Birocrație dusă până la nesimțire. Sună a România? Știu. Însă acum vreau să mă refer la un caz din America. Unde nesimțirea a dus la moartea unui om.
Se mai întâmplă ca vreun funcționar să îți închidă ușa în nas sau să nu vrea să-ți ia dosarul dacă nu aduci nu știu ce petec de hârtie. Dar cel puțin rămâi în viață.
Ce s-a întâmplat în Texas pare un epilog la „Procesul” lui Kafka. Facem abstracție de vinovăția sau nevinovăția acuzatului, care, oricum ar fi, este prins într-un sistem absurd.
În 25 septembrie 2005, avocatul unui bărbat condamnat definitiv la la moarte pentru crimă şi viol, Michael Wayne Richard, a sunat la instanţa din Austin, Texas, rugându-i pe cei de-acolo să ţină birourile deschise câteva minute după ora 17.00, anunţând că, din cauza unei probleme la un computer, a apărut o întârziere în trimiterea actelor pentru un recurs extraordinar în cazul clientului său condamnat la moarte.
Judecătoarea Sharon Keller (poreclită Killer) de la Curtea Penală de Apel din Texas a refuzat solicitarea avocatului, declarând că birourile se închid la ora 17.00. De fapt, în acea seară, femeia s-a grăbit să plece acasă pentru a se întâlni cu un muncitor care urma să-i facă o reparaţie în locuinţă. Trei ore şi jumătate mai târziu, Richard era ucis prin injecţie letală.
În ziua execuţiei lui Richard, Curtea Supremă a SUA îşi dăduse acordul pentru a reanaliza constituţionalitatea pedepsei cu moartea prin injecţie letală. Decizia neaşteptată le-a oferit avocaţilor condamnatului o mică portiţă pentru a cere, printr-un recurs extraordinar, o amânare a execuţiei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu