marți, 31 martie 2009

Criză și pentru angajații la stat

A zis-o bine Băsescu astăzi: „Nu se poate ca criza să genereze şomaj, iar unii să stea în stradă să ceară creşteri de salarii (...) cei care fac producţie să plece acasă, iar bugetarii să vrea salarii mai mari”.
Avem sindicate puternice, care luptă prin toate metodele care le stau la dispoziție. Unele dintre ele au de partea lor legi, cum ar fi cea de majorare a salariilor profesorilor. Președintele spune că îndeplinirea promisiunilor electorale legate de creşterea salariilor pot şi trebuie să fie amânate.
Și a mai punctat un lucru adevărat: „nu ducem lipsă de salariaţi, ci ducem lipsă de salariaţi de calitate”.
Apoi a încercat să-i scuze, spunând că nu are nimic cu bugetarii, ci cu politicienii care nu le-au fixat responsabilităţi.
Potrivit INS, în România sunt 4,7 milioane de salariați. Dintre aceștia, 1,5 milioane sunt finanțați de la bugetul de stat. Altfel spus, 3,2 milioane de salariați din mediul privat muncesc zi de zi ca să producă surse de venit pentru stat și angajații lui. Acești 3,2 milioane de oameni simt criza cel mai acut prin salarii tăiate și disponibilizări.
Sindicatele nu reușesc să înțeleagă - sau se prefac că nu înțeleg - că nu mai e de unde. În criză este ca în război: regulile se schimbă, iar promisiunile nu mai au același înțeles ca înainte. E criză și trebuie să ne-o asumăm toți, nu numai cei care lucrează la firmele private.
În acest moment sindicatele salariaților la stat sunt ca un tăvălug. Ele vor să-și atingă scopul călcând cinic peste viața și nivelul nostru de trai, al celor care putem fi dați afară oricând, dacă patronul consideră că afacerea nu mai e profitabilă.
Ca întotdeauna, ne lipsește spiritul de echipă. Nu știm să ne angajăm la o luptă comună și fiecare își vrea doar propriul său bine, fără a se gândi nici măcar la binele propriilor săi copii.

2 comentarii:

  1. Companiile de stat, regiile (care nu pot da faliment prin lege) si administratia sunt cele mai infecte locuri din .Ro. Sunt parazitate, productivitate slaba, tocatoare de bani/licitatii cu dedicatie si subventii din buget. Nu zic cum zice Patrix, ca statul tre sa dea afara 80% din angajatii sai, dar un 20% tot trebuie. Statul cred ca stie si el, dar nu vrea sa se bage singur mai mult in criza dand afara 500.000 de oameni. Or sa prefera sa o duca asa, taraind datoriile de la FMI si UE. Dupa care, prin 2011 si 2012, va incepe sa taie in carne vie si sa zgarme furnicarul. Hail!
    Pogea: România are de efectuat cheltuieli obligatorii legate de asistenţa socială, pensii, contribuţii la bugetul Uniunii Europene însemnate. Cheltuielile obligatorii reprezintă 18,7 miliarde de euro, iar celelalte care rămân pentru administrare sunt 22,4. Vreau să atrag un semnal serios şi fac apel la solidaritate la toţi cei cu care am discutat în cursul săptămânii trecute, mediul de afaceri, sindicate, şi colegi din Guvern, nu se poate ca din 50 miliarde cât sunt toate resursele pe care le putem avea la dispoziţie, 10 miliarde acordăm pentru dezvoltare, şi cu 22 miliarde administrăm ţara, adică cheltuieli cu bunurile şi serviciile şi personalul.
    Moarte capuselor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, daca e sa periezi bine salariatii la stat, gasesti lejer 20% de care ne putem dispensa usor. Totusi, pe termen scurt, acest lucru nu este posibil chiar si cu cea mai mare bunavointa a Guvernului, deoarece ar exploda somajul.
    In aceste conditii, singura solutie ar fi sa faca un plan gradual de disponibilizare a angajatilor la stat. Sa-i ia pe rand, sa-i reprofileze eventual si sa-i trimita sa lucreze in privat. Dar sa lucreze pe bune de data aceasta.

    RăspundețiȘtergere