Hello, Jeffrey Franks!

Cică astăzi Mihai Tănăsescu vorbea ce vorbea în cadrul conferinţei "Ieşirea din criză - perspective economice şi politici de răspuns". Şi, la un moment dat, sună un telefon. Fix al lui era. La care Tănăsescu îşi întrerupe speech-ul, închide microfonul şi răspunde la telefon.

Lumea din sală a fost, evident, foarte contrariată. "Ori e Băsescu, ori e Franks", îşi spuneau, nereuşind să ghicească, după mişcarea buzelor, ce vorbeşte.

După ce a încheiat convorbirea, reprezentatul nostru la FMI a alungat misterul, confirmând perspicacitatea ziariştilor: era Jeffrey Franks. Dar, din motive lesne de înţeles, nu a dezvăluit şi conţinutul discuţiei.

Eu una nu am participat la această conferinţă şi nu am văzut momentul în direct, însă mi l-a povestit cineva dintre cei care au fost prezenţi.

We don't make newspapers to make money

Uite ce gândesc unii cunoscători în ale presei scrise din străinătate:

We don't make newspapers to make money. We make money to be able to make newspapers.

Concluziile vă aparțin...

Viena/Wien/Vienna

Fotoreportaj

O poveste despre șpagă

Erau odată ca niciodată două angajate OPC. Și cum consumatorul trebuie protejat mereu, doamnele își exercitau atribuțiunile de serviciu chiar și în Joia Mare, prin complexul Mirano, care se face că se află nu departe de Hotelul Marriott.
Și se făcea că au venit doamnele chitite să plece cu buzunarele pline, însă criza a rărit bine de tot chiriașii complexului. În plus, impozitul minim, cunoscut în popor drept forfetar, i-a transformat pe doi dintre potențialii clienți ai acestor doamne în PFA-uri. Însă... e mai complicat cu PFA-urile.
Dezamăgite, s-au dus la administrație și tot ce au putut să găsească au fost niște etichete într-o limbă străină, netraduse în română pentru ca tot consumatorul să înțeleagă. Pentru acest motiv, au tăiat o amendă de vreo 2.000 de roni. Dar nu s-au mulțumit cu atât. Dacă tot au bătut drumul până acolo, măcar să-și facă un cadou de Paște: femeile de la OPC au vrut două genți.
Să scoată din portofel prețul corect pentru ele? Aș, de unde! Să le cumpere cu reducere? Păi ce, au față de reducere? Până la urmă au smuls de la vânzătoare gențile ochite și duse au fost.
Și probabil că o duc bine și o vor duce bine până la adânci bătrâneți...

Nenea Oprea, de ce nu zboară avioanele pe cenușă?

Dialog genial. Nu e fictiv. Și nici măcar nu e între un băiețel și tăticul lui. Nuuu, nu ne jucăm de-a guvernarea...

Două personaje discută, într-o ședință a unui guvern, despre motivul pentru care tancurile din Irak nu sunt afectate de nisip aşa cum motorul avionului este blocat de norul de cenuşă vulcanică.

E.B. - Emil Boc, premierul României
G.O. - Gabriel Oprea, ministrul apărării naționale
E.B.: Domnule ministru Oprea, tancurile cum se descurcă în Afganistan şi... nu în Afganistan, în Irak, când era nisipul şi nu se opreau motoarele, la avioane de ce li se opresc motoarele?

G.O.: În primul rând că în Irak se mai şi opreau, domnule prim-ministru, ca să ştiţi, pe nisipul fierbinte. Dar de regulă au funcţionat. Am întrebat şi eu, am crezut că este vorba de plafon, dar specialiştii mi-au spus că nu, datorită lipsei de oxigen, de aceea intervine şi se opresc motoarele la avioane, de aceea este pericol de prăbuşire a avioanelor. Şi eu am crezut că este vorba doar de vizibilitate, dar nu, de fapt lipsa de oxigen.

E.B.: Sunt convins că vor găsi soluţii, cum au găsit în armată să meargă tancurile prin nisip şi avioanele vor găsi soluţii să nu mai aibă probleme cu particulele de nor vulcanic.

No comment.

Concedierea bugetarilor nu mai este un subiect tabu

Guvernul a decis să detabuizeze subiectul disponibilizărilor în sectorul bugetar.

Andreea Paul Vass, consilierul primului-ministru, a iesit public cu estimarea de 75.000 de concedieri, pentru a se ajunge la un echilibru macroeconomic.
Mi se pare important, deoarece este pentru prima dată când un reprezentant al Guvernului prezintă o cifră concretă, fără să fie apostrofat, după ce anul trecut am trecut printr-un moment penibil de „care dă mai mult” în materie de disponibilizări. A fost o mare agitație, pentru ca ulterior să aflăm că, în urma restructurării și reorganizării agențiilor guvernamentale, de fapt au fost tăiate posturile care nu erau ocupate.


La începutul anului, Sebastian Vlădescu și-a luat-o peste nas de la Boc după ce a declarat că vor fi dați afară circa 100.000 de bugetari. Subiectul era tabu.


De ce a decis Guvernul să dea vălul la o parte? Răspunsul e simplu: mâine merge la Băsescu să dea raportul asupra situației de fapt, care nu arată roz deloc... Așa că măcar să se prezinte în fața șefului, tot el și șeful statului, cu niște angajamente serioase.

Cum ne pregătește Guvernul de creșterea TVA

Consultanții fiscali au adus din nou în discuție (a câta oară?), ieri, probabilitatea și oportunitatea majorării TVA.

Ce au spus? (ieri)

La un seminar organizat de ZF, Ramona Jurubiță, partener Servicii fiscale la KPMG, a spus că majorarea TVA e iminentă de la începutul anului 2011. Recomandarea ei a fost că dacă tot crește TVA, măcar să scadă concomitent contribuțiile sociale după o schemă de tipul două puncte de contribuții sociale pentru un punct de TVA.
Apoi a venit Emilian Duca, partener Tax department la BDO, și a spus că întrebarea nu este dacă se vor modifica principale taxe, ci când se vor modifica? Mai mult, discursul lui era favorabil unei majorări cât mai rapide a impozitelor, deoarece, potrivit lui Duca, „orice întârziere ne va costa mai mult ulterior”.

De ce au spus?

Printre ziariști circulă o presupunere. Unii au încercat să o confirme ca să o scrie în ziar, însă efortul lor nu a dat rezultate. A pornit de la frecvența dubioasă cu care specialiștii în consultanță fiscală ies cu mesaje privind majorarea TVA.
Știm că reprezentanții marilor companii de audit și consultanță sunt mereu în contact cu cei de la Ministerul Finanțelor și participă la diverse discuții tehnice. De fapt, bănuiala noastră este că, în urma unei convenții neoficiale, Guvernul se folosește de acești emițători de informații de la firmele de consultanță fiscală pentru a obișnui populația cu ideea că TVA va crește.
Auzi azi, auzi mâine, auzi săptămâna viitoare și când, peste o lună, iese Boc și spune „Frați români, trebuie să majorăm TVA-ul că nu mai avem bani de pensii și salarii”, ce faci? Nu-i așa că nu te mai surprinde deloc?...

Eu cand vreau să fluier...

Prea multă vâlvă pe tema filmului Eu când vreau să fluier, fluier. Prea multă promovare pentru ce reprezintă de fapt.
Am fost aseară un grup de șase persoane și a trebuit să mergem din cinematograf în cinematograf pentru a găsi niște locuri. Și nu doar pentru că a fost miercuri și a fost Orange film. Chiar și în cinematografele care nu sunt partenere în program sălile erau pline ochi.
Prima jumătate a filmului mai este cum mai este. Partea a doua însă parcă este ruptă de prima, elementul romantic este foarte prost reprezentat și uneori ai impresia că lipsesc bucăți din film, astfel încât tabloul final pare ciobit.
Nu voi intra în detalii de poveste, ca să nu le stric surpriza celor care nu au văzut filmul și au curiozitatea să-l vizioneze.
Mă tot gândesc de aseară la cât de multe poate să facă un marketing bun...
În concluzie, cred că nu merită să mergeți să dați banii la cinematograf pentru acest film.

Viena, la începutul lui aprilie

De data asta am revăzut Viena mai primitoare şi mai vie. Asta datorită aerului de primăvară şi vremii frumoase de care am avut noroc. Am fost, săptămâna trecută, de miercuri până vineri dimineaţă, la forumul LeaderSHE, organizat de ForumInvest.

Spre deosebire de data trecută, în octombrie 2009, când nici vremea friguroasă şi ploioasă şi nici programul foarte încărcat al evenimentului unde am participat nu m-au lăsat să înţeleg ceva din acea vizită la Viena, acum chiar mi-a plăcut. Am avut timp să ne plimbăm prin oraş şi chiar să mergem la o cârciumă prin centru şi să bem o bere la 4 euro halba la jumate foarte fină la gust.

Este un oraş frumos, curat, dar cam scump. Nu este atât de aglomerat de maşini, poate şi datorită faptului că multă lume circulă cu bicicletele. Există anumite locuri special amenajate de unde îţi poţi lua o bicicletă să mergi cu ea, apoi să o aduci înapoi sau să o laşi într-un alt loc similar.

Mă întreb de ce nu învăţăm şi noi să mergem mai mult cu bicicletele în Bucureşti. Nu pot spune că nu există bunăvoinţă din partea Primăriei, căci au amenajat destule piste pentru biciclişti. Pur şi simplu noi avem altă mentalitate: noi nu concepem ca o femeie îmbrăcată într-o fustă elegantă şi sacou încălţată în pantofi cu toc să meargă la destinaţie cu bicicleta. Aşa ceva am văzut însă şi în Viena, şi la Bruxelles şi sunt convinsă că voi aţi văzut şi în alte oraşe pe care eu nu am avut şansa să le vizitez.



În Viena mai sunt şi alte mijloace de transport, mai neobişnuite. Turiştii dornici să simtă atmosfera de epocă sunt invitaţi să se plimbe cu trăsurile, care sunt destule prin centru.

Plimbându-mă pe străzile oraşului, am observat destul de multe magazine cu covoare persane. După părerea mea, unul singur era suficient. Mă întreb cine le cumpără...





Parcul prin care am trecut era frumos amenajat şi bine întreţinut. Câinii nu au voie să fie plimbaţi pe acolo. În schimb, în lac se bălăceau o grămadă de raţe.

Cum vor deveni ziarele muzica clasică a presei

Toţi cei care au o legătură cu presa tipărită pe hârtie sunt conştienţi că datele problemei se schimbă pe zi ce trece. Altfel spus, trebuie să gândim diferit viitorul ziarelor. Aici nu mă refer la presa de nişă care scapă mai puţin şifonată, ci în special la generaliste.

Majoritatea specialiştilor spun însă că ziarele pe suport de hârtie nu vor dispărea definitiv. Cel puţin nu în următoarele câteva decenii. Astfel, ziarele ar urma să devină un fel de muzică clasică a presei, cu un grup restrâns de admiratori fervenţi.

Despre acest lucru, despre cum trebuie publicaţiile să-şi urmărească cititorii peste tot (până şi în reţelele sociale precum Facebook, Twitter, LinkedIn) şi despre reţeta cum să atragă cititori citiţi în articolul meu din EVZ de azi Ziarele, muzica clasică a presei.

Plamb. Rovana Plamb

Da, să ştiţi că nu glumesc deloc. Mi-a fost dat să o aud şi pe asta. Şi nu numai din gura altora care nu au de unde să ştie română, ci chiar din guriţa doamnei europarlamentar.

La Forumul LeaderSHE organizat la Viena miercuri şi joi, săptămâna trecută de Forum Invest, numeroasele femei de diferite naţii comunicau în limba de cea mai mare ciculaţie internaţională în prezent, şi anume engleza.

Doamna europarlamentar PSD Rovana Plumb a fost invitată în prima dintre cele trei sesiuni LeaderSHE. Nu m-am mirat că a fost prezentată de către străineze drept Rovana Plamb (în principiu, aşa s-ar citi Plumb în engleză).

Însă aproape că nu mi-a venit să cred când, pătrunsă de numitorul comun, doamna europarlamentar de România s-a prezentat ea însăşi drept Rovana Plamb! Oare îşi imaginează că dă bine? Că sună mai trendy, mai modern, mai european?

P.S. Vă invit să intraţi pe site-ul Rovanei Plumb. Veţi constata că logo-ul asociat site-ului, care apare în adress bar, este chiar o poză cu doamna europarlamentar! :))

Tsacheva, ca o ţaţă

Când am văzut pentru prima dată programul de la Forumul LeaderSHE, organizat de Forum Invest la Viena, unde am fost invitată, prima persoană de pe lista de femei puternice invitate pe care am ochit-o pentru un interviu a fost Tsetska Tsacheva, preşedintele Parlamentului din ţara vecină nouă, Bulgaria. Mă gândeam deja ce articol drăguţ voi face despre câteva subiecte care ne interesează mult şi pe noi. Am prezentat ideea cu tot entuziasmul şefului meu, care şi el, la rândul lui, a prezentat-o mai departe.
Şi iată-mă ieri, la primul din cele trei panele de discuţie pe care e structurat forumul LeaderSHE. Înainte de începerea forumului, am reperat-o pe doamna preşedinte de parlament, care însă era deja angrenată într-un interviu cu Realitatea, secondată de Gândul. Nu m-am băgat peste ele pentru că nu e frumos şi pentru că am avut asigurarea celor de la Forum Invest că „toţi invitaţii sunt disponibili pentru interviuri”, fapt pentru care am decis să vorbesc cu ea după conferinţă. Atunci nu aveam de unde să ştiu că a fost o decizie proastă.
Bulgăroaica era în prezidiu şi şi-a ţinut discursul în bulgară. Am bănuiala că nu prea ştie engleză, deoarece a stat mereu cu căştile de traducere (se vorbea, evident, în engleză). (În plus, de oboseală şi de plictiseală, îşi tot schimba poziţia picioarelor, ba picior peste picior pe stângul, ba pe dreptul şi parcă uitase cu desăvârşire că purta o fustă scurtă, că nu mai e la prima tinereţe şi, cel mai important, că stătea la prezidiu şi că imaginea pe care o vedea sala nu era tocmai plăcută...)
Imediat după ce s-a terminat, m-am dus cu alţi colegi din presă să o luăm pentru câteva minute la o discuţie. Era însoţită de o cerberiţă blondă cu buze subţiri şi de a kind of bodyguard. Când i-am spus cine suntem şi ce vrem, cerberiţa i-a tradus şi au spus ambele aproape în acelaşi glas (Tsacheva în bulgară şi blonda ei în engleză) că a dat deja două interviuri la presa din România şi „she tinks it’s enough”.
WHAT??!!?? Am rămas mască. Am mai apucat să întreb cu o rază de speranţă dacă va mai fi aici mâine şi am auzit răspunsul aruncat peste umăr de cerberiţă că nu... Am rămas cu un sentiment profund de dezamăgire şi nu reuşesc nici până acum să înţeleg dacă ne-a refuzat din nesimţire, din grabă, din impertinenţă, sau pur şi simplu din jenă că nu ştie engleză...

Cum vor să devină chinezii cei mai deştepţi din lume

Nu m-aş mira ca, într-o bună zi, dintr-un ou fabricat artifical de chinezi să iasă un pui de plastic, dacă îl ţii trei săptămâni în incubator. Nu degeaba a apărut legenda urbană despre chinezi că aceştia pot falsifica orice.

Ce nu se ştie încă foarte bine este că această ţară şi-a propus să ajungă, în 20 de ani, primul stat din lume în ceea ce priveşte cunoştinţele ştiinţifice. Pentru asta există şi voinţa politică: bani pentru universităţi, înfiinţarea şi susţinerea financiară a institutelor de cercetare. În plus, autorităţile chineze reuşesc să motiveze destui tineri extrem de capabili din SUA şi Europa să părăsească universităţile şi institutele unde lucrează sau care i-au pregătit şi să ia în piept provocarea viitorului chinezesc. Deci, bani sunt, voinţă politică există.

Însă se pare aceste două elemente nu sunt suficiente, după cum spune profesorul Jacques Blamont, specialist în programe spaţiale, astronautică şi astrofizică, revenit recent din China. Cel puţin până acum, niciun chinez nu a primit un Premiu Nobel, fapt care îi frustrează profund. Asta cu toate că înalta tehnologie a fost asimilată de minune. Practic, chinezii îşi doresc ca eticheta "Made in China" să fie înlocuită cu "Invented in China", spune Blamont.

În ce măsură este posibil acest lucru? Nu prea mare, dacă e să luăm în considerare argumentul profesorului: "Ştiinţa, construită de iconoclaşti şi provocatori, nu seamănă cu tehnologia, construită de imitatori şi de conformişti". Iar chinezii sunt imitatori şi conformişti prin doctrină, prin cultură, prin religie.

Pe de altă parte, nu credă că un european ar avea curajul să-mi măsoare forţele cu ambiţia poporului chinez. Iar dacă dorinţa ajunge ambiţie naţională, credeţi că mai apucă vreun vestic vreun Premiu Nobel?..

Evadează cu Alice în Ţara Minunilor

Peisaje fantastice superbe, culori care trăiesc şi animale vorbitoare care par atât de vii, încât îţi vine să le atingi şi să le mângâi :)

Nu mi-am imaginat că îmi va plăcea atât de mult experienţa Alice in Wonderland, în regia lui Tim Burton.

După părerea mea, este o experienţă 3D mai puternică decât Avatar. Are şi mai multe efecte 3D. Chiar dacă ştii că lumea în care te transportă este una fantastică şi mă aşteptam să văd tot felul de minunăţii, am rămas surprinsă de imaginile mustoase, dar şi de jocul actorilor.

Cele mai bine puse în valoare personaje sunt două, zic eu: Pălărierul (Johhny Depp) şi Regina de Inimă-Roşie (Helena Bonham Carter). Johnny Depp joacă impecabil şi arată la fel în rolul Pălărierului cu ochii mari şi galbeni şi cu genele date cu rimel alb, care creează un efect interesant. La Alice (Mia Wasikowska) mi-a plăcut accentul britanico-australian.

Deci, dacă nu l-aţi văzut, grăbiţi-vă să-l vedeţi. Neapărat în 3D!

Elveția, mic copil pe lângă România?

„Dacă românii ar fi și ar lucra așa, Elveția ar fi mic copil pe lângă România”, spune Cristian Ionescu, directorul Coface România. Cum anume? Să fie adevărați lideri, adică se comporte după principiile descrise în Ghidul împlinirii, o carte scrisă de Robin Sharma (foto), lansată astăzi - la asta s-a referit Ionescu. În opinia managerului, orice angajat trebuie să se comporte ca și cum partea lui de muncă în companie reprezintă o firmă separată care trebuie și știe să crească vânzările, să scadă cheltuielile și, în final, să ajungă să fie niște „negustori de WOW!” pentru clienți și parteneri, spune Ionescu.

Dar, evident, totul trebuie început de la șefi, de la directori, de la proprietari - de la capii companiilor. Din păcate, în România lucrurile au mers bine de la sine și mulți patroni nu și-au pus problema motivării angajaților. Dar nu prin ședințe plictisitoare despre ce înseamnă punctul de pe i-ul de pe sigla firmei! Nuuuu! Îmi e oroare de asemenea platitudini. Vorbim aici despre motivarea adevărată a oamenilor.

Nu a fost o prezentare tristă și uscată despre leadership. Dimpotrivă, am înțeles că multor manageri români le lipsește elementarul bun-simț în relația cu angajații. „Să știi să spui te rog și mulțumesc angajaților”, spune Cristian Ionescu. Mulți manageri habar n-au de treaba asta și nici de faptul că majoritatea angajaților care își dau demisia nu o fac din cauza banilor.

Reprezentanții Coface, care au sprijinit editarea cărții de către Finmedia, despre Ghidul împlinirii:

„Aceasta este una dintre cele mai importante apariții editoriale despre leadership, cunoașterea de sine și dezvoltarea personală și profesională. Prin explotarea unor idei puternice, simple, dar totodată surprinzătoare, această carte oferă idei inovatoare pentru obținerea unui echilibru de succes în muncă și viața personală, pentru atingerea potențialului maxim și a unei stări de sănătate excelente.”

Cartea va putea fi găsită în librării începând cu 15 aprilie și va costa 49 de lei, iar dacă o veți comanda online, va costa 40 de lei.