Tsacheva, ca o ţaţă

Când am văzut pentru prima dată programul de la Forumul LeaderSHE, organizat de Forum Invest la Viena, unde am fost invitată, prima persoană de pe lista de femei puternice invitate pe care am ochit-o pentru un interviu a fost Tsetska Tsacheva, preşedintele Parlamentului din ţara vecină nouă, Bulgaria. Mă gândeam deja ce articol drăguţ voi face despre câteva subiecte care ne interesează mult şi pe noi. Am prezentat ideea cu tot entuziasmul şefului meu, care şi el, la rândul lui, a prezentat-o mai departe.
Şi iată-mă ieri, la primul din cele trei panele de discuţie pe care e structurat forumul LeaderSHE. Înainte de începerea forumului, am reperat-o pe doamna preşedinte de parlament, care însă era deja angrenată într-un interviu cu Realitatea, secondată de Gândul. Nu m-am băgat peste ele pentru că nu e frumos şi pentru că am avut asigurarea celor de la Forum Invest că „toţi invitaţii sunt disponibili pentru interviuri”, fapt pentru care am decis să vorbesc cu ea după conferinţă. Atunci nu aveam de unde să ştiu că a fost o decizie proastă.
Bulgăroaica era în prezidiu şi şi-a ţinut discursul în bulgară. Am bănuiala că nu prea ştie engleză, deoarece a stat mereu cu căştile de traducere (se vorbea, evident, în engleză). (În plus, de oboseală şi de plictiseală, îşi tot schimba poziţia picioarelor, ba picior peste picior pe stângul, ba pe dreptul şi parcă uitase cu desăvârşire că purta o fustă scurtă, că nu mai e la prima tinereţe şi, cel mai important, că stătea la prezidiu şi că imaginea pe care o vedea sala nu era tocmai plăcută...)
Imediat după ce s-a terminat, m-am dus cu alţi colegi din presă să o luăm pentru câteva minute la o discuţie. Era însoţită de o cerberiţă blondă cu buze subţiri şi de a kind of bodyguard. Când i-am spus cine suntem şi ce vrem, cerberiţa i-a tradus şi au spus ambele aproape în acelaşi glas (Tsacheva în bulgară şi blonda ei în engleză) că a dat deja două interviuri la presa din România şi „she tinks it’s enough”.
WHAT??!!?? Am rămas mască. Am mai apucat să întreb cu o rază de speranţă dacă va mai fi aici mâine şi am auzit răspunsul aruncat peste umăr de cerberiţă că nu... Am rămas cu un sentiment profund de dezamăgire şi nu reuşesc nici până acum să înţeleg dacă ne-a refuzat din nesimţire, din grabă, din impertinenţă, sau pur şi simplu din jenă că nu ştie engleză...