Ce tot vorbește Boc în maghiară?

Ce tot vorbește Boc acolo în maghiară?

Pe Mediafax, a apărut o știre în care Boc spune ceva în maghiară. Mă rog... este citat în maghiară. Pe fluxul de limba română.

Iertată le fie neglijența. Măcar m-am distrat puțin într-o zi de vineri.

Tăierea posturilor vacante, o soluție de economisire

Problema la ordinea zilei este cum să reducem din cheltuieli. Deși au tot încercat să evite, Guvernul a ajuns la personalul bugetar, în speță la funcționarii publici care s-au înmulțit inadmisibil în ultimii ani, fără a aduce însă un plus de eficiență în administrația publică.

Dacă încerci să reproșezi ceva reprezentanților unei instituții de stat, aceștia sar imediat cu scuza că „noi și așa suntem mai puțini decât numărul de personal aprobat”. Aceasta nu este însă o scuză suficient de bună. Ar însemna că, dacă se pune dl Boc astăzi cu pixul și adaugă niște posturi în organigramele ministerelor și agențiilor, oamenii vor avea impresia că la acea instituție muncesc mult mai puțini decât ar trebui să muncească? Fără a face o evaluare câtă eficiență există în această muncă? Nu se poate așa.

Iar dacă acest număr de posturi pe lângă cei angajați efectiv este lăsat să prolifereze, oricând funcționarii vor avea un motiv să aducă oameni în plus. Așa că, din acest punct de vedere, soluția pe care o propun este să fie tăiate, reduse, anulate toate posturile care nu sunt ocupate. În același timp, să se lucreze asupra eficienței celor care ocupă niște funcții.

Va scăpa Boc de următorul atac cu ouă?

Căutam astăzi un titlu pentru trimiterea de prima pagină a textului cu Boc și ouăle care l-au tot urmărit azi. „Ouăle fac poc în capul lui Boc”, „Boc, căutat de ouă” și alte variante care ori nu corespundeau realității, deși sunau bine, ori nu puteau să intre în ziar...

Dacă era după cetățenii Timișoarei, aceste ouă pe care le vedeți în fotografie ar fi trebuit să ajungă în capul, sau pe orice altă parte a corpului premierului Emil Boc, nu să treacă pe lângă mașină și să se spargă nefericit de pragul Palatului Administrativ. Dar cum cetățeanul nu este un foarte bun lunetist, misiunea rămâne să fie preluată de alți doritori să beneficieze de ideea omului. Vorba lui Silviu Sergiu, șeful șefului meu, când a propus o variantă de etichetă pentru articol: „AZI ÎN TIMIȘOARA, MÂINE ÎN TOATĂ ȚARA”.

Ce mi se pare cel mai deplasat în toată povestea asta cu ouăle aruncate în premier nu este gestul timișoreanului, ci reacția lui Boc. Nu știu cine l-a consiliat, sau dacă a fost reacția lui sinceră și necontrolată (deși îmi vine foarte greu să cred), însă declarația lui este paralelă cu PR-ul și marketingul politic.

„Nu ştiu, nu am văzut ce s-a întâmplat, dar, în vremuri de criză, un prim-ministru trebuie să fie pregătit şi să se aştepte la orice”, a spus Boc la insistențele presei curioase să obțină o reacție la acest incident.

1. Negarea nu își avea rostul. Dacă într-adevăr nu observase zborul ouălor, ar fi fost informat de cei din jurul lui și oricum ar fi aflat despre ce s-a întâmplat. Deci, știa! și mințea! și noi știm că știa și mințea

2. Se pare că Boc încearcă să pară că nu este afectat de incident, să nu manifeste agresivitate, însă atitudinea lui este într-atât de artificială, încât aș fi preferat una mai umană, mai sinceră, mai naturală, chiar dacă mai agresivă.

3. Ce înseamnă „în vremuri de criză un prim-ministru trebuie să fie pregătit şi să se aştepte la orice”? Poate că aruncarea cu ouă clocite și roșii stricate în premieri a devenit un sport național prin țările lumii și presa nu a aflat încă? Oricum, spunând acest lucru, Boc se arată conciliant cu cei care i-ar face rău, punând supărarea poporului pe seama crizei. Cu toate că încearcă să pară un martir (premier cu o misiune dificilă într-o perioadă de criză pentru care el nu poartă nicio vină), nu face decât să deschidă poarta și altor atacuri, de orice fel.

Așa că, nu aveți decât să vă puneți imaginația la contribuție, premierul Emil Boc este pregătit să înfrunte orice! Dar grăbiți-vă, că nu se știe cât durează criza, și se termină perioada de amnistie...

Forfetarul are zilele numărate

Va renunța sau nu va renunța Guvernul la impozitul minim? Pentru noi nu e mare diferență dacă se numește minim sau forfetar (pentru contabili a rămas să se numească forfetar). Însă pentru Constantin Niță, ministrul pentru IMM-uri, contează.
După ce a spus, în repetate rânduri, că cere să se renunțe la impozitul minim pe cifra de afaceri de la 1 septembrie, astăzi, la lansarea Cartei Albe a IMM-urilor, a simțit nevoia să se scuze pentru ce s-a întâmplat cu acest impozit.
„Unii m-au acuzat că sunt cel care am introdus impozitul forfetar şi vreau să fac o remarcă. Da, eu l-am introdus în planul de guvernare, dar era impozit forfetar pe activitate, se referea la activităţi precum tutun, alcool şi produse petroliere. Unii fac o confuzie gravă între impozitul minim pe cifra de afaceri şi impozitul forfetar”, a spus el. Niță a mai acuzat faptul că impozitul propus de el a fost „răstălmăcit”, acesta având inițial rolul de a scoaterea la suprafaţă evaziunea fiscală.

Care sunt datele problemei?

1. Impozitul minim nu aduce cine știe ce bani la buget. Finanțele speră să scoată de la firme din această taxă anul acesta 460 milioane de lei, reprezentând 0,09% din PIB, arată un studiu făcut chiar de Ministerul de Finanțe și publicat de Mediafax

2. Potrivit aceluiași studiu, este posibil ca circa 102.000 firme, care în 2008 au avut o cifră de afaceri medie de 200 euro/lună, să-și înceteze activitatea din cauza forfetarului

3. Datele ONRC indică faptul că de 12 ori mai multe firme și-au suspendat activitatea în primul semestru din 2009 față de aceeași perioadă de anul trecut, numărul firmelor dizolvate voluntar a crescut de cinci ori, iar numărul radierilor s-a triplat. Oare numai criza e de vină?

4. Aici îl voi cita pe Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), care mi-a spus că „pentru mai nimica bani, au introdus o temă șocantă psihologic, într-un an de criză”. Adică, după ce că este criză și firmele suferă din cauza scăderii cererii și a lipsei de finanțare, le mai pui în cârcă un nou impozit șocant: îi pui să plătească o taxă (stabilită în funcție de afacerile de anul trecut, când am avut totuși creștere economică) chiar dacă sunt pe pierdere.

5. Este an electoral și Guvernul trebuie să găsească soluții ca să atragă votanții. Aest lucru este mai important decât deficitul bugetar. Reprezentanții firmelor sunt de fapt electoratul liberalo-democrat.

6. Urmează o modificare naturală a Codului Fiscal (cea promisă din primele luni ale anului, cu rescrierea și republicarea...)

În concluzie, nu știu dacă va fi posibil chiar de la 1 septembrie, dar cel târziu de la 1 ianuarie 2010 vom scăpa de impozitul forfetar. Iar Guvernul Boc va rămâne în istorie ca unul care a gestionat cât se poate de prost situația de criză, care face studii abia după ce bagă impozite și ca unul care nu gândește decât pe termen scurt.

Boc, la înălţimea de premier

Azi. 23 decembrie 2008. Prima şedinţă de Guvern a Cabinetului Boc. Început la 14:00, conform anunţului. Presa luat imagini. Boc îngăimat câteva cuvinte către ziarişti.
De partea cealaltă a baricadei - şedinţa propriu-zisă.
De partea noastră a baricadei - aşteptare, discuţii, lecturi de ziare, cărţi, reviste, biluţe pe calculatoarele centrului de presă. Rezolvat toate trei sudoku din ediţia de azi a EVZ (ce inspirată am fost că luasem în graba plecării din redacţie şi un ziar de azi).
Se scurg trei ore...
Timp în care biroul de presă al Guvernului pregăteşte din punct de vedere tehnic primul briefing al noului premier. Tudor urcă la pupitru, ţine o foaie albă pentru ca operatorii să-şi regleze camerele de filmat. "Doi-zece, doi-zece", spune el apoi la pupitrul din partea stângă. Da, între domnul prim-ministru Boc şi domnul prim-ministru Tăriceanu este totuşi o diferenţă măsurabilă în centimetri. Motiv pentru care Tudor lasă puţin în jos cele două microfoane de la acel pupitru. Se mai uită o dată, analizând de la înălţimea lui care ar fi perspectiva actualului premier, şi le apleacă mai mult...
"De ce lăsaţi atât de jos microfoanele?", au comentat vreo doi ziarişti, zâmbind pe sub mustaţă.
Şi chiar dacă Marius Zamfir de la TVR a mai simţit nevoia să facă o probă de microfon cu câteva minute înainte să "iasă" Boc (însemnând, implicit, să le ridice, în mod maliţios, cu câţiva centimetri), briefing-ul multaşteptat a decurs în condiţii normale, noul şef de Cabinet nedând niciun semn că ar fi fost în vreun fel deranjat de nivelul la care erau plasate microfoanele...