Mai țineți minte bancul cu Isărescu la frizer? Iată varianta reală

Cândva la începuturile crizei în România, adică pe la sfârșitul anului 2008, a apărut un banc:

Isărescu, la frizer. Țac țac țac

Frizerul: Domnule guvernator, cum mai merge economia?

Isărescu: Mmmm... Bine

Țac țac țac. După câteva minute:

Frizerul: Domnule guvernator, cum mai merge economia?

Isărescu: Mmmm.... Bine

Țac țac țac. Peste câteva minute, frizerul iar deschide gura:

Frizerul: Domnule guvernator...

Isărescu i-o taie: Auzi, da' ce mă tot întrebi?

Frizerul: Păi când vă întreb, vi se ridică părul și îl tai mai bine...

Vineri, la momentul de relaxare de după „Mugur Isărescu și invitații săi”, guvernatorul chiar s-a relaxat și le-a povestit celor prezenți varianta reală a bancului de mai sus. Menționez că nu am fost și eu și că am aflat „pe surse”.

Cică zice Isărescu:

Și eu care credeam că Gilette a scos lamele care nu te mai taie... Mă bărbieream eu liniștit dimineața, când aud o știre că nu știu ce s-a întâmplat cu leul. M-am speriat.... m-am tăiat cu lama... ia uite, se vede (arătând spre bărbie, unde avea, într-adevăr, un semn).

Agerpres goes mad!

No comment.

Cum să-ți programezi pe mail micul dejun la Marriott. Invariabil

Recunosc de la bun început că nu știu să folosesc calendarul din mailul de serviciu care este pe platforma Google. Astăzi am avut curiozitatea să îl testez. Și am descoperit ceva.

Ai niște intervale orare unde îți poți programa ședințe, întâlniri etc. Și la alte opțiuni am văzut că îți dă un exemplu (cum ar fi „Sun-o pe mama”, care e personal și merge). Dar aici, la orice oră ai da click, apare ca exemplu „mic dejun la Marriott” ;))

Are Google un deal cu Marriott sau e un exemplu la plesneală? ;))

Ce se mai plictisesc românii

Si când te gândeşti că unii nu au timp nici să mănânce...

No comment.

Blejnar, pe picior de plecare?

Toată nebunia din vămi duce cu siguranţă undeva. Nu ştiu dacă vom afla acum, sau mai târziu, sau dacă vom afla vreodată. Însă cu siguranţă mulţi funcţionari importanţi ai structurilor statului sunt implicaţi în acest lanţ vicios fie că au susţinut, fie că au mandatat, fie că au trecut cu vederea, fie că au tăcut, fie că s-au făcut că nu observă şi lista poate continua.

Şi chiar dacă nu au ştiut şi nu au făcut nimic, faptul că pe tarlaua lor se descoperă şi se demască public grozăvii de o asemenea anvergură nu miroase a bine. Mai mult, se pare că şi el e conştient că se poate termina destul de rău.

Oare în aceste condiţii, şeful ANAF, Sorin Blejnar, se simte inconfortabil? Credeţi că are bagajele făcute?

Am două argumente care nu sunt puternice, sunt doar grăitoare.

1. Marţi, a venit la conferinţa organizată de Fisc pe tema declaraţiei unice, cu toate că nu era anunţat în invitaţie. Pur şi simplu i-a abătut să vină, de unde până atunci nu venea nici când era anunţat şi trecut în invitaţiile transmise către ziarişti. Această atitudine mi se pare că vrea să spună "Asta-i situaţia, nu mai am cum s-o schimb, mai bine s-o înfrunt. Fie ce-o fi. Merg cu capul înainte şi vedem ce iese".

2. A făcut Sorin Blejnar o afirmaţie dubioasă, în timp ce vorbea despre declaraţia unică. După câteva valuri de laude (că sunt 5 declaraţii în una singură, că se depune simplu, că aşa se face informatizarea sistemului etc.), fii atent ce spune: "Declaraţia unică este provocarea majoră a mandatului meu de preşedinte al ANAF". E ca şi cum ştie că nu va mai ocupa mult acest fotoliu şi începe deja să-şi facă public bilanţul ca să atragă atenţia celor de deasupra lui că a făcut ceva bun.

E Sorin Blejnar pe picior de plecare?..

Eu cu România mea paralelă

"Marş!", îi spuse printre dinţi câinelui comunitar care se gudura pe la picioarele lui din momentul în care a văzut că scoate nişte sacoşe din portbagaj.

Era vesel. De ce n-ar fi? E tânăr, are maşină, ascultă o manea bună şi o face atât de tare încât să audă şi lumea care merge pe cealaltă parte a străzii.

L-am văzut în seara aceasta, preţ de câteva secunde, când treceam pe lângă el în timp ce descărca rapid, la colţul străzii, nişte pungi, probabil cu alimente, din portbagaj şi le dădea unei femei. A venit să le lase şi va pleca mai departe în treaba lui, să-şi facă bani şi duşmani.

Atunci am devenit conştientă, o dată în plus, că trăim în două Românii paralele. Trăim în două Românii care există bine mersi una fără cealaltă.

Dar, oare sunt doar două Românii? Sunt zece? Douăzeci? Sau poate 22 de milioane?...

Doriţi să plătiţi taxele online? Reveniţi în ianuarie 2011!

Şi noi în ce lună suntem, tati?

Greu cu plata online a taxelor şi impozitelor... Ceva ceva s-a pus pe roate, dar, ca de obicei, merge greu...

Ce preț va avea acțiunea FP?

Mâine este o zi istorică și o spun fără nicio doză de ironie. Mâine acțiunile Fondului Proprietatea (FP) vor fi listate pe Bursa din București.

Finally, după cinci ani de amânări nejustificate. Timp în care mulți dintre foștii proprietari despăgubiți și-au vândut acțiunile primite pe sume de nimic, numai ca să scoată ceva bani, care, chiar și puțini, erau mai valoroși decât hârtiile doveditoare a calității de acționar al FP.

Acum, cum va evolua acțiunea pe Bursă? Sunt argumente pro și contra, nemaivorbind de interese, atât pentru ca prețul să scadă, cât și pentru ca prețul să crească.

În primul rând, ce luăm ca reper? Putem lua ca reper:

Valoarea nominală a FP de 1 leu/acțiune (fiind totodată și valoarea la care au fost calculate despăgubirile acordate foștilor proprietari)

sau

Valoarea cu care se tranzacționau acțiunile FP înainte de listare (este dificil de stabilit o valoare clară, având în vedere că acțiunile FP s-au vândut în decursul timpului la diferite prețuri. Au fost perfectate tranzacții și la 0,2 lei/acțiune, și la 0,5-0,7 lei/acțiune, în funcție de momentul la care a avut loc, de numărul de acțiuni cumpărate etc. Astfel, este dificil de stabilit chiar și un preț mediu)

Oricum, îi avem pe de o parte pe cei care au cumpărat acțiuni sub valoarea nominală și care ar face profit chiar și în cazul în care acțiunea se vinde cu 0,7-0,8 lei. Dar, evident, cu cât mai scump o vinde, cu atât mai mare va fi profitul.

Pe de altă parte, îi avem pe foștii proprietari care au tot interesul să vândă acțiunile cel puțin la valoarea nominală de 1 leu. Pentru ei e mai important ca prețul să fie cât mai mare.

A treia categorie sunt speculatorii de profesie. Ei vor să cumpere ieftin pentru ca, mai târziu, să vândă scump. Nu caută neapărat profitul maxim acum. Ei au răbdare, dar doar puțină, una de câteva luni până într-un an. Ei vor căuta să țină prețul mic, pentru a putea cumpăra ieftin acțiuni pe care să le vândă pe sume de câteva ori mai mari, pe termen mediu.

Ziua de mâine ne va da o idee despre cum va evolua acțiunea în continuare și despre cum o percepe piața. Sunt curioasă dacă se vor efectua tranzacții la cel puțin 1 leu/acțiune.

O reclamă online într-adevăr bună

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu sunt genul de persoană pentru care reclamele online aproape că nu există.
Cu părere de rău pentru colegii mei care lucrează exlusiv pentru un titlu online, reclamele care îmi sar în faţă, bannerele şi chiar şi cele care acoperă toată pagina pe care o caut în speranţa că voi fi interesată de ce-mi prezintă - niciunele dintre acestea nu reuşesc să-mi capteze atenţia.
Le privesc ca pe un rău necesar sau, dacă sunt enervante, ca pe nişte gândaci de bucătărie, pe care trebuie să-i dau la o parte ca să-mi fac treaba.
De aceea tot ce fac atunci când o reclamă mă agasează pe un site este să caut "X"-ul salvator, pe care cei care produc aceste reclame încearcă tertipuri ingenioase pentru a-l ascunde de mine.

Puţine au fost reclamele online care mi-au plăcut. Iar una dintre ele este cea la Aqua Carpatica a lui Valvis, unde ai o suprafaţă care, când o atingi cu mouse-ul, reacţionează la fel ca apa, face valuri şi cercuri. Mi-a plăcut şi m-am jucat puţin cu reclama, pe care am descoperit-o pe Reporter Virtual, apoi am găsit-o şi pe Facebook, click aici.