancare sunt plasamentele pe care le recomandă.
Bucurie pentru cei bogaţi
Bine bine. Românii muritori de rând nu au decât să sară în sus de bucurie că vor avea depozitele bancare garantate în limita a 50.000 de euro, în loc de 20.000 de euro, cât era până acum. De fapt, românii de rând s-ar bucura pentru alţii care au mult mai mulţi bani decât ei.
Aceasta deoarece aproape 1% dintre deponenţii la bănci au în conturi circa 34 miliarde de lei, jumătate din suma depusă de populaţie. Astfel, peste 99% din titulari nu ar fi avut nicio problemă să-şi recupereze banii în cazul nefericit al unui faliment bancar nici înainte de decizia de majorare a plafonului de garantare. Hai să fim serioşi: câţi români au conturi bancare de peste 10.000 de euro? Interesul major este pentru restul de 1% din deponenţi care au restul de 34 de miliarde de lei. Deci, să ne bucurăm pentru ei!
În altă ordine de idei, dar tot la subiect, mânată de banca-mamă din Olanda, ING România a majorat plafonul de garantare a depozitelor de la 38.000 de euro la 100.000 de euro. Să vedem dacă ING va atrage noi clienţi baştani cu această măsură.
Dincolo de speculaţii, adevăraţii asiguraţi prin majorarea plafonului sunt companiile. Implicit locurile noastre de muncă. Implicit impozitele şi bugetul de stat. Implicit economia ţării...
Aceasta deoarece aproape 1% dintre deponenţii la bănci au în conturi circa 34 miliarde de lei, jumătate din suma depusă de populaţie. Astfel, peste 99% din titulari nu ar fi avut nicio problemă să-şi recupereze banii în cazul nefericit al unui faliment bancar nici înainte de decizia de majorare a plafonului de garantare. Hai să fim serioşi: câţi români au conturi bancare de peste 10.000 de euro? Interesul major este pentru restul de 1% din deponenţi care au restul de 34 de miliarde de lei. Deci, să ne bucurăm pentru ei!
În altă ordine de idei, dar tot la subiect, mânată de banca-mamă din Olanda, ING România a majorat plafonul de garantare a depozitelor de la 38.000 de euro la 100.000 de euro. Să vedem dacă ING va atrage noi clienţi baştani cu această măsură.
Dincolo de speculaţii, adevăraţii asiguraţi prin majorarea plafonului sunt companiile. Implicit locurile noastre de muncă. Implicit impozitele şi bugetul de stat. Implicit economia ţării...
Feriţi băncile de panică
Cu toate că simt că am început să obosesc de subiectul "criză", este subiectul zilei, cum s-ar spune şi nu poate fi neglijat. Vedem o avalanşă de ştiri pe această temă, pe toate canalele. Şi pe bună dreptate: cu cât e mai gravă în afară, cu atât va fi mai greu în Româna şi cu atât mai rău o să ne fie. E simplu. În spatele conceptelor macroeconomice, obositoare, plictisitoare şi greu de tradus din afacereză în română se ascund efecte care riscă să devină reale.
De mai multe ori, pe parcursul ultimelor două săptămâni, am fost pusă în situaţia să renunţ cu prudenţă la o abordare spectaculoasă a subiectelor pe criză. Spectaculos se identifică deseori cu scenariul pesimist. În contextul actual, prezentarea unui eventual viitor sumbru ar fi indus panică printre cititorii noştri. Iar în aceste momente de o sensibilitate maximă, când în SUA şi mai nou Europa se prăbuşesc bănci, companii serioase îşi închid, chiar şi temporar, fabrici, iar la noi leul se depreciază până la minimul ultimilor patru ani faţă de euro, în aceste momente spectaculosul trebuie înlocuit cu responsabilitatea socială.
Ne îndreptăm cu paşi siguri către o stare generalizată de panică în privinţa băncilor. De câteva zile, circulă zvonuri că bănci româneşti sunt în pericol să crape. Iar ce s-a întâmplat astăzi m-a alertat la maxim. Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din BNR, a declarat următoarele: "Vă asigur, cu toată responsabilitatea, că nicio bancă, dar absolut niciuna, nu prezintă probleme de lichiditate. Toate se încadrează în limitele de prudenţialitate stabilite de BNR. Suntem pregătiţi să intervenim să sprijinim orice bancă dacă ar avea probleme determinate de retrageri de fonduri pe baza zvonurilor". Venită la o zi după declaraţia premierului Tăriceanu cum că şi-a scos bani din bănci cu care a cumpărat titluri de stat*, declaraţia BNR nu face decât să întărească valul de incertitudine.
Oamenii cu funcţii importante la BNR sunt obligaţi aproape prin fişa postului să protejeze imaginea sistemului bancar românesc, orice s-ar întâmpla. Ei ar fi ultimii care ar recunoaşte că da, banca X e pe moarte. Iar declaraţia oficialului Băncii Naţionale parcă vine tocmai să confirme că există probleme pe care ei încearcă să le stopeze.
Riscăm să fim martorii unui cerc vicios. Scenariul pesimist este că oamenii, speriaţi de criză şi nemaiavând încredere în bănci, îşi vor retrage banii şi vor lăsa instituţiile financiare fără lichidităţi. Brusc. Pe un fond de panică. Tăcerea BNR ar însemna că ascunde ceva, iar apelul la calm şi asigurările că băncile rezistă ar părea dubios. Şi economia va ajunge victima reacţiilor emoţionale de masă, a hormonilor. Reacţii necontrolate, egoiste, nesăbuite - riscăm orice atunci. Ar însemna finalul, pe care mi-e frică să îl imaginez.
Rămâne de văzut dacă băncile româneşti riscă într-adevăr să aibă probleme cauzate de retragerea banilor de către băncile-mamă din afară chinuite de criza de lichidităţi sau vor intra în mare dificultate din cauza retragerilor banilor de către populaţia panicată în căutarea unor investiţii sigure în vremuri grele.
Pe lângă toate acestea, căderea Bursei de azi m-a făcut să afirm că de azi criza a ajuns şi în România. Am văzut scăderi de peste 14% la SIF-uri şi la companii mari, considerate în vremuri normale investiţii sigure, în numai o oră şi jumătate. În consecinţă, conducerea Bursei a oprit tranzacţionarea pentru tot restul zilei, evitând să vadă ce se poate întâmpla mai rău de atât. Protejând investitorii, evident.
Iar analiştii economici nu fac previziuni din frică să nu greşească.
* "(...) şi eu am recurs la un instrument care este foarte simplu, şi anume am cumpărat din economiile pe care le am titluri de stat. Este cea mai simplă şi mai sigură formulă, am cumpărat titluri de stat româneşti care sunt garantate sută la sută". (Călin Popescu-Tăriceanu, luni 6 octombrie, la Jurnalul de Ştiri de la TVR)
De mai multe ori, pe parcursul ultimelor două săptămâni, am fost pusă în situaţia să renunţ cu prudenţă la o abordare spectaculoasă a subiectelor pe criză. Spectaculos se identifică deseori cu scenariul pesimist. În contextul actual, prezentarea unui eventual viitor sumbru ar fi indus panică printre cititorii noştri. Iar în aceste momente de o sensibilitate maximă, când în SUA şi mai nou Europa se prăbuşesc bănci, companii serioase îşi închid, chiar şi temporar, fabrici, iar la noi leul se depreciază până la minimul ultimilor patru ani faţă de euro, în aceste momente spectaculosul trebuie înlocuit cu responsabilitatea socială.
Ne îndreptăm cu paşi siguri către o stare generalizată de panică în privinţa băncilor. De câteva zile, circulă zvonuri că bănci româneşti sunt în pericol să crape. Iar ce s-a întâmplat astăzi m-a alertat la maxim. Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din BNR, a declarat următoarele: "Vă asigur, cu toată responsabilitatea, că nicio bancă, dar absolut niciuna, nu prezintă probleme de lichiditate. Toate se încadrează în limitele de prudenţialitate stabilite de BNR. Suntem pregătiţi să intervenim să sprijinim orice bancă dacă ar avea probleme determinate de retrageri de fonduri pe baza zvonurilor". Venită la o zi după declaraţia premierului Tăriceanu cum că şi-a scos bani din bănci cu care a cumpărat titluri de stat*, declaraţia BNR nu face decât să întărească valul de incertitudine.
Oamenii cu funcţii importante la BNR sunt obligaţi aproape prin fişa postului să protejeze imaginea sistemului bancar românesc, orice s-ar întâmpla. Ei ar fi ultimii care ar recunoaşte că da, banca X e pe moarte. Iar declaraţia oficialului Băncii Naţionale parcă vine tocmai să confirme că există probleme pe care ei încearcă să le stopeze.
Riscăm să fim martorii unui cerc vicios. Scenariul pesimist este că oamenii, speriaţi de criză şi nemaiavând încredere în bănci, îşi vor retrage banii şi vor lăsa instituţiile financiare fără lichidităţi. Brusc. Pe un fond de panică. Tăcerea BNR ar însemna că ascunde ceva, iar apelul la calm şi asigurările că băncile rezistă ar părea dubios. Şi economia va ajunge victima reacţiilor emoţionale de masă, a hormonilor. Reacţii necontrolate, egoiste, nesăbuite - riscăm orice atunci. Ar însemna finalul, pe care mi-e frică să îl imaginez.
Rămâne de văzut dacă băncile româneşti riscă într-adevăr să aibă probleme cauzate de retragerea banilor de către băncile-mamă din afară chinuite de criza de lichidităţi sau vor intra în mare dificultate din cauza retragerilor banilor de către populaţia panicată în căutarea unor investiţii sigure în vremuri grele.
Pe lângă toate acestea, căderea Bursei de azi m-a făcut să afirm că de azi criza a ajuns şi în România. Am văzut scăderi de peste 14% la SIF-uri şi la companii mari, considerate în vremuri normale investiţii sigure, în numai o oră şi jumătate. În consecinţă, conducerea Bursei a oprit tranzacţionarea pentru tot restul zilei, evitând să vadă ce se poate întâmpla mai rău de atât. Protejând investitorii, evident.
Iar analiştii economici nu fac previziuni din frică să nu greşească.
* "(...) şi eu am recurs la un instrument care este foarte simplu, şi anume am cumpărat din economiile pe care le am titluri de stat. Este cea mai simplă şi mai sigură formulă, am cumpărat titluri de stat româneşti care sunt garantate sută la sută". (Călin Popescu-Tăriceanu, luni 6 octombrie, la Jurnalul de Ştiri de la TVR)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)