Fondul Proprietatea are o strategie ciudată de PR. Adică, din timp în timp, face conferințe de presă inutile. Acestea lasă impresia că au fost făcute doar ca un birocrat să bifeze o rubrică dintr-un tabel oarecare.O conferință de presă fără miză a avut loc din nou astăzi, pentru a nu știu câta oară.
Dana Lulache, directorul general al FP, a chemat astăzi ziariștii să îi anunțe că se organizează Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) pe 27 iulie. Și... cam atât. Cum? Dar reacție la declarația lui Mircea Ursache de acum o săptămână că va sfătui Guvernul să nu semneze contractul cu Franklin Templeton, deoarece acesta cere prea mulți bani pentru administrarea FP și a activelor sale? Sau la faptul că Ursache a spus că actualul directorat poate foarte bine să facă ce ar fi trebuit să facă noul administrator? Nimic. Toate încercările noastre s-au soldat cu răspunsuri de tipul „Acționarii Fondului vor decide în AGA” sau „Acționarii sunt cei care sunt în măsură să ia o asemenea hotărâre” sau „Nu comentez nimic”.
La cât cunosc eu departamentul de PR al FP, nu exclud să aibă pretenția ca jurnaliștii să urmeze niște cursuri specializate de trei zile cu tema „Strategii de comunicare și de colectare de informații de la Fondul Proprietatea”, care au mărețul scop de a învăța cum să îi pui întrebări doamnei Lulache astfel încât aceasta să și răspundă la ele.
Că, evident, ziariștii sunt de vină, nu Dana Lulache, care nu vrea sau nu știe să răspundă...
Da, si ar trebui sa pun aintrebari numai ziaristii agreati, aka pupicuristii de la ziarele de biznis, care scriu numai de bine, iar la iesirea din sala, jurnalistii care incalcat regula sa fie batuti cu firul de la mouse.
RăspundețiȘtergereEu as fi fost interesat sa stiu, de exemplu, cu ce isi va mai plati madam Lulache creditele imense dupa ce administratorul va veni la FP cu atributii intregi. Acuma inteleg, ca are 10.000 de euro pe luna, dar din septembrie?
Dar oare are actiuni la FP vreo ruda a sa?
Am urmărit cu deosebit interes, în calitate de acţionar, derularea selecţiei societăţii de administrare a Fondului Proprietatea, începută acum mai bine de un an, prin constituirea comisiei de selecţie, şi încheiată cu desemnarea, în iulie, spre satisfacţia tuturor, a lui Franklin Templeton ca câştigător.
RăspundețiȘtergereÎntrucât am constatat cu îngrijorare înmulţirea vocilor care se pronunţă împotriva semnării contractului de administrare, mai mult sau mai puţin argumentat, permiteţi-mi să rememorez principalele evenimente ce au marcat selecţia administratorului FP:
- la sfârşitul lunii martie 2008 se constituie comisia de selecţie, prin decizie a prim-ministrului, condusă de Sebastian Vlădescu, cunoscut pentru „tălpile” puse FP pe vremea când era ministru; indemnizaţiile membrilor comisiei sunt plătite de FP;
- în luna mai 2008 este selectat consultantul financiar Schroders (pe ce bani? pe ce perioadă?), cu principalul mandat de a selecta administratorul FP;
- în august 2008 este adoptată HG nr.959, dar este publicat abia în septembrie, care stabileşte competenţele comisiei de selecţie, conducerea FP fiind transformată într-un simplu curier; până la acel moment selecţia ar fi trebuit să fi fost în plină derulare; începe scandalul legat de salariile conducerii şi angajaţilor FP, considerate de toţi, pe bună dreptate, ca fiind exagerate;
- în noiembrie 2008 este aprobată documentaţia aferentă selecţiei administratorului, şi este publicată în MO în decembrie acelaşi an; sunt de reţinut două aspecte: structura actuală a FP urmează să fie dizolvată, păstrându-se doar un Consiliu al Reprezentanţilor şi administratorul, iar comisionul este compus dintr-o sumă fixă şi un comision de performanţă; acţionarii privaţi, precum Malaxa sau Cartesian nu au obiecţii faţă de prevederile documentaţiei; conform planului de acţiune prezentat de conducerea FP la AGA din 08.08.2008, acum trebuia declarat câştigătorul şi semnat contractul; principalul vinovat, indicat de Daniela Lulache, – Sebastian Vlădescu;
RăspundețiȘtergere- decembrie 2008: Mircea Ursache se declară pentru amânarea demarării selecţiei şi împotriva structurii corporative propuse în documentaţie;
- ianuarie 2009: din cele 28 de companii care şi-au manifestat interesul, în luna august 2008, de a participa la licitaţia internaţională pentru desemnarea administratorului, nu au depus oferte decât 8; este schimbată componenţa comisiei de selecţie, în fruntea căreia este numit Enache Jiru, o veche cunoştinţă de-a lui Mircea Ursache, cu o primă sarcină de a evalua procesul de selecţie şi de a veni cu propuneri de îmbunătăţire;
- martie 2009 procesul de selecţie este întrerupt pentru a se putea identifica, împreună cu C.N.V.M., posibilităţile legale de a implementa structura vizată de conducerea FP, care înseamnă, pe scurt, păstrarea funcţiilor de conducere şi „retrogradarea" lui Franklin Templeton la rolul de consultant de investiţii, în subordinea directă a „cuplului de aur” Ursache & Lulache (vedeţi declaraţiile lui Ursache pe această temă);
- aprilie 2009: se reia, cu o nouă prelungire a termenului, procesul de selecţie a administratorului; conducerea FP anunţă, la AGA din 27, profituri record, rezultatul binemeritat al „laborioasei” activităţi, de a sta şi a aştepta să încaseze dividende şi a plasa disponibilităţile băneşti în titluri de stat şi depozite bancare, pentru care primeşte „binemeritatele” salarii astronomice; C.N.V.M. respinge structura propusă de comisia de selecţie, întrucât nu se încadrează în prevederile cadrului normativ în vigoare; soluţia salvatoare: modificarea legislaţiei, pentru a se „legaliza” hibridul susţinut cu perseverenţă de conducerea FP, secondaţi de consultantul Schroders;
- iulie 2009: este anunţată, cu o întârziere de peste 6 luni, câştigătorul, în persoana firmei americane Franklin Templeton; în tot acest timp, comisia de selecţie şi consultantul financiar au fost plătiţi din banii NOŞTRI; costul total al procesului de selecţie se vehiculează, pe unele coridoare, ca depăşind 1 MILION euro; Mircea Ursache declară, într-o conferinţă de presă că va recomanda Guvernului să nu semneze contractul, ca principal motiv fiind suma de 19 milioane euro ce reprezintă comisionul de administrare
Nu ştiu dacă luările de poziţie ale celor care se opun semnării contractului de administrare sunt doar o mostră a diletantismului în economie, rea-voinţă sau, mai rău, o încercare de dezinformare a micilor acţionari, în scopuri care pot fi doar bănuite.
În primul rând, valoarea comisionului ce ar urma a fi încasat de Franklin Templeton: primul a fost Mircea Ursache, cu ale sale 19 milioane de euro. Ţin să vă aduc aminte că, pe site-ul FP este publicat contractul şi anexa cu modul de calcul al comisionului. Simpla aritmetică ne arată că suma este mult mai mică, de maximum 13 milioane euro.
RăspundețiȘtergereMai mult, s-a tot spus că actuala conducere ne „costă” doar 1,5 milioane de euro. FALS! Dacă ne uităm pe datele financiare (care se găsesc, de asemenea, tot pe site-ul FP), vedem că în anul 2008, doar cheltuielile operaţionale s-au ridicat la 16,4 milioane lei. Şi pentru ce? Ca să încaseze dividende şi să plaseze disponibilităţile băneşti în depozite bancare şi titluri de stat! A, şi uitasem: cumpărarea de maşini (391,644 lei, după cum reiese din situaţiile financiare pe 2008), de servicii de comunicare (de parcă Cristina Stihi n-ar avea aceleaşi atribuţii) şi schimbarea paginii de Internet. Aceste activităţi nu sunt comparabile cu administrarea activă a portofoliului FP, care implică mult mai mult şi, bineînţeles, costă mai mult.
În al doilea rând, absenţa reprezentanţilor MFP este pusă pe seama ezitării guvernanţilor de a semna acest contract de administrare. Permiteţi-mi să am o altă opinie: statul se codeşte să lase din mână controlul asupra FP, exercitat prin nişte oameni NUMIŢI POLITIC, şi nu pentru abilităţi manageriale de excepţie.
Cine este curios, să compare documentaţia în baza căreia s-a derulat procesul de selecţie (HG nr.1514/2008, publicată în MO nr. 806) cu forma contractului ce urmează a fi aprobat. Veţi observa, printre altele, o clauză nouă (13.3) prin care viitoarea S.A.I. acceptă o diminuare a atribuţiilor sale, ÎN CAZUL ÎN CARE SE VA SCHIMBA LEGISLAŢIA. În traducere proprie, statul va deţine în continuare controlul asupra FP, iar Franklin Templeton va fi un simplu consultant, în subordinea CONDUCERII POLITICE.
Pornind de la premisa că structura ce se regăseşte în documentaţia de selecţie are girul C.N.V.M., şi de la faptul că nume grele din acţionaratul FP, precum Trandafir Ioan, Cartesian şi Manchester Securities nu au avut obiecţii în această privinţă, demersul comisiei de selecţie mi se pare lipsit de substanţă şi menit doar să blocheze continuarea procesului.
Pentru cine ştie să citească, în documentaţia de selecţie se regăsesc destule pârghii de control asupra activităţii administratorului. Nimic nu opreşte un membru al Consiliului Reprezentanţilor să ceară socoteală pentru orice decizie luată de administrator, şi, în cazul constatării unor nereguli, prin decizia AGA, să îl sancţioneze. În plus, mă îndoiesc că vreunul dintre candidaţii înscrişi în procesul de selecţie a avut în vedere un mandat cvasi-discreţionar.
RăspundețiȘtergereDe asemenea, mai există un argument în favoarea semnării contractului: administratorul se va implica ACTIV în conducerea societăţilor din portofoliu, va acţiona pentru maximizarea rezultatelor acestora, în interesul NOSTRU, al acţionarilor FP, şi nu al actualilor guvernanţi. Aşa nu vom mai vedea în consiliile de administraţie actriţe sau trepăduşi de la minister, numiţi pe ochi frumoşi, iar indemnizaţiile încasate vor reveni Fondului, adică NOUĂ.
În afară de acestea, aş mai adăuga unul: credibilitatea noastră, ca ţară, atâta câtă a rămas, este spulberată în patru zări, fiind un semnal foarte puternic pentru eventualii investitori străini într-un moment în care sumele pe care aceştia le-ar putea aduce în economia naţională se pot dovedi esenţiale pentru depăşirea crizei economice.
În ceea ce priveşte argumentele contra, cred că problema „uriaşului" comision este lămurită. Cât despre obiective de performanţă, conform Declaraţiei de Politică Investiţională a FP (tot pe site-ul FP) ce este asumată de Franklin Templeton, se afirmă că „se aşteaptă ca pe termen lung rata randamentului generat să fie pozitivă şi mai mare decât creşterea nominală a PIB-ului României”, asta în condiţiile unei toleranţe la risc minime. Mai mult, nicăieri în lume un administratori nu GARANTEAZĂ câştigurile.
Cât despte portofoliul FP, nu trebuie să uităm că, de vreo 3 ani, se tot fac modificări ale acestuia, tocmai în ideea de a se elimina incertitudinile. Iar evaluarea activelor FP este făcută de firme cu reputaţie în domeniu, precum PWC şi Darian Rom Swisse.
Acestea fiind spuse, invit oponenţii semnării contractului să (îşi) răspundă la următoarele întrebări:
- cine credeţi că va aduce un plus de valoare acţiunilor pe care le deţinem, actuala conducere numită POLITIC sau un administrator PROFESIONIST? Ar trebui să ţinem cont că, imediat după anunţul desemnării câştigătorului, preţul care se oferea pe acţiuni aproape s-a dublat, şi tot mai mulţi investitori STRĂINI au început să se arate interesaţi să cumpere titluri FP;
- credeţi că acţionarii privaţi vor avea de câştigat dacă Franklin Templeton va prelua, în cazul modificării legislaţiei, doar administrarea portofoliului, iar controlul societăţilor din portofoliu va rămâne pe mâna statului?
- ce interes are Schroders să susţină o structură neconformă legislaţiei naţionale? Vă puteţi închipui că Franklin Templeton ar avea, în aceeaşi măsură, nevoie de serviciile oferite de consultantul financiar?
În speranţa că cine trebuie să audă a auzit, aştept ca AGA din septembrie să repună FP pe făgaşul normal şi, de ce nu, să îi trimitem acasă pe dl.Ursache şi dna. Lulache.