sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Noua normalitate adusă de criză

Pentru unii, criza înseamnă afaceri mai proaste, pentru alţii înseamnă sfârşitul, iar pentru a treia categorie este o oportunitate. Sunt relativ puţini cei care reuşesc să se detaşeze de clişeul potrivit căruia o criză este prin definiţie dăunătoare şi nu e nimic altceva de făcut decât să o aştepţi să treacă. Cei care însă reuşesc să o facă primesc automat nişte "ochelari" speciali, prin care se profilează oportunităţile aduse de această criză.
Întrebarea este cum să faci acest salt care să te facă să vezi mai departe de clişee? Răspunsul mi l-a dat Adrian Volintiru, unul din acţionarii unei firme nou lansate de cercetare de marketing, LABoratory & Co. El consideră că realitatea cu care ne-am obişnuit până acum a dispărut pentru totdeauna, că am intrat într-o nouă eră. Cine vrea să reuşească trebuie să se adapteze la noua normalitate.
"Modelele de business se redesenează, se redimensionează, sunt demolate anumite concepte, cutume considerate intangibile. Sunt necesare noi modele de business pentru adaptarea la noua normalitate. Trebuie transmis un mesaj clar către clienţi şi să te duci în întâmpinarea lui, pentru maximizarea profitului lui", a declarat el.
Practic, ce vor firmele în această perioadă? Costuri mai mici?

Iată-le:
Miercuri, s-a lansat în România LABoratory & Co, o companie care face cercetări de piaţă atât după metode tradiţionale, cât şi biometrice, ultimele fiind folosite până de curând doar în scopuri medicale. Pe scurt, ei folosesc tehnologii pentru a determina reacţia autentică a persoanelor consumatoare (privind o reclamă pe print sau TV) la diferiţi stimuli. Nu este cerută doar părerea omului despre ce gândeşte, ci este verificată variaţia de unde cerebrale, reacţia muşchilor feţei şi transpiraţia degetelor.
Cu această metodă nouă, mult mai exactă, se poate determina cu exactitate care sunt secvenţele dintr-un spot publicitar la care se poate renunţa uşor, care sunt cele care trebuie păstrate, astfel încât spotul să aibă cel mai mare efect. Acţionarii firmei, Adrian Volintiru şi Dan Nicolescu, spun că noile metode reduc costul cu difuzarea reclamei cu până la jumătate.

vineri, 27 noiembrie 2009

O scenă din România absurdului

Ce a spus copilul?
L-a lovit sau nu l-a lovit Băsescu?
E trucat sau nu e trucat filmulețul postat pe site-ul Gardianul?
Cine ar fi păstrat filmulețul atâția ani?
Acestea sunt întrebările care ne frământă astăzi, după apariția de ieri a înregistrării video. Deci asta este tema principală a campaniei noastre electorale, din turul 2 al alegerilor prezidențiale?
Nu faptul că exporturile cad și nu se vor redresa curând. Nu faptul că acordul cu FMI este pe cale să pice, iar statul va fi sclavul băncilor și noi toți vom suporta costurile enorme cu dobânzile prin creșterea impozitelor. Nu faptul că sistemul sanitar e aproape de colaps și nici măcar calitatea slabă a învățământului românesc nu mai interesează pe nimeni. Nemaivorbind de găsirea unor soluții cum să atragem mai eficient fonduri europene.
Realitatea din jurul nostru a ajuns să semene cu un spectacol al absurdului, unde problemele de extremă importanță sunt trecute cu vederea în favoarea unui filmuleț ținut la sertar timp de cinci ani de zile și scos cu mârșăvie în campania electorală.
Vă interesează dacă l-a lovit sau nu Băsescu pe copil? Sau vă interesează cine va conduce mai bine țara asta în următorii ani? Mi-e și frică de răspuns...

miercuri, 25 noiembrie 2009

marți, 24 noiembrie 2009

Anticard RATB

De dimineață m-am certat cu angajata RATB, care își duce zilele în chioșcul de bilete de la Basarab.
- Bună ziua. Patru călătorii, vă rog.
- Aveți card RATB?
- Nu
- De ce nu vă faceți?
- Pentru că nu vreau să îmi fac, pentru că nu mi se pare normal să fiu impusă să îmi fac card și pentru că în alte țări mai civilizate ca noi nu există o asemenea constrângere.

Ea însă tot insista că o să se renunțe de tot la biletele de hârtie și că să îmi fac cât mai repede card... Într-adevăr, oficialii RATB au anunțat că, de la 1 ianuarie 2010, renunță la biletele de hârtie.
Totuși, eu nu vreau să mă împac cu ideea că sunt obligată să-mi fac acel card. Nu pot fi de acord cu faptul că, după ce îl validez de fiecare dată, cineva poate urmări traseul meu. Nemaivorbind de situația celor veniți din afara orașului, care trebuie să facă un singur drum de la o autogară până la gară, de exemplu, sau de la gară până la aeroport, și care vor trebui să-și facă carduri de plastic pentru o singură călătorie.
Un alt lucru deranjant este că nu voi putea avea controlul numărului de călătorii de pe card. Când am biletele în portofel, știu sigur câte călătorii mai am. În schimb, dacă îmi încarc cardul cu 10 lei, de unde mai știu când consum banii?
Chiar nu înțeleg de unde graba asta să se renunțe la biletele de hârtie?