Pogea repetă greșeala lui Vosganian

Scriam, la un moment dat, în una dintre postările mai vechi, despre politica fiscală prociclică și anticiclică. Gheorghe Pogea, actualul ministru de finanțe, a acuzat fostul guvern de politică fiscală prociclică. Adică, de faptul că, în timp ce economia duduia, el a redus fiscalitatea.

O politică fiscală anticiclică este considerată, în teoria economică, cea corectă, datorită faptului că:
1. În vremuri bune, când vin mulți bani la buget, creșterea fiscalității nu este un motiv în măsură să stăvilească înființarea de noi companii și dezvoltarea lor. Din contră, când circulă mulți bani în piață, este un bun prilej pentru a pune bani deoparte (că autoritățile române, oricare ar fi acestea la un anumit moment sau altul, nu au cultura economisirii este o altă problemă), din care se pot face multe lucruri: de la economisire pentru zile mai negre până la proiecte cu valoare adăugată mare.
2. Acest lucru îți permite ca, atunci când economia e în scădere, să ajuți firmele scăzând fiscalitatea, pentru a le da o gură de aer.

Dar, ce s-a întâmplat în România ultimilor ani? Fostul Guvern a profitat de creșterea economică și a întins coarda, în scopuri electorale, reducând fiscalitatea. Acest lucru nu părea foarte grav, deoarece bani erau, și încă destul de mulți. Și poate că ar fi trecut neobservat dacă nu ne lovea și pe noi criza financiară mondială.
În 2009, deși majoritatea statelor au redus taxele și impozitele, pentru a ajuta cât de cât firmele și așa lovite dur de scăderea cererii, România a majorat fiscalitatea. Altfel spus, nu a făcut altceva decât să adopte aceeași politică fiscală prociclică. Iar rezultatul riscă să fie dezastruos: firmele care aduc bani la buget să nu reușească să iasă din criză, o criză pe care nu ele au provocat-o și nu au gestionat-o prost. Din păcate, statul nu poate intra în colaps, executat silit și vândut pe active... I-ar prinde bine o lecție, sau cel puțin o sperietură bună.