PDL poartă ghinionul României

Nu, nu m-am apucat să fac campanie negativă înainte de europarlamentare. E mult mai simplu: chiar ei au zis-o.

Radu Berceanu, ministrul transporturilor, a avut loc să se desfășoare în voie astăzi, la dezbaterea „Guvernul privat”, organizată de Business Standard. I-a prins bine, deoarece, după cum spunea el însuși, este nevorbit în ceea ce privește investițiile de infrastructură.

Încercând să atragă atenția asupra perioadelor dificile cărora a trebuit să le facă față și căutând să explice de ce s-a făcut atât de puțin în ultimii ani, Berceanu a dat, fără greș, cu bâta-n baltă. Redau mai jos afirmațiile ministrului transporturilor Radu al II-lea:

„Noi, Partidul Democrat Liberal, de fiecare dată când venim la guvernare, ori e gripă aviară, ori e gripă porcină, ori sunt trei rânduri de inundații. Nu am avut noroc să prindem o perioadă obișnuită, normală”.

Nu v-ați pus niciodată problema, domnule Berceanu, că am putea privi lucrurile și altfel? Poate că PD(L) poartă ghinion și aduce molimi și calamități în țară? Ca să ne ferim de astea, ce-ar fi să scăpăm de piaza rea și să nu vă mai votăm?

Carrefour face o gafă de imagine

E interesant de urmărit cum reacționează conducerea companiilor mari, de cele mai multe ori multinaționale, când cineva mai micuț, dar tot șef, face o gafă... mă rog, din punctul lor de vedere.

De exemplu, cazul Carrefour de astăzi.

Directorul Carrefour Arad, Nicolae Drîmbu, a declarat, la o conferință de presă și, cel mai probabil, fără să se consulte cu superiorii săi, că vânzările în rețeaua Carrefour au scăzut cu o cincime din cauza crizei.

Citez declarația lui: „Din nefericire, noi am simţit criza de la începutul anului. În primă instanţă, s-a manifestat la nivel psihologic, după care la nivel real. În reţeaua noastră de magazine pot să spun că s-a înregistrat o scădere a vânzărilor de 15-20% la departamentele nealimentare şi de 5-10% la cele alimentare”.

Buuun. La câteva ore după apariția știrii pe agenții, timp în care conducerea de la București a Carrefour România și-a stors creierii încercând să găsească cea mai potrivită abordare, a apărut un comunicat de presă.

Grupul Carrefour susține că cifrele directorului său nu sunt reale. Făcând această declarație, dă semnalul că în interiorul grupului nu se comunică și, în același timp, că au ceva de ascuns.

Urmează din nou o afirmație care nu poate decât să dăuneze imaginii lanțului de hypermarketuri. „Cifrele citate nu reprezintă realitatea grupului Carrefour în România. Datele reale nu se pot comenta, acestea fiind pentru moment, confidenţiale”. Dacă tot contrazici pe cineva, de ce nu aduci dovezi? Sau poate că acele dovezi sunt exact cele care ar susține ce a declarat directorul din Arad? Sau, de ce nu, cifrele arată chiar mai rău decât se vede de la Arad?...

Halal strategie de PR.

UPDATE. A doua zi, Carrefour revine asupra informațiilor și susţine că declaraţiile directorului hypermarketului din Arad privind o scădere a vânzărilor de până la 20% se referă doar la magazinul respectiv.
Citat din comunicatul Carrefour: „Cifrele citate de la directorul Carrefour Arad se referă doar la hypermarketul Carrefour Arad, pe o perioadă scurtă şi nu reprezintă tendinţa generală a întregului grup Carrefour în România”.

Casele pentru tineri - o mare țeapă

Statul român, contrar teoriei, acționează de cele mai multe ori împotriva individului. Iar propunerile menite să-i ajute pe cetățeni sau pe firme o fac numai în aparență. În fapt, după bunele intenții se ascund interese care într-adevăr ajută, însă nu pe cei mulți și săraci, ci pe cei puțini care au deja. Pe principiul drumul spre iad este pavat cu intenții bune.

Informațiile disponibile referitoare la programul prin care tinerii își pot cumpăra locuințe prin credite ipotecare garantate de stat în limita a 60.000 de euro) acțiune derulată prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM) sunt puține și lasă loc de multe interpretări.

Voi enumera ce mi se pare dubios în toată povestea asta (cu mențiunea că nu știu mai multe decât știți și voi despre proiectul guvernamental și sunt în așteptare de noi detalii)

1. Ce se întâmplă în cazul în care persoana care a contractat creditul garantat de stat nu mai are capacitatea să-l plătească? Înțeleg că statul, dacă și-a asumat responsabilitatea, va achita datoria către bancă, dar ce va face în continuare cu acel client? Îl va executa silit? Îi va pune propriri pe conturi și îi va da amenzi și penalități astfel încât nici nepoții lui să nu scape de datorie? S-ar putea ca omul, în cazul ideal în care statul nu este părtinitor, să prefere să fie certat cu o bancă decât cu însuși Statul.

2. Va exista o entitate care să verifice în ce măsură este insolvabilă persoana care declară că nu mai are capacitatea de a rambursa creditul, ajungând astfel să beneficieze de garanția statului român? Dacă nu, înseamnă că oricine va putea să renunțe să mai dea ratele, după câteva luni de la contractarea creditului și nu va avea de suportat nicio consecință negativă. Cu o pilă la bancă, casa este vândută unui apropiat al persoanei în cauză cu 20.000 de euro, iar statul suportă diferența de 40.000 euro. Sau, casa este scoasă la licitație și o cumpără un alt apropiat al băncii, de data asta din piața imobiliară... Altfel spus, noi românii vom plăti din buzunarul nostru, prin taxe și impozite, pentru chilipirurile unora.

3. Ce schimbări aduce măsura pentru cetățeanul care contractează creditul ipotecar? Din moment ce banca nu l-a considerat în măsură să ia un credit pentru casă până acum, înseamnă că nu are capacitatea de a-l rambursa. Cu ce l-ar putea ajuta garanția guvernului să ia creditul? Mi-e greu să cred că, în România, vor oferi credite cu dobânzi mai mici decât cele de pe piață.

În acest context,

4. Mai rămân în picioare condițiile de creditare impuse de BNR și pe care le au în vedere băncile în prezent, când evaluează dosarele? Dacă da, măsura este inutilă (omul își putea lua oricum credit, fără garanția statului), iar dacă nu, înseamnă că este o iresponsabilitate să dai credite unor oameni care nu le pot rambursa și astfel pregătim terenul pentru o criză subprime.

5. De ce a apărut proiectul Credite garantate de stat pentru casele tinerilor exact acum? Nu știu să fi fost pe ordinea de zi un asemenea proiect. El a apărut din pământ din iarbă verde exact după a doua rundă de discuții cu băncile străine, de data asta la Bruxelles, săptămâna asta, după cea de la Viena. Nu credeți că băncile-mamă au condiționat menținerea banilor în România de aceste garanții de stat?

În concluzie, au de câștigat băncile și jmecherii din imobiliare bine văzuți și integrați în actuala guvernare. Statul e liantul dintre ei. Aici statul joacă de partea lor și împotriva cetățeanului: crește prețurile caselor și asigură creditele pentru bănci. Pe români îi îndatorează și mai mult. Oricine face un simplu calcul, constată că în această perioadă nu merită să-ți faci un credit, deoarece dobânzile sunt prea mari și vor scădea mult în următorii ani.

Speculatorii optimiști poartă ochelari de cal

Avalanșă de știri pozitive din America, din Europa. Americanii își etalează cu patos rezultatele financiare „peste așteptări” ale companiilor importante, în încercarea disperată de a induce un sentiment pozitiv în piață.
Nu vreau să spun că rezultatele financiare ale unor societăți sunt cosmetizate, deși și acest lucru s-a practicat de multe ori de-a lungul timpului. Nu vreau să spun că evaluările agențiilor de rating sunt puse serios la îndoială de când cu chixurile pe care le-au înregistrat cu ocazia acordării unor calificative extraordinare unor instituții financiare care au crăpat în curând. Și nu vreau să spun nici că analiștii care sunt de fapt artizanii acestui sentiment pozitiv sunt și ei oameni și - de ce nu? - reprezintă anumite interese.

Ceea ce vreau să spun este că economia reală nu arată deloc bine. Numărul de autorizaţii acordate şi proiectele de construcţie începute în SUA au scăzut neaşteptat în aprilie, la minimul record. În luna aprilie a început construcţia a 458.000 de locuinţe, în scădere cu 12,8% faţă de luna martie şi record minim de la monitorizarea acestora începând cu 1959, potrivit datelor Departamentului Comerţului, citat de Mediafax.

Morala: Nu mă interesează declarațiile speculative că economia lumii a început să-și revină, că scăderile nu mai sunt atât de mari. Mă interesează ce se petrece în viața reală, iar tabloul care se creionează este destul de sumbru. Și cu asta am spus totul.

Când a început criza în România? Fiscul știe!

Criza a pornit ca una financiară, apoi a trecut într-una economică, treptat, treptat, treptat. Specialiștii, analiștii, economiștii încă nu au ajuns la un răspuns satisfăcător la întrebarea când a început criza. Cel mult poate fi vorba despre o perioadă, câteva luni.
Autoritățile române și de data asta sunt mai inteligente decât economiștii și decretează: Criza în România a început pe 30 septembrie 2008.
ANAF a propus și Guvernul a aprobat ca firmele care aveau înlesniri la plata datoriilor către stat și care nu au mai respectat, după 30 septembrie 2008, calendarul de plată din cauza crizei, dar anterior au achitat la timp obligațiile, vor putea din nou să le plătească eșalonat.
Mai mult, după cum s-a exprimat, astăzi, la conferința de presă, Sorin Blejnar, președintele ANAF: „30 septembrie 2008, considerat (de către cine??? - n.r.) moment de referință pentru declanșarea crizei economice”.
Astfel, ceea ce nu știe nimeni știe Fiscul cu exactitate: cu an și dată, poate chiar și cu oră (deși încă nu au făcut public acest lucru). Ce specialiști trebuie că au în dotare!...

Blejnar și România - încolonați cu fața spre bugetul țării

Statul are interesul să aducă bani la buget. Cu atât mai mult, în această perioadă de criză economică. Și cu atât mai mult în România, unde veniturile au scăzut brusc, după ani de zile de creșteri. Autoritățile fiscale se întrec în soluții care mai de care mai ciudate, năucitoare, iar unele chiar aberante.

De exemplu, ultima găselniță cu plata TVA la achiziționarea dintr-un alt stat membru UE a unei mașini noi de două ori: o dată în străinătate și altă dată la Fiscul românesc, după care se poate înmatricula mașina. Pentru a recupera TVA mai trebuie făcut un drum în afară. Deci, pentru o perioadă, cetățeanul va fi plătit TVA de două ori.

Ideea pare abuzivă și la o primă privire, dar și la a doua, și la a treia e la fel de abuzivă.

Însă este și ceva funny în toată povestea asta. Noroc cu Sorin Blejnar, șeful ANAF, că altfel chiar că aș fi ieșit mai tristă de la conferința de astăzi.

Ce credeți că a găsit să răspundă Blejnar la reproșurile ziariștilor cum că ce înseamnă să plătești încă o dată TVA, adică înainte să o recuperezi din străinătate?

„O să acționeze ca (...atenție! - n.r.) un bun contribuabil care trebuie să fie cu fața la bugetul țării și care își plătește taxele”. Uite, na, cum se găsi Blejnar acum, în toiul toiului crizei, să ne învețe, cu un stil și un patos de propagandă specific comunistă, să ne pese de bugetul de stat, când noi nici măcar bugetul nostru nu îl mai putem gestiona cum trebuie!

Așa cum stă Blejnar cu fața la noi în această fotografie, așa să stăm și noi cu fața la bugetul de stat. Și să-mi fiți buni contribuabili începând de azi, ne-am înțeles?

Vin, ciocolată și pistoale. Cum luptă americanii cu criza

Beți vin savurând o ciocolată și gândindu-vă la revolverul din sertar. Vă place? Dacă puneți această idee în aplicare, rog să țineți cont că este inventată de americani.
Sunt produse și servicii la care populația renunță acum, pe timp de criză. Însă reducerea consumului nu este o problemă generalizată. De exemplu, americanii s-au mobilizat involuntar și cumpără, în masă, mai mult vin, mai multă ciocolată și mai multe arme. Vin să uite de stresul crizei, ciocolată să se răsfețe în senzația de euforie și arme... ca să se simtă mai în siguranță. Datele Institutului Național al Vinului din SUA arată că volumul vânzărilor Pinot Noir a crescut în ultimele luni cu 16%, Riesling cu 10%, iar Cabernet Sauvignon - cu 8%. Evident, favoritele publicului sunt vinurile mai puțin scumpe, relatează RIA Novosti. Ciocolata este o altă soluție preferată de mulți americani pentru combaterea stresului. Producătorul de ciocolată Hershey a obținut venituri cu o cincime mai mari în primul trimestru din 2009 față de perioada similară de anul trecut. Totuși, brandurile de ciocolată de lux și scumpe nu se pot lăuda cu același succes.
Și, în ultimul rând, se observă o cerere tot mai mare pentru armele de foc. Vânzările producătorului american Smith&Wesson au crescut cu 27,5% în ultimul trimestru din 2008. Explicația pentru acest fenomen este depresiunea economică, perioadă în care oamenilor le este frică de o eventuală restricționare a vânzărilor de arme.

Mesajul guvernatorului miroase a Coco Chanel

O listă întreagă de ziariști a primit astăzi un email de la Mugur Șteț, purtătorul de cuvânt al Băncii Naționale a României, în care erau informați că un discurs al guvernatorului urma să fie transmis în direct de postul de televiziune Monney Chanell. Pardon.... Monny Chanel. Oops... poate a vrut să spună Coco Chanel???....

Poate nu strica să dea un google înainte de a trimite mailul? Ar fi aflat că postul de televiziune a fost botezat de la înființarea sa Money Channel.

Impozitul forfetar, subiect de capital electoral

Constantin Niță, ministrul IMM-urilor, a aruncat mănușa, săptămâna trecută, spunând că impozitul forfetar ar putea fi eliminat până în toamna acestui an, dacă economia va merge bine anul acesta.

Iată declarația lui Niță, de vineri: „Am constatat că majoritatea IMM-urilor sunt nemulţumite. Trebuie să găsim o soluţie pentru a rezolva această situaţie. Dacă băncile dau drumul la credit şi scad dobânzile, nu este exclus să avem creştere economică anul acesta. În acest context vom propune eliminarea acestui impozit”.

În rândul firmelor a apărut o speranță că lucrurile se vor petrece exact așa.

Guvernul, deși revoltat de „nesupunerea” lui Niță și de comentariile răutăcioase care contrazic deciziile la nivel de coaliție de guvernare, s-a gândit totuși să profite de imaginea pozitivă pe care o implică această declarație.

În consecință, ieri, și premierul Emil Boc a luat-o pe urmele ministrului cu pricina și a lăsat să se înțeleagă că, după o analiză de impact a impozitului forfetar, acesta ar putea fi eliminat.
Această aluzie nu are însă niciun fundament real, așa că nu aveți niciun motiv de bucurie.

Ministrul finanțelor a reușit să impună acest bir pe care îl vrea așa pentru următorii ani. Gheorghe Pogea spune că Franța a menținut acest impozit timp de peste 30 de ani, până s-au învățat contribuabilii să-și plătească taxele.
Deci, ați înțeles ce vrea să facă Boc? E campanie electorală...

Pierdem fonduri europene nu din cauza CE, ci a incapacității noastre

Comisia Europeană anunță declanșarea procedurii de deficit excesiv împotriva României.

Nu riscăm să primim nicio amendă pentru depășirea limitei de deficit de 3% din PIB, în 2008, deoarece aceasta este o sancțiune prevăzută numai pentru statele care fac parte din zona euro. Cum România încă nu a intrat în Eurozone, ceea ce riscăm este suspendarea parțială sau chiar totală a fondurilor europene provenite din Fondul de Coeziune.

Ce riscăm să ratăm? Prin Fondul de Coeziune se finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și rețelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum și proiecte care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea și modernizarea transportului multimodal.

Se pare însă că panica apărută în jurul subiectului că UE ne va tăia din fondurile europene dacă Guvernul nu va gestiona bine bugetul și nu va readuce, în trei-patru ani deficitul bugetar sub 3% din PIB, este o panică falsă. Cum asa? Păi simplu: din cum au fost absorbite fondurile de preaderare, în special ISPA (care, cu un an jumate înainte de expirarea termenului în care banii trebuie să fie cheltuiți, au un grad de absorbție de numai 35%) care seamănă cel mai mult cu fondurile postaderare, nu prea întrezăresc șanse deosebite să absorbim sumele alocate. Altfel spus, este irelevant dacă o să ne taie sau nu Comisia Europeană din fonduri, oricum nu suntem în stare să le cheltuim. Bine că am construit structuri de stat și am găsit oameni cărora le-am dat bani și i-am educat ca să știe cu ce se mănâncă fondurile UE. Plecând în privat, o parte dintre ei și-au făcut firme de consultanță cu care au muls de la firme și primării bani pentru proiecte și studii, care nu se vor transforma niciodată în proiecte de succes.

Birocrația infiltrată în muzee

Ce vedeți în fotografie este „Fete lucrând la poartă”, un tablou care aparține pictorului Nicolae Grigorescu, datat undeva între anii 1885-1890. Acest tablou stă, bine mersi, în rând cu multe alte pânze care abia așteaptă să fie admirate (că, în ultimă instanță, acesta este rolul lor), în una din încăperile unuia dintre etajele Muzeului Național de Artă al României (MNAR). Știți, clădirea aceea mare de pe Calea Victoriei și din spatele Sălii Palatului.

Iar, vorbind din punct de vedere financiar, nu mă feresc să spun că acest tablou abia așteaptă ca eu, cetățean, turist, vizitator, să scot bănuții din buzunar și să-mi cumpăr, odată cu un bilet, și dreptul de a-l admira.

Buuun. Până aici totul e bine și frumos. Întrebare: Când am eu, cetățean și vizitator însetat de cultură, timp să dau bănuții și să văd tabloul? Răspunsul de bun-simț este: în week-end și în zilele sărbătorilor legale.

Gândind și eu ca un cetățean cu bun-simț cum mă consider, m-am dus cu prietenul meu, de 1 Mai, să vizităm MNAR. Însă mare ne-a fost surpriza când am constatat că porțile erau nici mai mult nici mai puțin decât... încuiate.

Astăzi o prietenă mi-a povestit că i s-a întâmplat același lucru, tot de 1 Mai, însă la Ploiești. De aici mi s-a aprins beculețul că această chestiune a fost generalizată în toată țara.

Dacă de sărbători, când oamenii au timp să le viziteze, muzeele din România se comportă absolut ilogic și țin porțile încuiate, ce turism putem face? Ce pretenții mai pot să aibă când se plâng de prea puțini vizitatori?

P.S. În concediu, am avut o altă tentativă, mai cerească de această dată, însă tot la o instituție de stat, drept pentru care am aterizat repede înapoi pe pământ. Am ajuns la Observatorul Astronomic cu ceva timp înainte de a se întuneca. Doamna de acolo aproape că ne împingea pe ușă afară:

- Bună seara. Vrem și noi să vedem planetele...

- Dar este prea devreme la ora asta. Reveniți vă rog când se întunecă. Și numai dacă vedeți stele pe cer (n.r. - în București, din cauza becurilor multe, nu poți vedea multe stele nici când e cel mai senin cer)

- Este în regulă. Putem să așteptăm aici?

- Nu, nu aveți unde să așteptați aici. Plimbați-vă, iar apoi când se întunecă și vedeți stele, reveniți.

No comment...

Prize pe timp de crize

Cuvântul criză a intrat atât de adânc în vocabularul românilor, încât se pare că e păcat să nu profiţi de el, mai ales dacă lucrezi în publicitate şi trebuie să promovezi produse sau servicii.

În aceste condiţii, cei de la ZENA ar fi dat dovadă că nu ştiu să transforme dezavantajul economiei într-un avantaj propriu dacă nu profitau din plin de rima dintre criză şi... priză.

Notă: Cine vrea să vadă live această minunată creaţie publicitară, o poate găsi în staţia de metrou Victoriei.

Isărescu a făcut pariu cu criza

„Noi, Guvernatorul Băncii Naționale a României, ne-am luat în piept cu criza. Și considerăm că, alături de economia României, suntem suficient de puternici ca să o răpunem cel târziu în semestrul doi al anului”.
Așa trebuie că a gândit Mugur Isărescu, când a făcut pariul că economia românească va încheia anul pe plus. Adică, nu vom intra în recesiune, în pofida prognozelor FMI, Comisiei Europene, până și Comisiei Naționale de Prognoză (Ministerului de Finanțe), care vorbesc despre o recesiune de -4% pentru 2009.
Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului, a declarat, astăzi, la un seminar despre finanțarea IMM-urilor: „În BNR este un pariu legat de evoluţia economică. Guvernatorul mizează că nu vom avea creştere negativă în acest an, chiar dacă vom fi pe minus în primele două trimestre. Nu vom avea depresiune în România”.
„Dacă guvernatorul va avea dreptate, fericiți veți fi dvs.”, le-a spus el reprezentanților firmelor, prezenți în sala de conferințe din Pavilionul 18 al Romexpo.

Isărescu are un capital puternic de credibilitate. De altfel, el se numără printre puținii oameni care reprezintă o autoritate din România care a reușit să-și mențină, pe parcursul anilor, o imagine bună. Așadar, dincolo de glumă, consider că guvernatorul BNR a lansat acest mesaj pentru a da un semnal pozitiv firmelor, băncilor, investitorilor și cetățenilor români. Iar povestea cu pariul... de ce nu? poate fi iertată, mai ales dacă își atinge țelul.

Statul care are timp să stea

„Noi suntem statul, avem timp să stăm”, a recunoscut, astăzi, un funcționar de stat.
Cine? Cristiana Gociu, director general în Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS)
Unde? La seminarul despre o nouă strategie într-un an de criză pentru finanțarea IMM-urilor, organizată de Finmedia, la Romexpo
În ce context?: Moderatorul evenimentului, Radu Grațian Ghețea, i-a cerut permisiunea doamnei Cristiana Gociu să îl lase pe Cristian Pârvan de la AOAR să vorbească înaintea ei și imediat după Ovidiu Nicolescu, președintele CNIPMMR.

Ministerul pentru IMM și alte elemente...

Titulatura oficială a Ministerului pentru IMM-uri este următoarea: Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri (sau, destul de tern și nereprezentantiv, MIMMCMA).

Multe elemente, complicate, și... cine să le mai țină minte, mai ales la un minister relativ nou care își modifică titulatura de fiecare dată când se schimbă guvernul.

Astfel, încercăm să-l înțelegem și noi pe Ovidiu Nicolescu (foto), președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii, când a numit, astăzi, la o conferință de presă, „Ministerul pentru IMM, Comerț și Alte Elemente”.

Cel puțin, i-a simplificat titulatura...