Cum a fost la concertul Madonnei

Ți-a plăcut sau nu concertul Madonnei? Aud întrebarea asta de cum am dat ochii cu colegii. Curios este că impresia lor este negativă, cu mici excepții. Și chiar și cei care nu au fost la concert perpetuează impresia că nu a fost frumos și că prestația Madonnei lasă de dorit.

1. Show-ul. Ce pot spune eu, care am stat în zona gazon B, este că show-ul a fost absolut impresionant. Au venit și foarte mulți străini. Sonorizarea a fost bună, nu a făcut niciun fel de probleme, sau cel puțin eu cu urechea mea de profan nu am observat nicio neregulă. Coregrafia a fost impecabilă, la fel și decorul și jocurile electronice de lumini din spatele scenei. Femeia își cunoaște meseria și nu face rabat la calitate. În concertul ei, Madonna a făcut apel la toleranță față de toate minoritățile, în special față de etnia romă. Un moment frumos a fost fragmentul dedicat lui Michael Jackson.

Mă bucur mult că am avut ocazia să fiu la acest concert. Asta cu atât mai mult că nu cred că Madonna va mai veni vreodată în România. I-au reproșat unii că nu a ieșit la bis. Însă nu avea cum să iasă Madonna la bis fără să fie chemată cum se cuvine, fără ca fanii să îi arate că vor într-adevăr să iasă și să mai cânte. După ce au fluierat și strigat vreo 3 minute, toată lumea a început să plece.

2. Organizarea. Partea bună e că băutura nu era scumpă, cum mă așteptam: 7,5 lei paharul de bere, 5 lei - suc, 5 lei - popcorn sau chips-uri și tot 5 lei - paharul cu apă.

Partea proastă a fost întreaga idee de a organiza un concert atât de mare în Parcul Izvor. Majoritatea spectatorilor aveau locuri in picioare, pe iarbă dar de fapt în praf. Pe tot parcursul concertului masa de oameni era acoperită de o pătură de praf. Unii respirau prin măști improvizate din bluze și tricouri. Evident, cu cât încercai să te apropii mai mult de scenă, cu atât se îmbulzea mai multă lume.

O altă carență de organizare este legată de amplasarea ecranelor. Este evident că nu toată lumea o poate vedea pe Madonna de aproape. Ecranele sunt puse tocmai pentru ca show-ul să poată fi văzut de cât mai multă lume. Însă erau amplasate atât de jos, încât eu, de la înălțimea mea, am ratat cam o treime din concert mutându-mă de colo-colo și mișcându-mi capul ca să reușesc să văd o bucată din vreun ecran.

Apoi RATB-ul care nu mergea la ora 12 noaptea, deși promisiunea a fost să meargă până la ora 1 sau chiar 2. După ce cu greu am reușit să prindem un troleibuz care se retrăgea și să mergem cu el o stație, a trebuit să mergem pe jos mai mult de o oră.

Concertul Madonnei

În seara asta merg la concertul Madonnei! Prietenul meu Daniel mi-a făcut o surpriză nemaipomenită cu două bilete la concert.

Madonna rămâne regina muzicii pop și îmi place mult cum își gestionează cariera și afacerile. Este o femeie talentată, puternică și foarte organizată.

Iar concertul ei este evenimentul săptămânii, dacă nu chiar al lunii. Și spun acest lucru în calitate de jurnalist specializat pe economie.

Mâine o să vă povestesc impresii de la concert.

Cum va evolua cursul valutar în următoarele luni

Cum va evolua cursul valutar în următoarele luni? Evident, nu putem răspunde la această întrebare. Cine ar ști ce urmează să se întâmple ar face grămezi de bani. Până atunci, să curgă prognozele!

Cea mai probabilă evoluție a monedei naționale în următoarele luni este următoarea:
- o apreciere ușoară continuă sau, în cel mai rău caz, o stopare a deprecierii până la alegeri, în noiembrie (este interesul atât al lui Băsescu, cât și al lui Geoană sau al lui Crin Antonescu să trăim bine aceste câteva luni)
- un puseu de depreciere după alegeri, în primele luni din 2010. Dragoș Cabat, președintele CFA România, spune că am putea vorbi despre un curs de 4,3-4,4 lei/euro, dar nu mai mult.
- după care, prin primăvara-vara anului viitor, leul își va reveni ușor-ușor. Deși Cabat estimează un curs de 3,8 lei/euro, totuși, eu nu cred că economia românească are resurse ca leul să se întărească atât de repede. Astfel, o revenire până la 4,1 lei/euro ar fi optimistă.

Există însă argumente atât pentru aprecierea leului, cât și pentru depreciere.

Argumente pro apreciere:

- leul e subevaluat
- vin alegerile și guvernanții trebuie să „dea bine”
- împrumutul de la FMI dă încredere în leu și îl protejează
- România continuă să fie o destinație care atrage investitorii străini

Argumente contra aprecierii leului:

- după alegeri se vor sparge multe bube, mi-e și frică să mă gândesc ce va fi
- împrumutul de la FMI și Comisia Europeană trebuie returnat. De unde?
- Guvernul întârzie să ia măsuri dure de reducere a cheltuielilor, mă refer în special la concedieri
- încă nu am atins punctul de jos al crizei, iar anul acesta vom avea o recesiune de 8-8,5%, dacă se adeveresc prognozele FMI

Așa că sunteți liberi să trageți singuri concluziile și să vă faceți calculele.

Mașini ieftine! Oferta firmelor de leasing

Am identificat o oportunitate pentru cumpărat mașină. Cică, scrie Business Standard, firmele de leasing își scot la vânzare autoturismele primite înapoi de la cei care nu și-au putut plăti ratele la prețuri cu până la 50% mai mici. Și preferă să le vândă, atât în țară, cât și în străinătate, în pachete de minim patru mașini.

Am identificat deja doi potențiali cumpărători ca să facem un grup de patru și să negociem cu firmele de leasing pentru „un pachet”. Cine se mai bagă?

Mort din cauza birocrației funcționărești

Birocrație dusă până la nesimțire. Sună a România? Știu. Însă acum vreau să mă refer la un caz din America. Unde nesimțirea a dus la moartea unui om.
Se mai întâmplă ca vreun funcționar să îți închidă ușa în nas sau să nu vrea să-ți ia dosarul dacă nu aduci nu știu ce petec de hârtie. Dar cel puțin rămâi în viață.
Ce s-a întâmplat în Texas pare un epilog la „Procesul” lui Kafka. Facem abstracție de vinovăția sau nevinovăția acuzatului, care, oricum ar fi, este prins într-un sistem absurd.

În 25 septembrie 2005, avocatul unui bărbat condamnat definitiv la la moarte pentru crimă şi viol, Michael Wayne Richard, a sunat la instanţa din Austin, Texas, rugându-i pe cei de-acolo să ţină birourile deschise câteva minute după ora 17.00, anunţând că, din cauza unei probleme la un computer, a apărut o întârziere în trimiterea actelor pentru un recurs extraordinar în cazul clientului său condamnat la moarte.
Judecătoarea Sharon Keller (poreclită Killer) de la Curtea Penală de Apel din Texas a refuzat solicitarea avocatului, declarând că birourile se închid la ora 17.00. De fapt, în acea seară, femeia s-a grăbit să plece acasă pentru a se întâlni cu un muncitor care urma să-i facă o reparaţie în locuinţă. Trei ore şi jumătate mai târziu, Richard era ucis prin injecţie letală.
În ziua execuţiei lui Richard, Curtea Supremă a SUA îşi dăduse acordul pentru a reanaliza constituţionalitatea pedepsei cu moartea prin injecţie letală. Decizia neaşteptată le-a oferit avocaţilor condamnatului o mică portiţă pentru a cere, printr-un recurs extraordinar, o amânare a execuţiei.

Cearta pe salariul minim pe economie, în pregătire

Deși a trecut neobservată, din cauza FMI, a sumedeniei de legi și coduri în dezbatere, problema salariului minim pe economie va câștiga teren în următoarele luni. Anul trecut, s-a ajuns la proteste de stradă din această cauză. Acum, grevele și protestele sunt periculoase, deoarece statul nu mai are ce să le dea sindicaliștilor.

Actorii principali ai următoarei runde de certuri vor fi:

1. Statul. Ministrul muncii, Marian Sârbu, a declarat săptămâna care a trecut, că, de la 1 ianuarie 2010, salariul minim va crește cu aproximativ 25%, adică de la 600 de lei la 750 de lei.

2. Sindicatele, care spun că salariul minim în 2010 se va situa în jur de 1.000 de lei.

La start... Atenție....

De la „Prima casă” la primul siloz, tractor, mașină și șifonier. Care dă mai mult?

Programul „Prima casă” sună într-atât de bine încât putem spune că a devenit un concept de marketing. Iar oamenii politici și cei de afaceri au dat startul unei întreceri în care fiecare vrea să fie Primul care dă cea mai bună și realizabilă idee din X litere care începe cu „Prima/ul”.

Asta pentru că, repetată la nesfârșit, sintagma a devenit familiară urechilor românilor. Repede după „Prima casă”, Ministerul Agriculturii a venit cu „Primul siloz”, program care este deja pus pe roate.

Pentru ce urmează după asta singura limită este imaginația fiecăruia.

Ostahie de la Altex visează un program similar pentru bunurile necesare utilării locuinței, respectiv mobilă și produse electrocasnice. Cum s-ar numi un astfel de program guvernamental? „Primul frigider”? „Primul televizor”? „Prima mașină de spălat”? sau „Primul pat sau șifonier”? Mă întreb cum ar putea dovedi cumpărătorul că nu a mai avut înainte un televizor, un pat sau o mașină de spălat? De altfel, să dea statul garanții pentru oricine vrea să-și cumpere o mașină de spălat de 1.000 de lei ar însemna să încurajeze creditul cu buletinul, primul pe care oamenii renunță să-l plătească atunci când ajung să aibă mai puțini bani.

Astăzi și președintele Traian Băsescu a dat frâu liber imaginației. În vizită la Tractorul Brașov, el a spus că ar fi benefic un program gen „Prima Casă” și pentru „Primul tractor”...

Pentru cine este programul „Prima casă”

Stop-cadru. La circa o lună de la lansarea programului „Prima casă”, prin care Guvernul garantează creditele imobiliare în limita sumei de 60.000 de euro, constatăm un lucru interesant: ideea „Prima casă” a fost înțeleasă prost. Aici mai putem spune și că a fost comunicată intenționat să se înțeleagă prost.

Dar cel mai bine vin cu un exemplu concret. Un broker imobiliar spune că este sunat chiar și de indivizi care îl întreabă cui trebuie să-i dea numărul contului bancar pentru ca statul să-i vireze suma cu care să-și cumpere apartamentul. Din această cauză, de când cu „Prima casă”, pentru acest om a ajuns o teroare să mai răspundă la telefon.

Și la compania de brokeraj de credite Kiwi Finance vin clienți care au înțeles că oricine poate accesa un împrumut garantat de stat, vin chiar și șomeri convinși că statul o să le garanteze împrumutul în limita a 60.000 de euro.

Ceea ce Boc a evitat să comunice este faptul că tot banca este cea care dă verdictul: poate sau nu persoana X sau Y să ia creditul. Adică, pot lua un credit imobiliar exact aceleași persoane care puteau să ia un credit și până la lansarea programului „Prima casă”.

Din această cauză, în prezent, zeci de mii de români, de toate categoriile sociale, dau târcoale băncilor, mânați de intenția de a profita de promoția preelectorală a Guvernului și de a-și lua o casă prin acest program.

În concluzie, ca să te califici pentru un credit imobiliar din familia „Prima casă”, trebuie să ai, în primul rând, un salariu mare (circa 600-700 de euro pe lună) și un serviciu sigur (că previziunile privind șomajul sunt sumbre). Cel mai indicat este să mergi la mai multe bănci, deoarece fiecare are propriile sale criterii de evaluare: venituri luate sau nu în considerare, dacă acceptă sau nu codebitori, gradul de îndatorare maxim acceptat etc. Și, cel mai important: „PRIMA CASĂ” NU ESTE PENTRU TOATĂ LUMEA, în niciun caz pentru românii cu venituri mici.

Ce tot vorbește Boc în maghiară?

Ce tot vorbește Boc acolo în maghiară?

Pe Mediafax, a apărut o știre în care Boc spune ceva în maghiară. Mă rog... este citat în maghiară. Pe fluxul de limba română.

Iertată le fie neglijența. Măcar m-am distrat puțin într-o zi de vineri.

Fără iPhone nu ai ce căuta nici la grădiniță

La o grădiniță din București, majoritatea copiilor au iPhone. Părinții unui copil care frecventa acea grădiniță, avocați de profesie, s-au trezit într-o bună zi că băiețelul lor, în vârstă de cinci ani, i-a anunțat că nu mai vrea să meargă la grădi până nu îi cumpără și lui iPhone, deoarece nu îndeplinește standardele de calitate când își trimit unii altora poze prin bluetooth.

Îngroziți de ce se întâmplă, părinții l-au mutat pe copil la altă grădiniță.

No comment.

Tăierea posturilor vacante, o soluție de economisire

Problema la ordinea zilei este cum să reducem din cheltuieli. Deși au tot încercat să evite, Guvernul a ajuns la personalul bugetar, în speță la funcționarii publici care s-au înmulțit inadmisibil în ultimii ani, fără a aduce însă un plus de eficiență în administrația publică.

Dacă încerci să reproșezi ceva reprezentanților unei instituții de stat, aceștia sar imediat cu scuza că „noi și așa suntem mai puțini decât numărul de personal aprobat”. Aceasta nu este însă o scuză suficient de bună. Ar însemna că, dacă se pune dl Boc astăzi cu pixul și adaugă niște posturi în organigramele ministerelor și agențiilor, oamenii vor avea impresia că la acea instituție muncesc mult mai puțini decât ar trebui să muncească? Fără a face o evaluare câtă eficiență există în această muncă? Nu se poate așa.

Iar dacă acest număr de posturi pe lângă cei angajați efectiv este lăsat să prolifereze, oricând funcționarii vor avea un motiv să aducă oameni în plus. Așa că, din acest punct de vedere, soluția pe care o propun este să fie tăiate, reduse, anulate toate posturile care nu sunt ocupate. În același timp, să se lucreze asupra eficienței celor care ocupă niște funcții.