Incompetență la instituțiile de stat. Vă miră?

De când cu noua conducere, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) vrea să fie „mai transparentă”, după cum deduc din grămada de comunicate de presă pe care le transmit după fiecare întâlnire sau eveniment pe care îl organizează.

Ce a rezultat de data aceasta, din deplasarea președintelui ANRP, Anca Opre, în județul Maramureș, la finele săptămânii trecute, este fix un comunicat de presă prost scris.

În această deplasare, Anca Opre a lansat PAL - Programul de Audiențe Locale. Normal, nimeni habar nu are ce e cu acest PAL. Evident, ANRP are nevoie de nițică popularizare a acestui sistem, dacă vrea să nu îl fi creat degeaba.

Însă de la a vrea și a face este o cale luuuungă, mai ales dacă vorbim despre sistemul bugetar. Și ceea ce au reușit să facă este de fapt să inducă o confuzie, chiar și în rândul ziariștilor.

Citez din comunicat, cu scuzele de rigoare pentru limbajul de lemn:

„Totodată, conducerea Autorităţii consideră că este nevoie de o expunere media a acestei iniţiative astfel încât să conducă la informarea cetăţeanului (petent) cu privire la data/ora/modalitatea şi alte aspecte teoretice şi tehnice pentru a se înscrie la audienţe”.

Bine bine, dar unde sunt aceste informații cu privire la data, ora și modalitatea prin care oamenii cu problema pot beneficia de noua soluție? Chiar dacă aș avea spațiu să scriu o știre pe acest subiect, nu aș avea informațiile. Sau ei se așteaptă să dau telefon la numărul lor despre care se spune că suni ore în șir și nu ți se răspunde?

Birocrația infiltrată în muzee

Ce vedeți în fotografie este „Fete lucrând la poartă”, un tablou care aparține pictorului Nicolae Grigorescu, datat undeva între anii 1885-1890. Acest tablou stă, bine mersi, în rând cu multe alte pânze care abia așteaptă să fie admirate (că, în ultimă instanță, acesta este rolul lor), în una din încăperile unuia dintre etajele Muzeului Național de Artă al României (MNAR). Știți, clădirea aceea mare de pe Calea Victoriei și din spatele Sălii Palatului.

Iar, vorbind din punct de vedere financiar, nu mă feresc să spun că acest tablou abia așteaptă ca eu, cetățean, turist, vizitator, să scot bănuții din buzunar și să-mi cumpăr, odată cu un bilet, și dreptul de a-l admira.

Buuun. Până aici totul e bine și frumos. Întrebare: Când am eu, cetățean și vizitator însetat de cultură, timp să dau bănuții și să văd tabloul? Răspunsul de bun-simț este: în week-end și în zilele sărbătorilor legale.

Gândind și eu ca un cetățean cu bun-simț cum mă consider, m-am dus cu prietenul meu, de 1 Mai, să vizităm MNAR. Însă mare ne-a fost surpriza când am constatat că porțile erau nici mai mult nici mai puțin decât... încuiate.

Astăzi o prietenă mi-a povestit că i s-a întâmplat același lucru, tot de 1 Mai, însă la Ploiești. De aici mi s-a aprins beculețul că această chestiune a fost generalizată în toată țara.

Dacă de sărbători, când oamenii au timp să le viziteze, muzeele din România se comportă absolut ilogic și țin porțile încuiate, ce turism putem face? Ce pretenții mai pot să aibă când se plâng de prea puțini vizitatori?

P.S. În concediu, am avut o altă tentativă, mai cerească de această dată, însă tot la o instituție de stat, drept pentru care am aterizat repede înapoi pe pământ. Am ajuns la Observatorul Astronomic cu ceva timp înainte de a se întuneca. Doamna de acolo aproape că ne împingea pe ușă afară:

- Bună seara. Vrem și noi să vedem planetele...

- Dar este prea devreme la ora asta. Reveniți vă rog când se întunecă. Și numai dacă vedeți stele pe cer (n.r. - în București, din cauza becurilor multe, nu poți vedea multe stele nici când e cel mai senin cer)

- Este în regulă. Putem să așteptăm aici?

- Nu, nu aveți unde să așteptați aici. Plimbați-vă, iar apoi când se întunecă și vedeți stele, reveniți.

No comment...