Casele pentru tineri - o mare țeapă

Statul român, contrar teoriei, acționează de cele mai multe ori împotriva individului. Iar propunerile menite să-i ajute pe cetățeni sau pe firme o fac numai în aparență. În fapt, după bunele intenții se ascund interese care într-adevăr ajută, însă nu pe cei mulți și săraci, ci pe cei puțini care au deja. Pe principiul drumul spre iad este pavat cu intenții bune.

Informațiile disponibile referitoare la programul prin care tinerii își pot cumpăra locuințe prin credite ipotecare garantate de stat în limita a 60.000 de euro) acțiune derulată prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM) sunt puține și lasă loc de multe interpretări.

Voi enumera ce mi se pare dubios în toată povestea asta (cu mențiunea că nu știu mai multe decât știți și voi despre proiectul guvernamental și sunt în așteptare de noi detalii)

1. Ce se întâmplă în cazul în care persoana care a contractat creditul garantat de stat nu mai are capacitatea să-l plătească? Înțeleg că statul, dacă și-a asumat responsabilitatea, va achita datoria către bancă, dar ce va face în continuare cu acel client? Îl va executa silit? Îi va pune propriri pe conturi și îi va da amenzi și penalități astfel încât nici nepoții lui să nu scape de datorie? S-ar putea ca omul, în cazul ideal în care statul nu este părtinitor, să prefere să fie certat cu o bancă decât cu însuși Statul.

2. Va exista o entitate care să verifice în ce măsură este insolvabilă persoana care declară că nu mai are capacitatea de a rambursa creditul, ajungând astfel să beneficieze de garanția statului român? Dacă nu, înseamnă că oricine va putea să renunțe să mai dea ratele, după câteva luni de la contractarea creditului și nu va avea de suportat nicio consecință negativă. Cu o pilă la bancă, casa este vândută unui apropiat al persoanei în cauză cu 20.000 de euro, iar statul suportă diferența de 40.000 euro. Sau, casa este scoasă la licitație și o cumpără un alt apropiat al băncii, de data asta din piața imobiliară... Altfel spus, noi românii vom plăti din buzunarul nostru, prin taxe și impozite, pentru chilipirurile unora.

3. Ce schimbări aduce măsura pentru cetățeanul care contractează creditul ipotecar? Din moment ce banca nu l-a considerat în măsură să ia un credit pentru casă până acum, înseamnă că nu are capacitatea de a-l rambursa. Cu ce l-ar putea ajuta garanția guvernului să ia creditul? Mi-e greu să cred că, în România, vor oferi credite cu dobânzi mai mici decât cele de pe piață.

În acest context,

4. Mai rămân în picioare condițiile de creditare impuse de BNR și pe care le au în vedere băncile în prezent, când evaluează dosarele? Dacă da, măsura este inutilă (omul își putea lua oricum credit, fără garanția statului), iar dacă nu, înseamnă că este o iresponsabilitate să dai credite unor oameni care nu le pot rambursa și astfel pregătim terenul pentru o criză subprime.

5. De ce a apărut proiectul Credite garantate de stat pentru casele tinerilor exact acum? Nu știu să fi fost pe ordinea de zi un asemenea proiect. El a apărut din pământ din iarbă verde exact după a doua rundă de discuții cu băncile străine, de data asta la Bruxelles, săptămâna asta, după cea de la Viena. Nu credeți că băncile-mamă au condiționat menținerea banilor în România de aceste garanții de stat?

În concluzie, au de câștigat băncile și jmecherii din imobiliare bine văzuți și integrați în actuala guvernare. Statul e liantul dintre ei. Aici statul joacă de partea lor și împotriva cetățeanului: crește prețurile caselor și asigură creditele pentru bănci. Pe români îi îndatorează și mai mult. Oricine face un simplu calcul, constată că în această perioadă nu merită să-ți faci un credit, deoarece dobânzile sunt prea mari și vor scădea mult în următorii ani.