Ce nu se ştie încă foarte bine este că această ţară şi-a propus să ajungă, în 20 de ani, primul stat din lume în ceea ce priveşte cunoştinţele ştiinţifice. Pentru asta există şi voinţa politică: bani pentru universităţi, înfiinţarea şi susţinerea financiară a institutelor de cercetare. În plus, autorităţile chineze reuşesc să motiveze destui tineri extrem de capabili din SUA şi Europa să părăsească universităţile şi institutele unde lucrează sau care i-au pregătit şi să ia în piept provocarea viitorului chinezesc. Deci, bani sunt, voinţă politică există.
Însă se pare aceste două elemente nu sunt suficiente, după cum spune profesorul Jacques Blamont, specialist în programe spaţiale, astronautică şi astrofizică, revenit recent din China. Cel puţin până acum, niciun chinez nu a primit un Premiu Nobel, fapt care îi frustrează profund. Asta cu toate că înalta tehnologie a fost asimilată de minune. Practic, chinezii îşi doresc ca eticheta "Made in China" să fie înlocuită cu "Invented in China", spune Blamont.
În ce măsură este posibil acest lucru? Nu prea mare, dacă e să luăm în considerare argumentul profesorului: "Ştiinţa, construită de iconoclaşti şi provocatori, nu seamănă cu tehnologia, construită de imitatori şi de conformişti". Iar chinezii sunt imitatori şi conformişti prin doctrină, prin cultură, prin religie.
Pe de altă parte, nu credă că un european ar avea curajul să-mi măsoare forţele cu ambiţia poporului chinez. Iar dacă dorinţa ajunge ambiţie naţională, credeţi că mai apucă vreun vestic vreun Premiu Nobel?..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu