joi, 22 octombrie 2009

Cum să scăpăm de desele modificări fiscale

Din ultimul studiu al Deloitte România rezultă clar că cel mai rău pe oamenii de afaceri îi deranjează faptul că legislația fiscală din România se modifică foarte des. Astfel, firmele nu îşi pot face planuri pe termen lung sau sunt nevoite să-şi modifice strategiile din mers.

Ce spune legea? Reiau Art. 4 din Codul fiscal:
(1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni inainte de data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră in vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.

Ce se întâmplă de fapt?
În teorie, legiuitorul este corect: statuează faptul că legislaţia fiscală se modifică cu şase luni înainte de intrarea în vigoare a măsurii şi se aplică de la începutul anului următor.
În practică, însă, statul şi-a asigurat argumentul care îi permite să nu respecte condiţia pe care el însuşi a impus-o. Cuiul lui Pepelea, menit să justifice oricând orice modificare, este acea sintagmă "de regulă". Deci, dacă nu se respectă Codul fiscal, nu e nicio problemă, deoarece este vorba de un caz care este o excepţie de la regulă.

Astfel, s-a ajuns la situaţia absurdă când Codul fiscal a fost modificat de peste 30 de ori în ultimii cinci ani (mai multe detalii, în articolul meu din aprilie) şi doar o singură dată sau de două ori în termenul prevăzut ca regulă. Şi îmi vine greu să cred că fiecare din cele peste 30 de situaţii de pe parcursul ultimilor cinci ani a fost o excepţie şi nu ar fi putut fi prevăzută cu şase luni mai devreme.
Marea piedică este lipsa unei strategii fiscale pe termen lung şi a bugetelor multianuale.
Mica piedică este acea sintagmă "de regulă".

Ce ar putea să facă mediul de afaceri ca să scape odată pentru totdeauna de modificările dese şi surprinzătoare ale legislaţiei fiscale? Să lupte pentru eliminarea respectivei sintagme din Codul fiscal. Pur şi simplu să o scoată, fără să ceară strategii pe termen lung şi bugete pe mai mulţi ani. Atunci autorităţile nu ar mai avea nicio scuză şi nu s-ar comporta cu o întreagă economie ca şi cum ar fi pe tarlaua personală. Ar fi obligate prin lege să ia deciziile cu o jumătate de an înainte, iar firmele şi-ar putea adapta din timp strategiile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu