Am fost de dimineață la o conferință organizată de Asociația Exportatorilor și Importatorilor (ANEIR), unde oamenii de afaceri, în special Maria Grapini, șefa patronatului industriei textile, au scos în evidență - a câta oară? - tâmpeniile Guvernului. Nu sunt lucruri noi, dar, vorba poetului „Toate-s vechi și nouă toate”...
Trebuie să facem o comparație cu sistemul privat. Când își creionează bugetul pentru anul următor, un antreprenor împarte foaia în două coloane, una de venituri și alta de cheltuieli. Mai întâi completează sumele estimate pentru venituri, cu sursele aferente. Abia după aceea, în funcție de banii intrați în firmă, trasează și cheltuielile estimate.
Bugetul național în schimb este construit total ilogic, începând cu cheltuielile. Prima dată sunt trecute necesitățile financiare ale tuturor ministerelor, administrațiilor, agențiilor etc., iar abia apoi sunt căutate cu pixul pe hârtie și sursele de finanțare. Dacă pe la jumătatea anului constată că nu ajung bani, Ministerul Finanțelor face o rectificare bugetară, apoi încă una și mai bagă o taxă care să rotunjească rubrica de venituri în limita de deficit bugetar.
Până când bugetul statului nu va funcționa pe principii private, adică lista cheltuielilor să fie întocmită abia după ce au fost puse cap la cap veniturile disponibile, până atunci nu avem nicio șansă să existe o siguranță chiar și pe termen scurt pentru oamenii de afaceri. Nu avem nicio șansă pentru o stabilitate și responsabilitate fiscală. Până atunci, oamenii statului, pe care îi plătim ca să ne reprezinte, au toate pârghiile pentru a-și „lua bucățica”, care, în final, se dovedește mult mai mare și mai gustoasă decât cea luată de noi. Cel puțin până acum însă, nu am primit de la ei nicio dovadă de bună-credință.
Nu este o noutate ceea ce spun acum. Însă este despre noi. Despre România în general și despre România de astăzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu